ÎNTÂLNIRE COLEGIALĂ

710
poza1Timpul, cu surprizele, bucuriile şi necazurile pe care le oferă omului, se perindă neîncetat şi generaţii după generaţii se trec. De aceea, e bine ca omul să-şi procure şi să-şi ofere cât mai multe momente plăcute din scurta şi zbuciumata sa viaţă.

Un asemenea moment plăcut a fost şi întâlnirea colegială pe care Luchian Sturzu, Gorică Laiu, Gheorghe Barbici, Picu Laiu şi Marin Colţan din satul Curtişoara, şi-au organizat-o recent şi, în jurul unor pahare cu bere, ei, copiii şcolii primare din timpul ultimului război mondial (barbarie care omului de rând i-a adus numai necazuri şi lacrimi), şi-au depănat amintiri.
Agapa a fost densă şi plăcută, mai ales acum, la vârsta părului alb, când şi-au amintit de năzdrăvăniile copilăriei, cu ambiţioasele ei meciuri de fotbal, cu păzitul vitelor în pădure (unde nu uitam să furăm struguri), sau în luncă (după cosit), unde se adăugau zbenguielile scăldatului în Jiu.
S-au evocat şi momente din viaţa de elev, unii, mai ambiţioşi, conti-nuându-şi studiile, chiar dacă zilnic parcurgeau şapte km. dus (şi tot atâţia întors) până la şcoală, ajungând jurişti (care, apoi, au ocupat funcţii foarte mari în aparatul de stat), alţii profesori (la facultate şi la diverse licee din Gorj şi din Ardeal), alţii au ajuns muncitori destoinici, toţi fiind astăzi pensionari, având familii respectate şi nepoţi care le umplu casa de fericire.
A fost remarcat şi faptul că la toţi le-a plăcut munca atât ca elevi, cât şi ca tineri şi maturi, evocând momente din viaţa lor şi a familiilor lor, ca şi, un amănunt foarte important, faptul că educaţia şcolară şi familială a făcut ca niciunul dintre ei şi nici ceilalţi colegi ai lor n-au fumat şi nu fumează şi niciodată n-au avut probleme cu organele de ordine şi coerciţie sau alte organe de stat.
Regretând că Dumnezeu a vrut ca unii dintre colegii şi prietenii lor să nu mai fie printre ei, cei prezenţi la o astfel de întâlnire au hotărât ca anual aceste întâlniri să devină permanente, la care să fie o şi mai mare participare a copiilor de acum aproape şaptezeci de ani şi a pensionarilor de astăzi.
Călin MARTON

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.