-Rep. Preacucernice Părinte Protopop, ştiu că la Biserica Parohială din Bucureşti aveţi hramul «Adormirea Maicii Domnului», iar, la 6 august sărbătorim «Schimbarea la Faţă a Domnului», unul dintre cele 12 praznice împărăteşti.
-I.P. Sărbătoarea de la 6 august marchează momentul în care Apostolii Mântuitorului s-au convins că Acesta nu este doar un prooroc al Lui Dumnezeu, ci, Însuşi Fiul Lui Dumnezeu Cel Preaînalt!
-Rep. Dar, timpul nu stă pe loc, la fel şi Preacucernicia voastră, care vă grăbiţi să ajungeţi în Capitală, când suntem aproape la jumătatea Postului «Adormirea Maicii Domnului»!
-I.P. La vreme de post, activitatea unui preot e deosebit de încărcată, pentru că oamenii caută cu smerenie «Casa» Domnului şi doresc să se mărturisească şi să-şi lumineze sufletul cu minunea binecuvântată a Sfintei Împărtăşanii!
-Rep. Sunteţi la casa părintească de lângă Sfânta Mănăstire «ICOANA», din comuna Crasna, şi totodată, rămâneţi «sufletul» lăcaşului monahal care se află pe pământul dumneavoastră, de aceea, folosesc prilejul acesta de a purta un dialog cu un slujitor al altarului care dovedeşte o înţelepciune ce iradiază şi înţelepţeşte!
-I.P. Eu cred că înţelepciunea vine, dacă o culegi, pentru că Dumnezeu ne dăruieşte minte la toţi, iar, pentru că aici este o zonă folclorică bogată, pot spune că marii folclorişti au cules de la cei bătrâni un tezaur deosebit de valori autentice!
,,Aşa cum florile pe această câmpie din jurul mănăstirii au culoarea lor, au parfumul lor, fiecare dintre noi avem datoria să ne împlinim ceea ce ne-a încredinţat «Sfânta Treime»”!
-Rep. Aprecierea înaintaşilor face parte din înţelepciune, de bună seamă!
-I.P. Înţelepciune, nu pot spune că am neapărat, dar, am cules-o de peste tot, am făcut-o «buchet» ca să o dau şi eu mai departe!
-Rep. Înţelepciune, mai înseamnă şi puterea de a duce mai departe un tezaur moştenit!
-I.P. Da, înseamnă a «culege» şi a da mai departe, pentru că înţelepciunea are un singur «izvor» care este Sfânta Treime! De la acest «izvor» s-au «adăpat» Sfinţii Părinţi, care au lăsat «florile» ortodoxiei şi învăţăturile pentru noi şi pentru înţelesul nostru în Pateric şi în Filocalie, iar, noi trebuie să le ducem şi mai departe, mai ales ca preot, dar şi ca bun creştin, pentru că e obligatoriu, dacă primeşti, să dai mai departe, pentru că noi, în această viaţă, nu suntem veniţi în nume propriu! Când ne botezăm, o facem în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, deci, în numele «Sfintei Treimi»!
-Rep. Deci, în ochii minţii noastre avem Icoana armoniei perfecte şi a iubirii!
-I.P. Fiecare zi să o începem cu această Icoană, care este un angajament şi o promisiune! Tot ceea ce face un, om, face numai ca «reprezentant» al «Sfintei Treimi», iar, dacă am conştientiza acest lucru mai bine, cred că am avea un alt «program» duhovnicesc legat de viaţă! Iată, un ambasador care pleacă într-o altă ţară ca să reprezinte ţara sa, trebuie să vorbească în numele ţării, nu doar în numele lui personal!
-Rep. Este şi o asumare a responsabilităţii faţă de ţara pe care o reprezintă, desigur!
