Încercări de desființare a Parcului Coloanei
Dacă în mai 1949 și în martie 1951 s-a intenționat demolarea Coloanei, câțiva ani mai târziu avea loc tentativa de desființare a parcului unde ea era amplasată. Aceasta reiese din adresa nr. 51241 din 21 noiembrie 1956 a Secției Arhitectură și Sistematizare din cadrul Sfatului Popular Regional Craiova, către Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional Craiova, în care se menționează că „s-au semnalat o serie de abateri săvârșite de Sfatul Popular al Orașului Tg-Jiu, în ceea ce privește modul de atribuire de terenuri pentru amplasarea de construcții industriale și de locuit”.
Printre aceste nereguli, se menționează că Sfatul Popular „a desființat parcul de la punctul «Coloana Infinitului», l-a parcelat și l-a dat cetățenilor în schimbul terenurilor expropiați din cartierul de la Sud de baza tubulară.
Gravitatea constă în faptul că Sfatul Popular nu a luat în considerare ordinul CSAC anterior prin care se interzice desființarea parcului, a parcelat acest teren și a atribuit aceste loturi pentru construire – cetățenilor expropriați”. Se face precizarea că, pe baza ordinului nr. 15414 din 1 noiembrie 1956, „CSAC, revine încă odată la dispozițiile anterioare și oprește construirea de locuințe pe parcelarea «Coloana Infinitului»…” și cere „măsuri de sancționarea celor din vina cărora se încalcă proiectele de sistematizare” (n.a. fragmentele citate din adresă sunt reproduse cu fidelitate lingvistică).
Un alt document (nedatat) care certifică modul haotic de administrare a Parcului Coloanei (ca de altfel și a orașului Târgu-Jiu) este reclamația lui Dumitru P. Vasile către Președintele Consiliului de Miniștri al R.P.R., al cărei text îl redau în continuare: „În fața Fabricii de Confecții a fost un parc frumos ca de 10 ha. între șoseaua națională și str. Tudor Vladimirescu, acest parc l-a făcut primari burgheziei în 1939, iar tovarăși noștri din 1948 pînă acuma care conduce orașul l-au distrus, lăsnd țăgani (lăeți) să taie copaci din parc, care acum este un teren pustiu părăgănit, chiar funcționari ai sfatului ca inginerul Negomireanu au dus acasă din parc lemne de foc cum este foarte bine vecini Gogîlniceanu și maistrul Franți.
Aci există în mijlocul parcului un monument artistic coloana eternă făcută de artistul Brîncuși cu un rînd de piatră de aici și a dus-o în altă parte la lucrări de cîrpeală, acest parc și rîndul de piatră l-a distrus și la lăsat în părăgină pe motiv că era facut de burghezie, apoi a dat voie la nomazi să staționeze aci și ca să distrugă orice urmă de parc, a cedat terenul lui Groza și la alți ca schimb, Groza a încasat mii de lei pentru plațuri de casă și acum sfatul după ce a stricat totul și a încurcat lumea, vroia să oprească oameni să nu construiască că ia venit poftă să facă iar parc. Această zăpăceală și neglijență poate avea la bază gheșefturi cu bani și combinații urîte că orice președinte de sfat cît de puțină cultură ar avea nu putea să lase să se distrugă un bun obștesc cum a fost parcul eroilor.
Cerem ca parcul să fie refăcut imediat și cerem ca vinovați care au condus orașul Tg-Jiu din 1948 pînă azi să fie trimiși în judecată pentru distrugere de bunuri publice prin neglijență și rea voință” (n.a. fragmentul citat este reprodus cu fidelitate lingvistică).
