Numărul locuitorilor din comuna Schela a scăzut aproape la jumătate în ultimii 20 de ani, cifrele oficiale arătând că în satele de aici mai trăiesc în mare parte doar bătrâni. Tinerii sunt de mult peste hotare, iar cei care încă nu au apucat să plece își fac și ei planuri și bagajele pentru că își dau seama că, altfel, nu vor avea parte de un viitor mai bun. 
Primarul Aristide Șerbănescu este și el un „tânăr” de 72 de ani, cum îi place să glumească. Numărătoarea aproximativă pe care a făcut-o prin comună îi arată că jumătate dintre cei care locuiau în comună în anul 2000, când el prelua destinele localității, acum sunt morți sau plecați în străinătate.„Pe o uliță de 750 de metri sunt 9 familii plecate în afară. Au rămas bătrâni și case goale. Unde mă uit văd doar băieți așa ca mine, la fel de tineri. Eu am 72 de ani și de asta nici nu găsesc un înlocuitor aici la primărie ca să îi predau ștafeta pentru că toți sunt așa ca mine. Eu nu aș vrea să mai candidez, dar dacă toți suntem pe aici numai tineri și frumoși…Avem probleme mari din cauza asta. Au venit cei de la BRUA, cu conducta de gaze, și au vrut să angajeze 10 muncitori necalificați pe care să îi angajeze pe șantier. Nu am găsit un tânăr care să meargă la muncă acolo. Numai bătrâni și femei în vârstă, cu care nu are nimeni ce face pentru că nu fac față lucrărilor de pe șantier. Când am venit eu la primărie în anul 2000 eram vreo 3200 de locuitori. Acum mai suntem 1704.Ne-am înjumătățit. Am două nașteri pe anul trecut și cât a trecut din 2019. Două nașteri. La decese stăm altfel pentru că sunt 3-4 pe lună. Comparați două nașteri cu atâtea decese lunar și vedeți unde vom fi peste 20 de ani”, spune primarul din Schela.Depopularea se vede cel mai bine în discuțiile cu localnicii. Pe la porți mai sunt doar oameni în vârstă, iar despre tineri toată lumea spune că sunt în străinătate. „Aici nu ți se oferă nici posibilitatea de a lucra lângă casă și să fii și bine plătit. Zicem că pleci la București sau altundeva în țară ca să muncești, pentru că sunt locuri de muncă la noi, dar acolo unde muncești acolo lași banii. Așa că ori că stau plecat de acasă și îmi las familia aici ca să merg la București ori că merg în străinătate eu tot plecat sunt de lângă cei dragi. Câștigul, în schimb, în afară nu se compară cu cel din țară. În România cam toată lumea îți dă minimul pe economie, în timp ce, în Germania, acolo unde lucrez eu, numai alocația pentru un copil se apropie de 200 de euro. Cu doi copii ăla e salariul minim. La noi în familie toți suntem plecați, iar pe aici prin sat tot ce e tineret e dus în afară. Eu am venit acum să-mi rezolv niște probleme și plec imediat înapoi. Acolo prețurile sunt cam ca la noi, dar câștigurile nu se compară. Poți fi plătit de 5-6 ori mai bine ca la noi”, spune unul dintre puținii tineri din Schela aflați momentan prin localitate, îngrijorat și el de situația respectivă. O vecină trecută de 80 de ani descrie și ea cel mai bine situația din comună. „Ieși cu o găină în stradă și caută un tânăr să ți-o taie și o să vezi că nu găsești pe nimeni. Nu-ți taie nimeni găina că nu are cine, așa am ajuns”, spune și bătrâna.
Gelu Ionescu
