Personaj universal cu vibraţii puternice spre interior şi spre lume, medicul Doru V. Fometescu, poetul, se poziţionează în toate trăirile date omului, naturii, gândurilor – pe care le dăruieşte cu generozitate: „să fi căzut de undeva din stea/ înrourând mireasma unui neam?/ cu stropul meu rotund să pot vedea/ cum binele şi răul trag la ham.” / (poezia Cădere din exterior).
Noul volum de poezie DEZMĂRGINIRI – IEŞIREA DIN PARADIS revine spre cititor cu aceeaşi vocaţie, îndemn spre îndreptare şi luare aminte: „încerc ceva, contur precum un basm/ cu forţa binelui molcom/ ca o resursă vie de entuziasm,/ fără ambiţie eu prind contur de OM…”” / (poezia Proiect de anotimp).
îndemnul său perpetuu spre iubire, cultură şi religios scoate în evidenţă antiteza, viciul şi pericolul derapajului spre prăpastie al individului împins de societate: „ne-aţi făcut cifre, ce mai vreţi? / să umpleţi o lume cu orbeţi…/ prea mulţi hrăpăreţi – cozi de topor / (poezia Cod roşu).
Lupta împotriva mediocrului – intuitiv chiar, căruia nu îi permite dezvoltarea: „nu mai vrem să ne plimbăm,/ s-au tot defrişat zăvoaie,/ somnul nu mai prinde vise,/ verticalul se îndoaie… / (poezia N-avem timp), se contopeşte cu îndemnul exemplificator spre astral: „eu am căzut de undeva din stea/ un strop de viaţă e minunea mea, plămadă divină spre ceilalţi. „Ce greu e să te dărui celuilalt,/ dar şi mai greu să te aduni în sine/ (poezia Cât mă răsfrâng).
Expresie a unei vitalităţi îmblânzitoare, autorul excelează prin analize, „sfarmă zăboviri, cucerind prezenţă” (poezia Nişte pogorâri), se roagă Domnului: „fereşte-mă, Doamne/ de imagini şocante, prea şiret convingătoare,/ fiindcă de „raţiune/ mă voi apăra singur” (poezia Pentru liniştea clipei), pentru înălţarea individului: „urcuşul spre altă ordine, regală / e poate regăsirea unui mit/ de-a fi bogaţi, oneşti şi fără fală/ într-un posibil joc nemărginit!/ (poezia Urcuş).
Lecturarea preţiosului volum de poezie „Dezmărginiri – ieşirea din Paradis, al doctorului Doru V. Fometescu, înnobilat cu desenele cunoscutului grafician Florin Gheorghiu este tranzitată de maturitatea poetică a autorului, ajunsă la apogeul deplinătăţii, care se vrea dăruită omului spre îmblânzire.
„Sunt un fluid/ apoi o frunză pentru fruct,/ contemplativ, voievodal…/ torent abrupt/ cu şansă vibratilă/ şi neîntrerupt?. (poezia Crez fluid).
Tabloul său poetic-comportamental îndeamnă spre puritate înălţătoare.
Florian Văideianu, Jurist
