Să pornim de la premisa că inteligența umană este capacitatea intelectuală a oamenilor, ca expresie a manifestării identitare, care este marcată de fapte cognitive complexe și de niveluri extrem de ridicate de motivație și de conștientizare de sine. Astfel, vedem că de-a lungul timpului, inteligenţa umană a fost înţeleasă şi definită în foarte multe moduri de exprimare, iar, numeroase teorii ale inteligenţei umane au stat la baza dezvoltării studiilor de psihologie socială! Totuşi, studiile psihometrice din lume, din păcate, ne arată o scădere a coeficientului intelectual, începând din anul 2000. Aşadar, înainte de a înțelege caracteristicile unui om inteligent, ar mai exista o întrebare firească: oare, ne îndreptăm spre o «stupidizare» şi o «imbecilizare» a umanităţii? Căutând «fisura» unei astfel de întrebări, să apreciem faptul că inteligența este un mare dar de la Bunul Dumnezeu pentru ființele umane și nu toți știm cum să o folosim așa cum ar trebui. Poate că toată lumea este mai mult sau mai puțin inteligentă, cu excepția cazului în care suferă de un tip de tulburare care implică o scădere semnificativă a acesteia, dar, oricum, aici vom vedea mai multe curiozități despre inteligență, pe lângă explicarea unor teorii și personaje interesante legate de aceasta!
«Avantajul omului inteligent este că poate face pe prostul ori de câte ori are chef»! (Woody Allen)
În continuare, vom vedea cele 20 de curiozități despre acest edificiu mental, precum și câteva fapte interesante despre oameni care, într-un fel sau altul, se știe că au mari abilități cognitive. Să admitem supoziţia că testele nu măsoară inteligența în termeni absoluți şi spre deosebire de ceea ce cred mulți oameni, chestionarele de informații nu sunt o indicație fără echivoc a inteligenței unei persoane, fiindcă ele măsoară inteligența în termeni relativi. Chiar în momentul răspunsului la acestea, pot exista influențe ale unor factori precum starea de spirit, ceea ce a mâncat omul într-o anumită zi sau oboseala care poate afecta performanța, atunci când se răspunde la elementele care le compun. Pe cei mai mulţi dintre noi, s-ar putea să ne intereseze: ce este coeficientul intelectual (IQ)? 
Pentru a căuta răspunsurile, pentru că sunt mai multe răspunsuri, să spunem că inteligența nu poate fi unidimensională! Astfel, potrivit propunerii americanului Howard Gardner, un psiholog de dezvoltare, cel mai bine cunoscut pentru teoria inteligențelor multiple, se poate că spune că nu ar fi doar una, ci, mai multe inteligențele pe care le posedă ființa umană. Această concepție, numită şi «Teoria Inteligențelor Multiple», susține că există mai multe inteligențe în funcție de diferite tipuri de probleme cu care trebuie să ne confruntăm! (sic??!!). Astfel, am putea vorbi de până la opt tipuri de inteligențe: lingvistic-verbală, logico-matematică, spațială, muzicală, corporală, intrapersonală, interpersonală și naturalistă. Încă de la formularea sa, această teorie a fost extrem de controversată şi combătută, dar, dar există alte modele explicative de inteligență care disting între diferite grupuri de abilități cognitive, fără a nega existența unei forme de bază a inteligenței unitare. Ca să nu mai spunem că inteligența este oarecum stabilă în timp! Numai practicarea inteligenţei ajută întotdeauna la îmbunătățirea și la stăpânirea unei anumite abilități, cum ar fi jocul de șah sau știind multe despre un subiect la fel de complex ca fizica cuantică. Dar, acest lucru nu înseamnă că persoana își vede IQ-ul crescut. De altfel, putem dezvolta abilități și putem dobândi noi cunoștințe de-a lungul vieții noastre, dar, ceea ce nu putem face este să ne modificăm inteligența mult și rapid, care tinde să rămână relativ stabilă. Cercetătorii au ajuns la concluzia că a fost înregistrată cea mai inteligentă persoană în viață, Terrence Tao, cu un IQ 230. Ea este un matematician cu dublă naționalitate australiană și americană, care a avut o contribuție importantă la o gamă largă de domenii, inclusiv analiză armonică, ecuații cu derivate parțiale, combinatorică geometrică şi lucrează la UCLA, având onoarea de a fi profesorul care a început să lucreze la instituție cu cea mai mică