-Rep. Preacuvioase Părinte Irineu, cum poate începe rugăciunea omului din lumea de astăzi, în care trăim cu frica în suflet?
-P.I. Mai întâi, să mulţumim Bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru toate cele rânduite lumii de azi!
-Rep. La ce ar trebui să ne mai gândim, în această lume desfigurată şi controversată, cu atâtea încercări care se acutizează de la o zi la alta?
-P.I. Să ne gândim la cei care înăbuşă cuvântul Lui Dumnezeu şi îl dau uitării pentru a face toate poftele şi plăcerile trupeşti, fără să ţină seama de poruncile Lui Dumnezeu, fără să ţină seama de ceea ce Însuşi Mântuitorul Hristos ne învaţă prin Sfânta Evanghelie!
-Rep. Da, dar suntem obligaţi să ascultăm numai de cuvântul fariseilor care ne ameninţă cu poliţia şi cu jandarmii, care ne silesc să ne comportăm aşa cum ne vor ei, supuşi, cu gura acoperită de «botniţa» care îi transformă pe oameni în «măscărici», după chipul lor, nu după chipul Lui Dumnezeu!
-P.I. Domnule profesor, să ascultăm de cuvântul Lui Dumnezeu, de cuvântul preoţilor, pentru că nu orişicine poate să propovăduiască Cuvântul Lui Dumnezeu, doar cei aleşi, prin binecuvântarea episcopilor! Numai prin Binecuvântarea Lui Dumnezeu, pot fi propovăduite cele sfinte, în sfintele altare!
-Rep. Ce înseamnă calea spre mântuire?
-P.I. A propovădui Cuvântul Lui Dumnezeu după porunca şi după învăţăturile Mântuitorului Hristos! Poate că unii îşi pun întrebarea, de ce nu pot propovădui Cuvântul Lui Dumnezeu şi predicatorii, pentru că aceştia, nu predică cuvântul Lui Dumnezeu, ci, predică după răstălmăcirea Sfintei Evanghelii după înţelegerea lor!
-Rep. Cum se produce această «rupere» de tulpina credinţei?
-P.I. Pentru că scoţând cele şapte Taine din poruncile Lui Dumnezeu, şi lepădându-se de biserică, ignorând-o pe Maica Domnului, arătând că botezul făcut de ei prin diferite «băltoace», ar fi ceva sfânt, pentru aceasta, predicatorii sectelor, nu au dreptul de a propovădui Cuvântulu Lui Dumnezeu!
,,Cei care ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu şi ascultă de poruncile Lui, aceia se pot numi cu adevărat fiii Lui Dumnezeu”!
-Rep. Ce ne sfătuţi să facem, pentru a ne îndepărta de păcat?
-P.I. Cei care ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu şi ascultă de poruncile Lui, aceia se pot numi cu adevărat fiii Lui Dumnezeu, nu predicatorii care se duc prin sate izolate, prin comune sărace, fără să propovăduiască minunile făptuite de Mântuitorul, pentru că nimeni dintre cei care suntem pe pământ, nu este om fără de păcat, numai singurul Iisus Hristos, cât a trăit pe pământ, a fost fără de păcat!
-Rep. Păcatul este o coordonată permanentă a vieţii omului pe acest pământ?
-P.I. De la facerea lumii, până la sfârşitul veacurilor, toată lumea greşeşte, dar, tot Mântuitorul ne îndeamnă să ne căim şi să ne ridicăm din păcatul în care am căzut, ca să mergem şi mai departe!
-Rep. Care este păcatul cel mare al oamenilor acestei lumi secularizate?
-P.I. Cei care s-au îndepărtat de Dumnezeu prin necredinţa lor, prin mândria lor, deoarece păcatul mândriei este în fruntea tuturor păcatelor, este mama tuturor păcatelor, iar, cel ce are mândrie în mintea sa şi în sufletul său, acela se destrăbălează prin crâşme, acolo unde sămânţa credinţei nu are un loc bun pentru semănat!
-Rep. Ne puteţi aminti şi un alt mare păcat al zilelor noastre?
-P.I. Întotdeauna, mai ales în zilele noastre, se propovăduieşte minciuna, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos, nu a propovăduit Sfânta Evanghelie, doar pentru anumiţi oameni, ci, la toată lumea, dar, depinde de înţelepciunea fiecăruia, pentru că Dumnezeu nu grăbeşte şi nici nu sileşte pe nimeni la rugăciune, dar, îl îndeamnă pe fiecare să se mântuiască!
-Rep. Într-o democraţie «pervertită», aşa cum o vedem azi, când se vorbeşte despre libertate, dar, tocmai libertatea de credinţă este îngrădită, nu credeţi că…
-P.I. Dumnezeu a lăsat liberă credinţa, după conştiinţa fiecăruia, dar, sunt unii care s-au bucurat pentru o clipă de Cuvântul Lui Dumnezeu şi apoi l-au aruncat, pentru că lucrarea diavolească, nu lasă pe oricine ca să facă Voia Lui Dumnezeu!
-Rep. Vedeţi dumneavoastră, oamenii, îşi pun multe întrebări existenţiale, dar, nu au întotdeauna şi răspunsuri pe măsură!
