Însemnări de prieten – Portretul lui Ion Căpruciu, la deplină maturitate scriitoricească

292

Poetul, prozatorul, eseistul şi publicistul Ion Căpruciu îmi este mai cunoscut şi mai aproape de suflet de prin anul 2009 încoace. Cu toate că scriitorul brădicenean cu Buletin de Bucureşti mi-ar fi putut ieşi în cale şi în Capitală.

Mi-a plăcut ca un blajin şi cumpătat ce este, citindu-i poeziile – cele mai multe balade ale lumii satului – încât adesea îl rugam să mi le încredinţeze spre a le publica în Gorjeanul. La un cenaclu ad-hoc, acasă la domnia sa, de faţă fiind poeţii Mircea Bârsilă şi Ion Popescu Brădiceni – şi el născut tot pe uliţa Morii ce măcina pe vremuri grâu, iar acum, de când cu Serile la Brădiceni, macină poezie de bună calitate, iar eu am apreciat că dacă o ţine tot aşa va face Brădiceniul cel puţin la fel de celebru ca Bulzeştii lui Marin Sorescu.
Anul acesta, Ion Căpruciu a încherbat 75 de cotolani pe fuiorul vieţii. La aniversarea celor 73 de ani ai domniei sale aminteam că este un emul ieşit din mantaua imensului şi generosului poet Geo Dumitrescu. Căruia îi trimitea poezii încă din studenţia sa ieşeană la defuncta Gazetă Literară – izvorâtă nenatural din Literaturnaia Gazeta moscovită – spre a fi debutat cu un grupaj de poeme abia în august 1968. Spre norocul lui Ion Căpruciu, debutul s-a produs în România Literară, cum se numea atunci cea mai importantă revistă literară a Uniunii Scriitorilor din România.
Omul acesta, obligat de convenţii şi regulamente nepotrivite, aşa cum erau multe înainte de Marea Învălmăşeală din Decembrie ‘89, semna la începuturi Constantin Dochianu. Aşa a debutat editorial într-un volum colectiv la Editura Eminescu, iar apoi cu o carte de poezii pentru copii la Editura Ion Creangă. Abia după ce a scăpat de obligaţia, de sorginte iliesciană, de a merge civil în Piaţa universităţii bucureştene, din 13-15 iunie ‘90, s-a apucat şi mai vârtos de scris. Recâştigându-şi dreptul de a semna Ion Căpruciu. Nume aşternut pe mai multe tomuri de poeme precum Edenul de acasă, Aşteptând să înflorească magnolia, ambele apărute la Editura MĂIASTRA, ori mai ales volumul antologic La Nord de caii sălbatici, Editura LIMES, din Cluj-Napoca, în colecţia Magister, coordonată de poetul Mircea Petean.
Ar mai fi multe de spus, dar între timp i-a apărut şi cartea de proză Amintiri din Casa Amintirilor, iar acum definitivează volumul al doilea din acest ciclu de povestiri. Scrise sub semnul unui realism magic. În care Ion Căpruciu face o tulburătoare radiografie socială, morală, intimă, descrie eşecul democraţiei dinainte şi de după 1989, toate pe fundalul anilor copilăriei sale.
Fireşte, atât în poezie, cât şi în proză, ne transpare deghizat cu mijloacele artei cuvântului, ale unei maturităţi scriitoriceşti remarcabile. Ce-l ajută să apeleze cu siguranţă şi decizie, dar şi cu libertatea de a gândi la sinceritatea spovedaniei religioase.
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here