Încă din anul 1833, în Brătuia exista biserică. Se cunoaște faptul că în acele timpuri preotul Staicu Lărgeanu (Larga) ajuta pe unii dintre săteni să citească. Primul învățător, care a învățat copiii carte în Brătuia a fost Simea din Rășina, fapt confirmat de învățătorul Ștefan Blideanu. Acesta a deschis o școală imediat după apariția Legii din 1864. A mai trecut pe la această școală un oarecare Dumitru Brătuianu, cu mai multă cunoștință de carte.
Menționez că până în prezent nu s-au putut găsi documente scrise care să ateste aceste începuturi.
4. Catalogul învățătorului Ilie Popescu
Documentul cel mai vechi care se găsește în arhiva școlii este catalogul învățătorului Ilie Popescu pe anul școlar 1886/1887. Acesta constituie actul care atestă înființarea învățământului de stat în Brătuia.
Catalogul este confecționat de învățător; șnuruit și sigilat. În parte este deteriorat datorită condițiilor ulterioare de păstrare. Titlul complet este: „Catalogu de numele, prenumele, absențele, conduita și gradu la învățătură alu eleviloru și eleveloru școlii Brătuia“.
Grija deosebită a învățătorului pentru catalog se observă la prima deschidere a acestuia. Pentru confecționarea catalogului învățătorul Ilie Popescu folosea tușul și o scriere caligrafică. Lunar completa numele și prenumele elevilor și toate rubricile. Numărul elevilor înscriși varia între 61 (noiembrie 1866) la numai 31 (decembrie 1866). Media lunară fiind de 40 copii. Elevii erau înscriși în ordine alfabetică. Cercetând numele elevilor remarcăm faptul că multe din ele nu s-au păstrat în localitate: Barbu, Brătuianu, Băltărețu, Crăciunescu, Mihai, decât ca poreclă. Zilnic învățătorul nota absențele, punea note, făcea adnotări. Semne folosite: „• “ pentru prezență, „0“ pentru absență, note de la 1 la 10.
Din cuprinsul catalogului nu putem vedea ce clase avea învățătorul. Să fie vorba doar de o singură clasă, clasa I?
Disciplinele de studiu: „conduită“, „religia“, „gramatica-citirea-cunoșterea și formarea literii“, „aritmetica-scrierea numerelor formarea cifrelor“, „scrierea caligrafia“, „noțiuni de desen“, „exercițiul muzical“.
Din cercetarea atentă a catalogului credem că școala s-a deschis la 01 octombrie 1886 și a continuat până în iulie 1887, fără întreruperi. Elevii au primit vacanță în ianuarie – februarie 1887, 29 martie – 13 aprilie 1887. Frecvența elevilor era slabă. Vârsta copiilor era diferită („are 15 ani“); învățătorul a luat la școală pe toți copii care nu știau carte.
Nota 10 apare foarte rar, iar cele de 3, 4, 5, 6, sunt frecvente. Nu se găsește nici o mențiune referitoare la promovarea elevilor și nici la clasificarea lor.
În Catalogul învățătorului Ilie Popescu sunt înscrise și fete; în medie 5 pe lună. Așa cum menționează învățătorul Ștefan Blideanu în memoriile sale, învățătorul Ilie Popescu a funcționat la Școala din Brătuia până în toamna anului 1890, adică 3 ani, când a făcut schimb cu învățătorul Ștefan Blideanu, schimb aprobat chiar de Ministru și a fost transferat la Școala din Târgu-Cărbunești.
Meritele învățătorului Ilie Popescu:
– a pus bazele învățământului de stat în Brătuia;
– a înscris la școală pe toți copiii;
– a ținut și completat „Catalogul“.