-P.I. Pentru aceasta, mai ales în zilele noastre, multe necazuri se abat peste poporul român, dar, oare, ne-am pus vreodată întrebarea: de ce vin toate necazurile acestea pandemice asupra noastră? Oare, am stat vreodată să ne confruntăm cu gândurile noastre rătăcite, ca să analizăm conştiinţa noastră, pentru ca să vedem, de unde vin toate necazurile acestea?
-Rep. Aţi putea să ne spuneţi în mod tranşant, de unde vin?
-P.I. Ei, bine, toate de la Dumnezeu vin, pentru că toată răutatea, toată îndărătnicia, toate păcatele, nu rămân la Dumnezeu «neplătite», iar, încet-încet, încep să se cunoască «roadele trupeşti», pentru că acela care se va îndepărta de toate păcatele, acela se va mântui! Deci, dacă vom cădea pradă păcatelor, care se manifestă prin boli, prin inundaţii, prin cutremure, atunci vedem judecata Lui Dumnezeu!
-Rep. Ce ne lipseşte pentru a fi evlavioşi, pentru a fi plăcuţi Lui Dumnezeu?
-P.I. Ne trebuie multă răbdare, înţelepciune, şi bunăcuviinţă, ca să putem să trecem peste toate necazurile, care tot prin Voia Lui Dumnezeu, vin asupra noastră, dar, pe care noi, parcă nu vrem să le recunoaştem, pentru că în societate, mai ales în zilele de astăzi, în loc să căutăm biserica, să ne rugăm la Maica Domnului…
-Rep. Numai că, oamenii de astăzi…
-P.I. Oamenii de astăzi, în loc să-I mulţumească Bunului Dumnezeu că i-a ridicat din aşternutul în care au dormit, degrabă se gândesc la cafea, la ţigări, pentru că ţigara fără cafea e ca «nunta fără lăutari», iar, în felul acesta, putem vedea «plata» păcatelor noastre!
-Rep. Consideraţi că oamenii sunt în totalitate copleşiţi de problemele vieţii, de grijile cotidiene?
-P.I. Când clopotele bisericilor şi ale mănăstirilor de pretutindeni ne cheamă la sfânta rugăciune, la Sfânta Liturghie, ne zboară gândul în altă parte, pentru că multă lume se leagă de altceva lumesc şi ocupaţional, tocmai în ziua de duminică! În felul acesta, ne dă diavolul «ocupaţie», ca să ne legăm de alte treburi, iar, în acest fel, vom cădea în păcatul neascultării de Cuvântul Lui Dumnezeu!
-Rep. Daţi-mi şi un exemplu concret, în acest sens!
-P.I. Mai ales la sate, în loc să meargă o oră sau două la Sfânta Liturghie, unii oameni se duc la pădure să taie lemne, se duc la lucratul pământului, la cules roadele, deci, aceşti oameni îşi caută de lucru, numai la biserică să nu vină!
-Rep. Cum se împacă Mila Lui Dumnezeu, cu plata păcatului?
-P.I. Păcatele omenirii trebuie «plătite», pentru că atâta timp cât nu ne gândim la Dumnezeu, atâta timp cât omul se întoarce «cu spatele» la biserică, tot căutând alte ocupaţii în timpul sfintelor slujbe, atunci, Dumnezeu ne mai dă câte «o palmă», ca să ne trezim din apăsarea păcatelor!
-Rep. Deci, ce trebuie să facem înainte de toate?
-P.I. Să ne rugăm neîncetat, pentru că pedeapsa vine de la Dumnezeu, nu vine de la politicieni sau de la cei care ne rânduiesc ordinea sanitară, de la conducătorii politici! Pedeapsa vine şi pentru păcatele conducătorilor de azi, incapabili şi fără ştiinţă de carte, pentru că nimeni nu este fără de păcat, indiferent dacă e în fruntea ţării sau în fruntea unei instituţii cu un anumit nivel de responsabilitate!
-Rep. Care este revelaţia existenţei noastre în această lume?
-P.I. Atâta timp cât suntem oameni pe pământ, suntem păcătoşi înaintea Lui Dumnezeu, de aceea, să primim Cuvântul Lui Dumnezeu, dar, totodată, să împlinim poruncile Lui pentru că numai ascultându-L pe Dumnezeu, putem împlini şi lucrul care ne este dat, pentru că numai în acest fel, putem trece peste toate greutăţile care apasă asupra sufletelor noastre.
-Rep. Vă mulţumesc pentru acest interviu şi aştept un îndemn pilduitor al preacuvioşiei voastre?
-P.I. Să ne rugăm Lui Dumneze, ziua şi noaptea, să ne ferească de răul care se abate datorită păcatelor noastre! De aceea, să ne rugăm prin acatiste, ca Dumnezeu să ne ferească de rău, să ne scoată din «bezna» în care ne afundă întunericul păcatului, ca să ajungem cu cinste, atunci când Mântuitorul ne va chema la dreapta judecată şi ne va spune: ,,Treceţi de-a dreapta Tatălui meu spre mântuire şi spre viaţa cea veşnică, Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