-I.P. Exact! Ce rang mai mare putem avea noi, în calitate de creştini, decât să fim «ambasadorii» dăruiţi «Sfintei Treimi»? Avem această calitate de «trimişi» ai Lui Dumnezeu, cu anumite scopuri şi meniri bine definite, pentru că aşa cum florile pe această câmpie din jurul mănăstirii au culoarea lor, au parfumul lor, fiecare dintre noi avem datoria să ne împlinim ceea ce ne-a încredinţat «Sfânta Treime»! De aceea, e foarte important ca în cadrul acestei misiuni, să adunăm şi să dăm mai departe! E o misiune duhovnicească pe acest pământ!
,,Trebuie să le dai semenilor ceva din ceea ce tu însuţi reprezinţi”!
-Rep. Aşa cum aţi făcut Preacucernicia Voastră în locul acesta binecuvântat!
-I.P. Da, poate că şi ceea ce am iniţiat eu aici, iar, eu mă rog la Bunul Dumnezeu să meargă şi după mine această mănăstire! Deci, ceea ce vedeţi, face parte din acea responsabilitate a mea de a reprezenta «Sfânta Treime» pe acest pământ! Întotdeauna, trebuie să le dai semenilor ceva din ceea ce tu însuţi reprezinţi!
-Rep. Veniţi din Capitală, acolo unde păstoriţi un protopopiat, de aceea, v-aş întreba, cu ce sentimente şi cu ce gânduri, de atâtea ori, în locul acesta unde, copil fiind, aţi alergat desculţ prin iarbă, pentru a vă încărca de energie spirituală?
-I.P. De fapt, de multe ori, nu ştiu unde sunt acasă, aici, de unde am plecat de la vârsta de 15 ani, pentru că numai aici mă consider «acasă» şi de aici, eu n-am plecat niciodată! Oamenii şi locurile îmi sunt dragi, chiar dacă s-au schimbat multe, pentru că eu caut cu ochii minţii şi cu amintirile mele să găsesc locurile de atunci, ca şi pe cele de acum! În Bucureşti sunt legat de mulţi enoriaşi, ca şi de anumite responsabilităţi, dar, nu trebuie să ne legăm foarte mult de cele de aici, fiindcă le vom părăsi cândva pe toate!
-Rep. Ca un gorjean plecat de tânăr pe alte meleaguri, puteţi să-mi spuneţi, cum vedeţi cu ochii minţii, care este «sigla spirituală» a gorjenilor?
-I.P. Domnule profesor, eu sunt un sentimental, pentru că aşa m-a făcut Dumnezeu, de aceea, sunt întotdeauna emoţionat şi preţuiesc valorile Gorjului, înţelepciunea gorjenilor, istoria deosebită a Gorjului, deci, pentru mine, acestea toate sunt nişte lucruri sfinte!
-Rep. Ce le puteţi spune, în final, gorjenilor dumneavoastră de suflet?
-I.P. Întotdeauna, gorjenilor mei de suflet, din care mă consider că fac parte, le transmit o recomandare, dacă o pot numi astfel, aceea prin care consider că există o singură cale adevărată şi sigură pentru noi toţi – Calea către Dumnezeu! Celelalte sunt doar nişte «ramificaţii» care nu trebuie să ne depărteze de singura cale adevărată a vieţii noastre!
-Rep. În încheiere, Părinte Protopop, Ioan Popescu, vă doresc multă sănătate şi îndelungă slujire duhovnicească spre binele credincioşilor şi al tuturor celor care vă preţuiesc! DOAMNE-AJUTĂ!
P.S. Părintele Ioan Popescu s-a născut la 17 iunie 1952 în Comuna Crasna, Gorj, iar, de la 1 februarie 2014 este Protopop la Protopopiatul 2 din Capitală. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox din Craiova și cursurile Institutului Teologic Ortodox de Grad Universitar din București. Între anii 1977 și 1989 a fost preot la Parohia Grădiștea din Arhiepiscopia Bucureștilor, ocupând între anii 1984 și 1989 și funcția de secretar al Protoieriei Sector Agricol Ilfov. Între anii 1976 și 1977, a fost corector la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, iar între anii 1990 și 1997, a fost membru al Consistoriului Central Bisericesc al Patriarhiei Române.
Profesor Vasile GOGONEA