Tentativa de demolare a Coloanei din anul 1953
Încercarea de demolare a Coloanei cu ajutorul unui tractor este un episod obscur din istoria capodoperei brâncușiene, deoarece nu poate fi susținut decât de mărturia unui singur om, Tănăsie Lolescu, autorul tentativei, din fericire nereușită. Exemplu de om adaptat perfect la timpurile pe care le-a trăit în lunga sa viață, a fost rând pe rând slugă la un cârciumar din București (în așa-zisul regim burghezo-moșieresc), apoi secretar la Uniunea Tineretului Muncitoresc Strehaia, secretar cu probleme organizatorice la Târgu-Jiu (1953), președinte al Consiliului Popular Orășenesc Motru (1989) și, la pensie, Maestru Venerabil al Respectabilei Loji „Hobița”. Este notabil faptul că „fratele Lolescu Tănăsie” a condus în ultimii ani ai vieții prima lojă masonică sătească din lume și singura de acest fel din România (loja avea 12 membri, oameni cu o poziție importantă în comunitate, printre aceștia numărându-se un preot, un învățător, un consilier local și un inginer din cadrul Primăriei Peștișani), ce făcea parte din Marea Lojă Națională a României, condusă pe atunci de marele maestru Viorel Danacu.
În primăvara anului 1953, pe când T. Lolescu era activist, deputat și membru în comitetului executiv al Consiliului popular al orașului Târgu-Jiu (care-l avea ca președinte pe tov. Drăghici), a făcut parte la un moment dat din comitetul de organizare a Festivalului Mondial al Tineretului, care urma să se țină la București. Cu această ocazie, organizațiile de tineret ale partidului au primit sarcina să adune fonduri. Cum tinerii nu prea aveau bani, cel mai simplu lucru era ca aceștia să fie obținuți din strângerea fierului vechi (acțiune ținută la oraș și la sat).
Pentru circumscripția lui T. Lolescu (ce ținea de la prefectură până la regiment, incluzând astfel parcul Coloanei), tov. Babalâc, primul secretar al raionului, i-a dat acestuia sarcina de a da „Coloana jos și să scoatem bani”. Cum tov. Drăghici (primarul) nu a avut nimic împotrivă, Lolescu s-a dus la Sovrom Petrol (instituție condusă de un director român, numit Porojnicu, și unul rus, numit Naghiev) și a cerut un tractor Kirov de la directorul rus, care însă a refuzat politicos să-l ajute. A mers apoi la Școala de tractoriști de la Vădeni, la directorul Olaru, de unde a obținut un tractor I.A.R. și de unde a luat și câteva lanțuri.
Spre seară, s-a dus împreună cu tractoristul Milotin și au legat lanțurile de Coloană și au tras de ea cu tractorul, dar lanțurile s-au rupt. S-au urcat apoi pe acoperișul tractorului și au legat lanțurile la un nivel mai sus, trăgând din nou, dar singurul rezultat a fost că tractorul s-a ridicat în partea din spate. La ultima încercare lanțurile s-au rupt din nou și acțiunea a fost abandonată. La ședința cu primul secretar i s-a raportat acestuia eșecul dărâmării Coloanei, drept care tov. Babalâc l-a făcut „neputincios”, supărat că i-au fost „înșelate așteptările”.
Tănăsie Lolescu își mai aduce aminte că în anul 1954 o firmă americană s-a adresat Consiliului Popular cu scopul de a lua din oraș operele lui Brâncuși (și probabil să le ducă în America), iar în schimbul lor să facă unele lucrări edilitare. Oficialitățile de la Raionul Târgu-Jiu au luat legătură cu superiorii lor de la Regiunea Oltenia (condusă de tov. Stancoveanu, o profesoară de istorie), care au dat însă ordin să nu se facă nicio mișcare în acest sens. Oricum, cât a mai stat el în Gorj, în perioada 1953-1956, nu s-a mai întâmplat nimic cu Coloana, și cu atât mai puțin după anul 1956.
