Sfântul, preaslăvitul și întrutot lăudatul Apostol și Evanghelist Luca este autorul Evangheliei după Luca, însoțitorul Sfântului Apostol Pavel (Filimon 1, 24; 2 Timotei 4, 10-11) și este numărat printre Cei Șaptezeci de Apostoli. S-a născut în Antiohia siriană și era medic. Mai este considerat a fi fondatorul iconografiei, iar emblema sa de evanghelist este un vițel, cea de-a treia figură simbolică menționată în Iezechiel (1, 10), care este un simbol al rangului sacrificial și preoțesc ale lui Iisus Hristos, așa cum sunt ele menționate de către Sfântul Irineu. Prăznuirea sa se face la 18 octombrie, la 22 aprilie împreună cu Apostolii Nataniel și Climent, la 20 iunie ziua în care moaștele sale, alături de ale altor sfinți, au fost mutate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, precum și la 4 ianuarie, împreună cu soborul Celor Șaptezeci de Apostoli. În tinerețe a studiat filosofia, medicina și arta, şi a sosit în Ierusalim unde a venit la credința în Hristos. Conform tradiției, el și Cleopa l-au întâlnit pe Domnul înviat pe drumul spre Emaus (Luca 24 – unde numele lui Luca nu este menționat), de unde şi îndoiala unora, iar după Pogorârea Duhului Sfânt, Luca se reîntoarce în Antiohia, apoi călătorește spre Roma împreună cu Sfântul Pavel, convertind mulțime de evrei și păgâni la credința creștină, pentru că e bine să ştim acestea: «Luca, doctorul iubit,… te salută”, scrie Apostolul Pavel către Coloseni (Coloseni 4:14). La cererea creștinilor, Sfântul Luca scrie o Evanghelie, iar, în conformitate cu anumite dovezi, aceasta se întâmpla în jurul anului 60 d.Hr., după unii, în jurul anului 80 d.Hr. După mucenicia Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Luca propovăduiește Evanghelia de-a lungul Italiei, Dalmației, Macedoniei și altor regiuni, iar la bătrânețe merge în Libia și în Egiptul de Sus; din Egipt se reîntoarce în Grecia unde continuă să propovăduiască și să convertească oameni în ciuda vârstei sale înaintate! În completare la Evanghelia sa, Sfântul Apostol Luca scrie Faptele Apostolilor și dedică amândouă aceste scrieri lui Teofil, guvernatorul din Ahaia. La vârsta de 84 de ani, idolatrii înrăiți îl prind și îl torturează pentru credința în Hristos, apoi îl spânzură de un măslin în orașul Teba, în Boethia. Moaștele sale făcătoare de minuni sunt mutate la Constantinopol în timpul împăratului Constanțiu (357 d.Hr.), fiul Sfântului Constantin. Capul sfântului Luca este adus la Roma de sfântul Grigorie cel Mare la sfârșitul secolului al VI-lea. În 1204, cruciații celei de-a IV-a Cruciade fură moaștele sfântului Luca de la Constantinopol și le aduc la Padova (Italia), unde se găsesc și acum, în biserica Santa Justina din centrul acestui oraș. În 1992, mitropolitul Ieromin de Tebei și Livadia (devenit Arhiepiscop al Bisericii Greciei) a cerut Bisericii Romano-Catolice «un fragment semnificativ din moaștele Sfântului Luca, pentru a fi puse la închinare acolo unde se găsește mormântul sfântului evanghelist și unde este venerat astăzi», iar, cu această ocazie, o cercetare științifică a moaștelor din Padova a arătat că ele sunt rămășițele unui bărbat de origină siriană, care a murit undeva între anii 130 și 400 d.Hr. Episcopul romano-catolic de 
Padova a dăruit mitropolitului Ieronim coasta de lângă inimă din moaștele sfântului Luca pentru a fi păstrată și venerată la mormântul sfântului din Tebatomb în Thebes, din Grecia! Mormântul sfântului Luca este făcător de minuni până astăzi, iar la 22 decembrie 1997 la orele 1.30, din marmura mormântului sfântului Luca, a început să curgă mir. Sf. Ev. Luca, cel care acum peste 1800 de ani a trecut printr-un martiraj spre viața veșnică, a făcut parte dintr-un neam bun care l-a susținut și l-a ajutat alături de darurile pe care Dumnezeu i le-a dăruit, deoarece a dobândit şi învățătura elinească și egipteană, atât în ramura filosofiei, dar îndeosebi în artă și stiința de medic, ajungând un iscusit doctor. Pe lângă acestea, Sfântul Evanghelist Luca iubea pictura, iar in cele din urmă, dorind să cunoasca și învățătura biblică, a venit la Ierusalim. Atunci când l-a auzit pe Hristos vorbind şi când a înţeles învăţăturile Sale, şi-a dat seama că menirea lui este să cunoască pe adevăratul Dumnezeu şi să-i înveţe şi pe alţii cum să-L afle. Peste ani, unele însemnări aveau să fie cuprinse în două cărţi ale Noului Testament, «Evanghelia» şi «Cartea Faptele Apostolilor», ambele extrem de importante pentru cunoaşterea adevărului dumnezeiesc şi a istoriei Bisericii Creştine. Aşa cum am spus, Sfântul Ev. Luca a fost spânzurat de păgâni de un măslin în cetatea Tebei din Boetia, iar în momentul înmormântării sale, se spune că s-a petrecut o mare minune, deoarece, pe locul unde a fost înmormântat a plouat cu apă limpede şi înmiresmată. Mai mult decât atât, această apă îi tămăduia pe cei care sufereau de boli de ochi. În final, să spunem că după ce episcopul ortodox al Thebesului şi Levantului, a cerut episcopului catolic de Padova o parte a moaştelor sfântului (se păstrează, printr-o coastă), care a fost readusă în Thebes, locul unde se află şi astăzi mormântul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca.
Preot Paroh Năvârcă Ion Marius, Parohia Urdarii de Sus, Gorj
