În Duminica a 6-a după Paşti (Vindecarea orbului din naştere), îl amintim şi pe Sfântul Chiril al Alexandriei, iar, pentru a face legătura cu Pericopa Evanghelică a duminicii acesteia, să pornim de la faptul că Sfântul Chiril al Alexandriei remarca destul de uşor că: „Fostul orb e prompt în mărturisirea credinței și fierbinte în evlavie! Deoarece a cunoscut prezența și a văzut pe Fiul cu adevărat Unul-Născut, I s-a închinat Lui ca lui Dumnezeu. Căci, deși Il vedea în trup, neavând slava cuvenită lui Dumnezeu, era luminat în inimă de puterea și stăpânirea aflate în El. De aceea e înălțat în mod corespunzător Lui la gânduri înțelepte și bune și-și închipuie frumusețea firii Lui dumnezeiești și negrăite. Căci nu s-ar fi închinat ca lui Dumnezeu dacă n-ar fi crezut că e Dumnezeu, fiind condus de minunea săvârșită cu sine la o astfel de cugetare”! Quod erat demonstrandum! Aşadar, cel care fusese orb mărturisește dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, ca unul care odată cu vindecarea, își mărturisește și credința, experiență a vederii celor nevăzute! Deci, orbul primește darul vederii celor dumnezeiești, iar fariseii, deși văd trupește, rămân orbi în cele duhovnicești! Biserica Ortodoxă îl cinstește în fiecare an, în data de 9 iunie, pe Sfântul Chiril al Alexandriei. Sfântul Chiril (cca 375-444), Arhiepiscopul Alexandriei (412-444), a cunoscut și trăit o intensă viață de mănăstire, care s-a dovedit a fi cu adevărat îndumnezeită! Sfântul Chiril, marele între dascălii Bisericii, era din Alexandria, născut din părinţi dreptcredincioşi şi de neam bun, nepot de soră al lui Teofil al Alexandriei şi urmaş al acestuia în scaunul Episcopal! Este unul dintre Părinții Bisericii și faima sa în lumea ortodoxă i-a adus numele de „Pecete a tuturor Părinților”! A fost o minte luminată de harul divin, iar, acest lucru se cunoaşte din cuvintele pe care le oferă şi prin operele sale. Se spune că a fost unul dintre cei mai pătrunzători Părinţi, lăsând creştinătăţii o moştenire dogmatică nespus de importantă. A fost numit, în mod foarte convingător: „Apărătorul Maicii Domnului“, pentru că, prin scrierile şi mărturisirea sa, Sinodul al III-lea Ecumenic a anatemizat ereziile fostului patriarh de Constantinopol, Nestorie. Sfântul Chiril, prin propovăduirea pe care a desfăşurat-o, a fost un vrednic urmaş al Sfântului Atanasie al Alexandriei, continuând cu spor eforturile anterioare ale acestuia. Este văzut ca unul dintre cei mai importanți teologi care au scris despre persoana lui Hristos, iar, din întreaga literatură s-a dovedit încă de la începutul păstoririi sale un bărbat cu personalitate, care a scris despre taina întrupării lui Hristos! O minte luminată de harul divin se cunoaşte din cuvintele pe care le oferă şi prin operele pe care le creează. Sfantul Chiril al Alexandriei a 
fost unul dintre cei mai pătrunzători Părinţi, lăsând creştinătăţii o moştenire dogmatică nespus de importantă. A fost numit, în mod foarte elocvent: ,,Apărătorul Maicii Domnului”, pentru că, prin scrierile şi mărturisirea sa, Sinodul al III-lea Ecumenic a anatemizat ereziile fostului patriarh de Constantinopol, Nestorie! Închinarea și slujirea în duh și adevăr au fost mereu în atenţia sa care se concentrează asupra interpretării jertfelor! Anatematismele Sfântului Chiril al Alexandriei. (impotriva lui Nestorie) sunt destul de relevante! Personalitatea puternică, de multe ori controversată, a Sfântului Chiril de Alexandria, angajamentul său faţă de Biserica pe care o slujea, responsabilitatea faţă de creştinii pe care îi îndruma sunt doar câteva dintre trăsăturile ierarhului de la Alexandria, la început de secol V. Fiind exeget al Bibliei, profund gânditor al dogmelor, tenace luptător împotriva ereticilor, subtil oponent al filosofilor şi păgânilor, Sfântul Chiril a lăsat o operă vastă şi multe scrieri dogmatice: ,,Despre Sfânta Treime”, ,,Dialoguri despre Sfânta Treime”, ,,Despre Întrupare” şi altele. A scris: ,,Închinare şi slujire în duh şi adevăr”, ,,Omilii la Paşte” şi ,,Scrisori”. Un punct important al activităţii sale a fost apărarea învăţăturii despre Sfânta Fecioara Maria şi lupta pentru recunoaştere titlului de Theotokos. Nu a fost uşor, dar a reuşit, deoarece creştinătatea o recunoaşte ca fiind Născătoarea lui Dumnezeu! Sf. Chiril al Alexandriei spune că Iisus Hristos este multmilostivirea Tatălui, pentru că El îndepărtează păcatele şi iartă greşelile, justifică prin credinţă, îi mântuieşte pe cei care erau pierduţi, făcându-i mai tari ca moartea. Cunoaşterea lui Dumnezeu este mai bună decât jertfa şi arderile de tot, pentru că se împlineşte în Hristos! De aceea, lumina este caracteristică Cuvântului, Fiului lui Dumnezeu, aşa cum este şi a Tatălui Său. Sfântul Chiril ne spune cum îi luminează Hristos pe oameni, arătându-le ceea ce este bine pentru ei, deoarece Iisus Hristos se defineşte prin faptele Sale, prin minunile făcute!
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ, Parohia Târgu-Cărbuneşti