vârstă dintre toți, la 24 de ani. Tot din preocupări inteligente, cercetătorii au ajuns la concluzia că cea mai inteligentă persoană din toate timpurile şi care a primit cel mai mare scor IQ din istorie este William Sidis (1898-1944), deoarece, în anul 1933 i s-a făcut un test de informații și, pe baza estimărilor ulterioare, i s-a atribuit un IQ cuprins între 250 și 300 de puncte! Tot pentru a investiga resorturile inteligenţei umane, să spunem că oamenii albi nu sunt mai inteligenţi sau mai deștepți, chiar dacă, din perspective rasiste, știința de odinioară a încercat să arate că oamenii albi erau semnificativ mai inteligenți decât cei din rasele africane, asiatice sau nativi americani. Aceste supoziţii au fost făcute pe baza anatomiei craniului în funcție de rasă, diferențele culturale și, desigur, faptul că albii erau stăpânii, iar negrii erau sclavi în țări dezvoltate precum Statele Unite. Astfel, în secolul trecut s-au aplicat chestionare de informații care indicau faptul că negrii au avut, în medie, un IQ cu 10-15 puncte mai scăzut decât albii, dând credibilitate afirmațiilor segregaţioniste! Dar, cu toate acestea, revizuirile ulterioare ale chestionarelor utilizate au arătat că ele aveau o tendință culturală speculativă, ceea ce face imposibilă aplicarea acestora la persoanele crescute în medii semnificativ diferite de cele ale persoanelor albe. De altfel, după corectarea acestor erori și reaplicarea acelorași chestionare, nu s-au găsit diferențe între rase în raport cu inteligența! Se consideră în unele medii sportive, cu deosebire, că stângacii ar fi mai deștepți decât dreptacii, iar, având în vedere că marile personaje din istorie, precum Leonardo da Vinci, Michelangelo, Isaac Newton, Benjamin Franklin și alții erau stângaci, s-a crezut întotdeauna că a avea mâna stângă ca mână preferată, ar putea fi legată de geniu. Cu toate acestea, s-a văzut că acest lucru nu este absolut adevărat, fiind abordat științific. Un studiu realizat la Universitatea din Adelaide, pe un eșantion de 5.000 de persoane, a analizat dezvoltarea academică a elevilor pentru a vedea dacă există diferențe între stângaci și dreaptci, dar, nu s-au găsit diferențe semnificative care să arate că stângacii erau mai inteligenți. Mai mult, s-a observat că stângacii se credeau că au avut mai puțin succes în studii, deși, nici acest lucru nu era adevărat!
,,Femeia este mai inteligentă decât bărbatul, fie şi pentru faptul că de-a lungul istoriei a avut ingeniozitatea să supraveţuiască abuzurilor bărbăţilor”! – Marcio Barrios
O altă afirmaţie controversată este aceea potrivit căreia femeile ar fi mai puțin inteligente decât bărbații, mai ales că în ultimii 100 de ani, IQ-ul femeilor a crescut semnificativ prin răspunsul la chestionarele de informații. Evident, acest lucru nu se datorează faptului că a existat o creștere reală a capacității cognitive a reprezentantelor sexului frumos, ci, mai degrabă că, similar cu cazul diferențelor de rasă, chestionarele au fost făcute de către bărbați care le-au pregătit cu o tendință de gen marcată. În ultimă instanţă, femeile nu au primit întotdeauna același tip de educație ca și bărbații, și dacă luăm în considerare faptul că unele chestionare au încorporat aspecte predate în mod tradițional bărbaților, precum matematica, este logic să înțelegem acest lucru! De altfel, noul prefect al Gorjului, doamna psiho-pedagog Cristina Cilibiu, prima reprezentantă a sexului frumos care ocupă această funcţie în judeţ, poate confirma cu prisosinţă virtuţile inteligenţei feminine, lucru pe care l-am remarcat în interviurile pe care le-am realizat, atunci când ocupa funcţia de primar! Pe măsură ce au fost dezvoltate unele teste mai puțin influențate de aceste tipuri de aspecte, performanța unor astfel de teste între bărbați și femei pare să se fi egalat progresiv! Mai spun unii că «jocurile minții» ar mări inteligența, prin faptul că există o idee generală că divertismentele în care se folosește ingeniozitatea, cum ar fi puzzle-uri sudoku, cuvinte încrucișate sau jocuri similare, ar spori inteligența, dar, nu este chiar așa, deoarece, nu făcând 20 de «sudokus» la rând, se va vedea că IQ-ul protagoniştilor crește cu 10 