T. Lolescu consideră că „nu este nicio bravură în ceea ce s-a întâmplat; a fost un act tineresc din necunoștință de cauză”, dar că acesta este „purul adevăr”. Fac mențiunea că relatările de mai sus le-am extras din interviul filmat Coloana Infinitului la fier vechi – cu Tănăsie Lolescu și coincid în mare măsură cu informațiile pe care T. Lolescu mi le-a dat personal în această privință, în primăvara anului 2006, cu ocazia sfințirii troiței ridicată din inițiativa lui în cimitirul satului Hobița (unde mult timp s-a considerat că sunt înmormântați părinții lui Brâncuși, fapt contestat însă astăzi, în special în ceea ce privește locul de odihnă al mamei sale, Maria Diaconescu, despre care sunt dovezi că ar fi de fapt situat în cimitirul din satul Brădiceni, după …) și așezată în fața bisericii de lemn, construită de bunicul lui Brâncuși. Acest model gorjean de troiță este sculptată cu simboluri brâncușiene ce trimit la Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinită, iar într-un loc special, situat la baza acesteia, urma să se introducă pământ adus de la mormântul lui Brâncuși din Paris (în anul 2007, când se împlineau 50 de ani de la moartea lui), ca un simbol al aducerii artistului acasă lângă cei din familia sa, prin semnul crucii.
Cu această ocazie Tănăsie Lolescu a spus: „Constantin Brâncuși, în mod creștineste, nu era marcat prin nimic. Am hotarât să sfințim o troiță din lemn, cu specific gorjenesc, și să o punem în cimitir. La piciorul acestei troițe va fi înmormântată, în mod simbolic, o sferă cu pământ de la mormântul lui Brâncuși. Așa va fi îngropat alături de mama sa, în cimitirul din sat” (vezi Lolescu, Cucu).
Așadar, ca o ironie a sorții, dacă în anul 1953 activistul comunist ateu Tănăsie Lolescu trăgea cu lanțuri de capodopera din Târgu-Jiu a consăteanului său (ajuns mare artist la Paris), iată că după mai bine de o jumătate de secol, același om, devenit la bătrânețe „maestru venerabil” al Lojii „Hobița” (prima lojă sătească din lume), aducea acum, în mod contrar atitudinii sale din timpul comunismului, un omagiu creștin și masonic lui Constantin Brâncuși, ridicând pentru el o troiță cu însemne masonice pe care este sculptată tocmai Coloana (aceasta și cu scopul de a-l îngropa simbolic pe artist alături de mama sa, care se pare că de fapt nici nu este îngropată aici, ci în cimitirul din satul apropiat). Într-adevăr, istoria (care ne modelează) este cea mai frumoasă poveste.
Sorin Buliga
Bibliografie
Andrei Șendrea (2014), Realismul socialist între propagandă și avangardă, Film Menu, nr. 23, iulie 2014, pp. 44-47, București.
Buliga, Sorin Lory, Andrițoiu, Adina (2017), Documente din Arhivele Naționale ale județelor Gorj și Dolj cu privire la Ansamblul sculptural brâncușian de la Târgu-Jiu, Ed. Brâncuși, Târgu-Jiu.
Gregora, Alex (2013), În 1951, academicienii R.P.R. l-au executat, marxist – leninist, pe Brâncuși, http://www.gorjnews.ro/cultura/povara-brancusi/in-1951-academicienii-r-p-r-l-au-executat-marxist-leninist-pe-brancusi.html, 22 ianuarie 2013.
Lolescu, Tănăsie, Cucu, Ion (2006), In memoriam Constantin Brâncuși – troița de lemn cu însemne masonice pentru marele sculptor în cimitirul din Hobița; http://www.cuvantmasonic.ro/old_site/iframes/troitabrancusi.html.
Velescu, Oliver (2016), Intenția de demolare a Coloanei infinitului (1951) sau cum au devenit sculpturile lui Brâncuși de „inspirație folclorică”, Rev. Brâncuși, nr.1 (număr aniversar), Editor Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” în colaborare cu Institutul Cultural Român, Târgu-Jiu.
*** Coloana Infinitului la fier vechi – cu Tănăsie Lolescu, interviul filmat luat lui T. Lolescu de către Florin Vaideanu și Nicu N. Tomoniu, 3. Oct. 2009; https://www.youtube.com/watch?v=QGlGrsJLQ8s.