5. Primul local de școală
O descriere amănunțită a primului local de școală din Brătuia o avem de la învățătorul Țară I. Aurel: „Aici în satul Lazu, așa cum se numea satul Brătuia de azi, pe locul unde se găsește construit Magazinul Cooperativei de consum – era așezată casa în care se învăța carte și unde am învățat și eu. Temelia era construită din patru lemne groase, încheiate (numiți groși) peste care era construită sala de clasă cu pereți tot din lemne încheiate. În pereți se găseau două ferestre în formă de pătrat cu câte patru ochiuri de geam. Într-un colț era o sobă din cărămidă, iar în celălalt colț, catedra, de unde vorbea învățătorul. Tabla din lemn era așezată pe două picioare și stătea alături de catedră. Pe mijlocul clasei erau așezate 5 bănci – format lung – în care puteau sta câte 8 – 10 elevi. Clasa nu avea dușumea, pe jos era pământ. Intrarea în clasă se făcea direct din șosea pe o ușă care era așa de mică încât trebuia să pleci capul. Pentru că tavanul clasei să nu cadă, era proptit în mijloc într-un stâlp de lemn; copii ajungeau la tavan de pe scaunul băncii. Acoperișul clădirii era din scânduri (blane) de stejar groase. Când ploua picătura de apă se strecura în pod și prin tavan în clasă. Iarna focul în sobă se făcea de către elevi, care veneau cu brațele pline cu lemne de acasă; lângă sobă stăteau copii să-și usuce opincile. Vara copii veneau la școală desculți.
6. Școala din Brătuia după 1890
Începând cu anul școlar 1890/1891, la Școala din Brătuia este transferat în locul învățătorului Ilie Popescu, învățătorul Ștefan Blideanu. Odată cu venirea învățătorului Ștefan Blideanu, fiu al satului Trocani, învățământului de stat în această localitate s-a dezvoltat și s-a consolidat.
La sosirea învățătorului Ștefan Blideanu, la Școala Brătuia erau 5 clase (I – V), lucru ce confirmă că învățământul de stat în Brătuia a luat ființă în anul 1886. Începând cu anul 1890/1891 în arhiva școlii se găsesc matricole tipizate. Planul de învățământ cuprindea: Religia, Scrierea și citirea, Gramatica, Aritmetica, Geometria, Istoria, Geografia, Lucru manual. În afara obiectelor de studiu, învățătorul mai urmărea: purtarea, sârguința, atențiunea și priceperea.
Premianții clasei a V-a primeau titlul de absolvenți și li se eliberau certificate.
Începând cu anul școlar 1893/1894, se schimbă planul de învățământ. Apar obiecte grupate:
• Limba română – scrierea și exerciții gramaticale – citirea – exerciții de memorie – exerciții de compunere;
• Matematici
• Alte științe: religiunea – istoria – geografia – științe -fizico-naturale
• Dexterități – caligrafia – desenul – cântul – ex. corporale și militare – lucru manual.
În anii școlari 1894/1895, 1895/1896, numărul claselor s-a redus la 4.
Din anul școlar 1893/1894, apar în matricale anul școlar împărțit în trei trimestre.
7. Legea Haret
Convins că legea din 1864 nu mai corespundea timpurilor, Spiru Haret (1851-1912) Ministru al Instrucțiunii Publice, redactează un nou proiect de lege în 1897, care în martie 1898 devine „Legea asupra învățământului secundar și superior“. Legea este cunoscută sub numele Legea Haret și ea a însemnat un pas înainte pe calea dezvoltării învățământului.
Idei principale cuprinse în lege:
– școala secundară pentru băieți (liceul) este alcătuită din două cicluri de câte 4 ani; ciclul gimnazial și liceul propriu-zis;
– programa gimnazială avea un caracter utilitar:
– gimnaziul era considerat un ciclu de învățământ încheiat, ai căror absolvenți primeau, în urma unui examen special, un certificat de capacitate;
– se introduce concursul de admitere în gimnaziu;
– se limitează numărul de elevi pentru fiecare clasă (50 pentru cursul gimnazial);
– în liceu pot lua ființă trei secții: clasică, reală și modernă.
