În aşteptarea Sabinei multvisate
În noua sa calitate de student la Drept şi Filozofie, o reîntâlneşte pe Ligia, fata preotului din satul natal, dar se va împrieteni şi cu alte fete, însă nici una nu reuşeşte să-i trezească în suflet convingerea că a întâlnit-o cu adevărat pe „Sabina” menită lui. Mai interesant este episodul cu tânăra profesoară de franceză Râpeanu, de la care lua meditaţii în limba lui Voltaire şi care îl invită într-o seară la cină pe tânărul student, acasă la ea, pentru a-i istorisi „povestea” vieţii sale.
Soţia unui profesor universitar de Drept care lucra acum în minister, aceasta îşi sacrificase tinereţea alături de carieristul soţ, care se folosise de ea în atingerea înaltelor titluri şi funcţii academice. Distinsa femeie, cu doctorat la Sorbona şi binecunoscută în elita clujeană, va sfârşi tragic, încercând să ia legătura cu fostul ei iubit, un aviator ce intrase în mişcarea de rezistenţă din Apuseni.
Tot o „ceată” de Sabine venea la cursurile şi seminariile profesorului Lucian Blaga, îndeosebi studentele de la Litere şi Filozofie. „Poate va fi şi o Sabină printre atâtea” speră Sântion, însă, oricâte ar fi cunoscut, niciuna nu l-ar fi impresionat mai mult decât Sabina Filipoi, din Caraş, de pe Valea Nerei, a cărei familie fusese deportată în Bărăgan. Şi Didi de la Filozofie, şi Sabina de la Drept sunt „fete mai deştepte şi mai curajoase decât mine”, îşi zice timidul Sântion, nereuşind să reţină într-o relaţie mai de durată pe vreuna din „Sabinele” ce trec prin viaţa lui ca nişte himere, nerăsplătindu-i seriozitatea şi sufletul ales.
Vor avea Frumoasele sabine o continuare?
Finalul cam brusc al romanului ne îndreptăţeşte a crede că autorul ar putea avea în vedere o continuare. Interesantă ar fi şi biografia ulterioară, mai ales că ea s-ar întrepătrunde cu oameni şi realităţi din anii „aşezării” postbelice a societăţii româneşti, nu mai puţin dramatici şi plini de neprevăzut, îndeosebi pentru viaţa culturală clujeană.
Valer Popa, aflat acum la peste optzeci de ani de viaţă, este desigur o arhivă de date şi întâmplări, dar şi o conştiinţă de o etică rectitudinală, ireproşabilă, rămânând în conştiinţa multor generaţii de studenţi ca un model profesoral integru, iradiind multă generozitate, echilibru, armonie şi revigorantul spirit prietenesc.
Lansarea cu succes a romanului, la Târgu-Jiu
Prezent la ediţia din acest an a Festivalului Internaţional „Tudor Arghezi”, la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, autorul FRUMOASELOR SABINE, pe lângă faptul că şi-a lansat cu succes acest roman în care surprinde destul de viu şi integral viaţa oraşului nostru din perioada 1938-1944, cu oamenii, evenimentele şi specificul lui, a avut şi plăcuta surpriză de a revedea Ansamblul sculptural brâncuşian într-o nouă lumină şi întreaga urbe de pe Jiul de Sus ca un municipiu cu adevărat unic şi aureolat de o fascinaţie aparte.
Zenovie CÂRLUGEA
