Omul de cultură Dumitru Dănău închină –în mai multe forme etnografice şi literare – un omagiu unor meseriaşi aproape uitaţi şi, în parte, dispăruţi de pe malurile râului Jaleş. El însuşi fiu de croitor, după cum cu mândrie mărturiseşte, a scris o carte originală prin unicitatea ei, intitulată “ABAGII ŞI CROITORI DE PE JALEŞ”, Editura Măiastra, 2015.
Ce-i drept, frumosul volum certifică vechea zicală “Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”. Ea porneşte de la o comunicare ştiinţifică ţinută la Simpozionul „Satul românesc tradiţional”, din septembrie 2005. Mă rog, e bine şi după zece ani că această comunicare a apărut în volum, aşa cum binemerita.
Faptul că acest simpozion anual se ţine cu regularitate în Gorj este remarcabil. Poate din prea multă slugărnicie, titulatura exactă a simpozionului a fost şi încă este „Satul românesc, sat european”. Chit că prescurtarea aleasă de autorul prolific Dumitru Dănău este mai adevărată, iar prin occident satele şi-au cam pierdut statutul de altădată.
Prin surpriza de pe contra copertă, aflăm că lectorul cărţii este reputatul poet Florian Saioc, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Bogat ilustrată, pagina de gardă reproduce o icoană, probabil, cu Adam şi Eva, mărul şi şarpele, adică Păcatul originar.
O pagină este dedicată Paremiologiei meseriilor(din care reproduceam, spre exemplificare doar un aforism: „Meseria este brăţară de aur”), apoi două pagini de Paremiologie croitorească („Măsoară de mai multe ori şi croieşte o singură dată”; Haina-i bună, dar omul ba”).
Şi Dumitru Dănău îşi „reia povestea despre meseriile anunţate, aducând, oricât ar părea de bizar, laudă „păcatului originar”, fără de care Dumnezeu nu i-ar fi „afurisit”, trimiţându-i la „munca de jos”, în „valea plângerii”, pe părinţii noştri biblici. Ieşind din buimăceală, Adam şi Eva află ce-s foamea şi frigul şi, fiind obligaţi să renunţe, treptat la frunzele sau pieile ce le protejau pudoarea, îşi meşteşugesc noi piese vestimentare, erezii devenind cu timpul înaintaşii abagiilor şi croitorilor dintotdeauna…”
Nu am eu competenţa a judeca ori a emite judecăţi de valoare în domeniul etnografic, Dumitru Dănău fiind un împătimit poet şi erudit în domeniul acesta, ca urmaş al cărturarului Vasile Cărăbiş, cu obârşii tot de pe Jaleş. Cartea are şi pagini cu documente inedite, cu autorizaţii pentru meseria de abagiu emise de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale prin luna august 1933, apoi o Carte de lucrător pe numele D-lui Ioan C. Dănău, din Câmpofeni, judeţul Gorj, emisă de Camera de Muncă din Craiova, pe 18 septembrie 1942, dacă am descifrat bine datarea de pe facsimil. Există şi o altă Carte de lucrător pe numele lui Ioan C. Ghe. Dănău, emisă de Camera de Comerţ şi Industrie Craiova, la data 2 Decembrie 1931, pentru lucrătorul deţinător al unui Atelier de Abagerie, născut fiind în ziua de 23 iulie 1900 în Băleşti, locul atelierului fiind comuna Arcani, iar emblema întrebuinţată „La Vesta Ţăranului”.
Comunicarea ştiinţifică ce stă la baza cărţii despre care vorbim se ocupă de meseriile abagii şi croitori de la începuturi şi până în zilele noastre. Când pivele utilizate au ajuns obiecte de muzee etnografice.
Un alt capitol se ocupă de „Etnolingvistica în domeniile abageriei şi croitoriei tradiţionale…”, care utilizează ca şi prima parte a cărţii o bogată bibliografie ca şi ilustraţie dintre cele mai rare şi mai adevărate.
Este reluată şi o superbă şi alertă povestire, cu dialoguri reale, scrisă cu mult har, intitulată : „Abagii, croitori şi alte întâmplări de pe Jaleş…(1927)”, cu autor neprecizat, spre deosebire de o alta: „Cântecul pivelor”, ce aparţine lui Vasile Zmeu.
Multe dintre texte, precum „La început a fost geneza… cu erorile (eşecurile) ei” ori „Căderea omului” ar trebui citite şi recitite, aparţinând Bibliei. De reţinut şi-l rog pe autor să le pună la dispoziţia cotidianului dumneavoastră de suflet „Gorjeanul” – spre publicare -, fiind poemele scrise cu inima despre „Tată…”, croitorul de lux Constantin C. Dănău, din Câmpofeni, ori alte poezii, inclusiv cele de inspiraţie biblică precum „Păcatul originar şi urmările lui…”, tălmăcit de D. Dănău după „CULPĂ”, de Miguel Valdivieso.
Ion Predoşanu
