„Între Caragiale şi Eminescu” (eseu şi ironie…)

451

Nu sunt primul care constată că, în acest veac XXI, polii lumii româneşti sunt I.L. Caragiale şi M. Eminescu, sudul şi respectiv nordul! România şi de fapt Terra nu are decât doi poli! În anul 2014, anul alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale din România nu mai avem ceva… În Gorj nu mai avem nimica… Ba da! Mai avem C.E.U., CE.O.! C.E.O.! Adică sindicalişti şi sindicate… Practic în 2014 trăim într-un mod caragialian, dar visăm într-un mod EMINESCIAN! Pe micul ecran acum defilează zilnic parlamentari faţă de care Caţavencu este un copil din… litere…
Ce parlamentari de Gorj avem! Ce greu ştiu să-şi găsească cuvintele, dar ce uşor ştiu să-şi păstreze imunitatea parlamentară!?…
Ăştia sunt… cu ăştia defilăm…
România joacă în pragul alegerilor parlamentare, o tragi-comedie democratică, facându-ne nu numai de râs, ci şi de plânsu’ Europei!
1983 este şi anul „nemaiscrierii” lui Nichita Stănescu. Era marţi, 13 decembrie 1983! A murit. „Era un luceafăr din ramura Eminescului” (Eugen Barbu)… S-au dus peste 30 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu… Şi noi românii ne mişcăm în 2014, tot între cei 2 poli „existenţiali” şi „culturali”: Eminescu şi Caragiale!…
Bine că ni i-a dat bunul Dumnezeu!…
Prof. Voicu T. Teodor, Şcoala Generală nr. l Albeni – Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here