puncte. Cu toate acestea, unele tipuri de jocuri sunt destul de utile pentru oamenii care vor să petreacă timpul testându-și inteligența! În plus, testul este recomandat în special celor care suferă de un fel de demență sau leziuni cerebrale! În medii ale practicilor medicale şi ale contextului familial se spune că alăptarea îmbunătățește ușor inteligența, dar, s-au constatat diferențe în IQ între persoanele care au fost alăptate la bebeluși, adică hrănite cu lapte matern de la propria mamă, comparativ cu cei cărora li s-a administrat o sticlă cu biberon. Potrivit diverselor investigații, în unele cazuri alăptarea având ca rezultat diferențe de aproximativ 4 puncte IQ. O problemă de actualitate este şi cea care se referă la dietele cu alimente procesate, apreciindu-se că dieta, ca factor de mediu, pare să influențeze IQ-ul. Deci, dietele care includ alimente care au fost procesate și care includ arome artificiale s-au văzut că se comportă mai rău, atunci când răspund la chestionarele de informații! Acum, haideţi să vorbim despre…creierul lui Albert Einstein! Deși nu este un fapt curios al inteligenței în sine, pînă la urmă are de-a face cu unul dintre cei mai inteligenți oameni din istorie, pe lângă faptul că a avut o mare influență în prima jumătate a secolului trecut. La moarte, creierul lui Einstein a fost păstrat într-un borcan de către un patolog, pentru a vedea trăsăturile anatomice ale acestui organ și a le raporta la geniul savantului! Astfel, creierul lui Albert Einstein cântărea 1.230 de grame, deci, cu aproximativ 10% mai puțin decât în mod normal pentru un creier uman, de aproximativ 1.400 de grame. În orice caz, densitatea neuronală a organului omului de știință a fost mai mare decât media. Legat de acest aspect, să vorbim în continuare despre Sindromul «Savant», numit și sindromul înțeleptului, considerându-se că este chiar o afecțiune în care persoana respectivă, potrivit lui Darold Treffert, care a inventat-o, are talent intelectual remarcabil, dar uneori nu trebuie să aibă o aplicație practică reală. Printre aceste abilități putem găsi memorie fotografică sau putem învăța limbi foarte ușor! O supoziţie interesantă priveşte şi faptul că savanții sunt ceea ce sunt, prin naștere! Astfel mulți savanți sunt savanți din momentul în care s-au născut, dar, cu toate acestea, alții se pot datora faptului că au suferit un tip de traumatism cranian care, din fericire, le-a dat abilități intelectuale remarcabile în loc să prezinte un simptom clinic serios! Sunt şi cercetători care vin cu argumentul plasticităţii şi inteligenței creierului, considerând că, deşi, este adevărat că inteligența este o construcție care rămâne mai mult sau mai puțin stabilă pe tot parcursul vieții, acest lucru nu înseamnă că uneori creierul nu își poate modifica structura pe tot parcursul dezvoltării sau că noii neuroni nu pot fi generați. Mai ales că acest lucru se confruntă cu ceea ce se credea până relativ recent, pentru că de atunci s-a susținut că neuronii nu se mai pot reproduce dincolo de un anumit punct. Indiscutabil, creierul uman are plasticitate, ceea ce îi permite să dobândească noi învățări de-a lungul vieții subiectului, prin schimbări la nivel neuronal (neurogeneză) și structural, deși unele dintre ele sunt mai ușoare. Pentru abordarea de faţă, vom încheia cu Mitul Efectului «Mozart», deoarece, ascultând lucrări de muzică clasică, lucrări simfonice ale unor compozitori renumiţi, cum ar fi: Mozart, Beethoven sau Vivaldi, vom vedea că vor apărea multe informaţii în care este asigurat faptul că ascultarea lor crește inteligența. Acest lucru se datorează Efectului «Mozart», potrivit căruia ascultarea muzicii clasice, în special cea a acestui artist vienez din secolul al XVIII-lea, îmbunătățește memoria și concentrarea și, dacă este ascultată în timpul sarcinii, crește IQ-ul viitorului bebeluș. Evident, că Mozart, fără să-i diminueze cineva calitatea de geniu al muzicii clasice, nu a creat simfonii care au puterea magică de a schimba aspecte la nivel cognitiv, deși este indicat să îl ascultăm şi de multe ori ajungem la concluzia că Efectul «Mozart» ne face mai deștepți! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
