Încălzirea climatică ameninţă existenţa planetară!

Cel mai mare pericol pentru omenire îl reprezintă încălzirea climatică. Iar cercetătorii, mulţi dintre ei laureaţi ai Premiului Nobel, avertizează prin ample dezbateri în revista „New Scientist”, că o creştere cu patru grade Celsius peste media temperaturii globale actuale va da peste cap echilibrele pseudo-climatice şi ecosistemice, aruncând în hăul apocalipsei planeta noastră.

Cu alte cuvinte, terenurile agricole vor fi înghiţite de ape, fiind afectate în special regiunile de coastă, de vreme ce întinderile de gheaţă alpine şi polare se vor topi, ridicând nivelul mărilor şi oceanelor cu circa 70-80 m. În schimb, vor seca râurile şi fluviile, deşerturile vor fi atot stăpânitoare, bunăoară Sahara extinzându-se rapid spre centrul Europei. Într-un final, 80-90% din populaţia globului va dispărea, conform aceleiaşi previziuni; undeva în intervalul 2050-2100, când practic viaţa ar deveni imposibilă, mai ales că din lipsă de apă şi uscarea solului, agricultura care asigură acum hrana celor aproape şapte miliarde de oameni va înceta ca îndeletnicire umană. Se va intra într-o nouă eră geologică- antropogen, dincolo de fenomenul încălzirii excesive, cu efectele ei catastrofale, epuizându-se şi resursele din măruntaiele Pământului, exploatate neraţional de vreo 300 de ani încoace. Şi, bineînţeles, vor dispărea vieţuitoarele, atât din cauza temperaturilor foarte înalte, cât şi a faptului că oceanele şi mările vor deveni acide din pricina dioxidului de carbon, în vreme ce regiunile polare vor rămâne fără gheaţă şi fără apă.

Aşadar, fenomenul cataclismic este declanşat, într-o perioadă relativ scurtă urmând a fi afectate ţări şi zone precum Bangladesh, Vietnam, India, China, Japonia, Australia, Africa, America Centrală, inclusiv România va deveni la rândul ei zonă deşertică. Există şi riscul major al furtunilor, ciclonilor, ploilor acide şi mareelor foarte puternice, urmare a diferenţelor mari şi bruşte de temperatură, atingând într-o primă fază zonele joase de câmpie, lagunele, deltele, cu tot ceea ce înseamnă aşezări umane, infrastructuri economice şi de transport, mai concret vor fi afectate circa 140 de oraşe mari şi peste 200 de milioane de locuitori.

Iată că previziunile specialiştilor seamănă cu un scenariu de coşmar, cu migraţii masive de populaţii fugind din calea prăpădului, iar, în final, dispariţia a 90% din populaţia omenirii, fără a mai vorbi de pericolele imprevizibile ce pot veni din spaţiul cosmic prin contactul sferei planetei noastre cu uriaşe corpuri cereşti ori cu acele imense găuri negre care pot înghiţi Pământul, dezintegrându-l foarte rapid.

Şi totuşi, Terra ar putea fi salvată dacă la cercetările şi concluziile înspăimântătoare ale oamenilor de ştiinţă, cei ce conduc astăzi destinele lumii-şefi de state şi de guverne, ar conştientiza pericolul, şi-ar da mâna şi împreună ar milita pentru preîntâmpinarea ucigătorului fenomen al încălzirii globale. Din păcate, chiar dacă există înţelegeri şi un statut oficial prin convenţiile-cadru ale ONU asupra schimbărilor climatice (Tokyo, Kioto, Rio de Janeiro), acţiunile concrete trenează din lipsă de voinţă şi interese statale, multifuncţionale sau particulare meschine, greu de corelat şi gestionat pentru un scop comun la nivel planetar. Iar, în esenţă, salvarea omenirii ar însemna înlăturarea cauzelor care determină fenomenul încălzirii globale, în principal reducerea poluării prin diminuarea emisiei gazelor de seră, lichidarea mastodonţilor industriali şi autovehiculelor cu consum lubrifiant şi hidrocarburic, ecologizarea apelor, vegetaţiei şi mediului înconjurător, stoparea defrişărilor masive, concomitent cu aplicarea unui program de împăduriri intensive şi aşternuturi cu floră măruntă. În acelaşi timp, în special, în marile aglomerări urbane, se impune sporirea zonelor verzi şi crearea unor astfel de oaze în cartiere, inclusiv pe aliniamentele stradale, în preajma instituţiilor publice, unde, din păcate, şi-au făcut loc tot mai mult în ultima vreme suprafeţele betonate pentru parcările auto.

Nu în ultimul rând, se simte nevoia restructurării industriale, mai ales pe segmentul metalurgiei, construcţiilor de maşini, petrochimiei şi materialelor de construcţii. După cum toţi locuitorii Terrei vor trebui să înţeleagă a pune stavilă oricăror activităţi nocive, dacă se vrea a fi salvat ce se mai poate salva din existenţa noastră umană. În fine, întrajutorarea şi reorganizarea economică şi ecosistemică înseamnă un efort echivalent cu 10% din PIB-ul mondial pentru salvarea omenirii, cu atât mai mult cu cât Terrei îi este peste putinţă a mai suporta nu doar excesele epocii şi tehnologiilor moderne, ci şi o populaţie de şapte miliarde de suflete într-un spaţiu supraaglomerat. Şi poate că liderii modiali şi cei ce îi vor urma vor avea ochi, urechi şi înţelepciunea receptării tuturor mesajelor oamenilor de ştiinţă (cercetători de la marile universităţi din SUA, Germania, Japonia, etc.), acţionând în consecinţă pentru salvarea planetei noastre de la pieire.