Odată început învățământul în Brătuia, 1886, acesta a continuat fără întreruperi. În anul școlar 1900/1901, învățătorului Ștefan Blideanu primește vizita revizorului școlar de Gorj și Vâlcea, Alexandru Ștefulescu. Redăm această vizită povestită de Vasile Ștefan Blideanu fiul și elevul lui Ștefan Blideanu.
„Îmi aduc aminte că într-o toamnă friguroasă s-a anunțat, nu știu de cine, că vine revizorul în inspecție la școală. Noi, elevii, tremuram de frig când de-o dată, tata stând pe prispa școlii, aude în depărtare sunete de clopoței și ne previne:
– Copii stați frumos în bănci că vine revizorul!
Până atunci nu mai văzusem asemenea persoane. Deodată apare în fața școlii o trăsură cu 4 cai negri, toți cu clopoței de gât. Tata îl însoțește în școală și după un „bună ziua, copii“ noi elevii într-un singur glas „să trăiți“, de s-a cutremurat școala.
Revizorul școlar Alexandru Ștefulescu dezbracă paltonul căptușit cu piei de lup și lecția a început. Toți au răspuns bine întrebărilor puse de revizor. Revizorul ne-a îmbărbătat cu cuvinte părintești: „să vă siliți copii“.
Din 1893/1894, apar în matricole anul școlar împărțit în trei trimestre.
Învățătorului Ștefan Blideanu activează la școală până în anul 1928 când după 42 de ani de muncă este pensionat. Este numit, la 1 septembrie 1925 învățător la Școala din Brătuia, Ștefan Predescu, care a funcționat la această școală 25 de ani.
În anul 1919 se înființează post de învățător și în satul Trocani, iar la 1 octombrie 1926 se prezintă la școala din Trocani, proaspătul absolvent al Școlii Normale din Târgu Jiu, învățătorul Țârcă I. Aurel, fiu al acestor ținuturi.
În satul Merfulești s-a înființat școală în anul 1928.
Locuitorii acestor sate, oameni harnici și pricepuți, își dau seama de importanța învățământului și trec la construcția unor localuri de școli. Astfel:
– între anii 1926-1928 s-a construit primul local de școală din Brătuia (2 săli de clasă + cancelarie);
– în anul 1928 se construiește în Trocani propriul local de școală;
– în anul 1934 se construiește local propriu de școală și în satul Merfulești.
O etapă nouă în școala românească începe în anul 1948 și este dată de Reforma învățământului, care prevedea:
– școala unică de stat;
– laicizarea întregului învățământ;
– accesibilitatea tuturor copiilor la școală.
În primii ani de aplicare a Reformei, școala din Brătuia funcționează numai cu clasele I – IV (școala primară).
Generalizarea învățământului de 7 clase s-a făcut târziu, abia începând cu anul 1960/1961 a luat ființă clasa a V-a; ajungând ca prima promoție de absolvenți a 7 clase să fie în anul 1963. În anul școlar 1964/1965 se încheie procesul de generalizare a învățământului de 8 clase. Prima promoție de absolvenți ai Școlii Generale de 8 ani (Gimnaziul) este în 1965 și cuprinde 29 de elevi.
În anul 1964 locuitorii satelor din comuna Brătuia au hotărât construirea unui nou local de școală, prin contribuții proprii. În toamna anului 1966, la 15 septembrie noul local al Școlii este inaugurat. Localul cuprinde 4 săli de clasă, un laborator de fizică-chimie, o cancelarie și un cabinet pentru director. Secția de învățământ a Consiliului Popular Gorj a asigurat mobilierul necesar: bănci, catedre, table. Cu regret, trebuie să arăt că în anul 2010, datorită micșorării numărului de elevi înscriși, s-a hotărât desființarea gimnaziului din Brătuia și a învățământului primar din satele Trocani și Merfulești; rămânând doar clasele I – IV la Școala din Brătuia.
„Deși voi muri, viața continuă veșnic“- Schiller
Constantin D. TROCAN – „Locuri și amintiri” în curs de apariție.
