Încă o megaafacere la îndemâna farsorilor

249

IALOMITIANU SI BOCDesigur, ca români, suntem saturaţi de tapajul zadarnic al opoziţiei şi presei împotriva atâtor lefegii dedaţi – sub proteguirea Guvernului – jafului şi căpătuielii. Totuşi, din silă, mai aduc vorba de o altă megaafacere ai cărei desmari ajunşi prielnic la Agenţia Naţională de Restituire a Proprietăţilor (ANPR) – sub pretextul unei „juste şi echitabile despăgubiri”, devorează în voie acele proprietăţi preluate abuziv de Statul Român în perioada: 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Fondul bănesc căzut pe mâna respectivilor farsori însumează aproape 20 miliarde €. Iar, cum toate învârtelile de acum se fac „legal” – şi în cazul de faţă, umbra hrăpăreţilor este asigurată prin anume-stufoasa Lege nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005 (titlul VII), Ordonanţa de Urgenţă nr. 81/2007 ş.a. Iniţial, se preconizase că „cel târziu până în 2010 toţi păgubiţii vor intra în posesia bunurilor prădate: fie în natură, în bani sau acţiuni la Fondul Proprietatea, după caz”. Numai că, goana hulpavilor după averi netrudite, cu sprijinul ciracilor domnului Ialomiţianu şi domnului Boc, au transformat generoasa măsură reparatorie într-o cloacă de stricăciune. Anume că, de la apariţia Legii nr. 10/2001 încoace, titularii respectivelor drepturi (bătrâni creduli de felul lor!) şi-au cheltuit sănătatea, puţinul avut şi timpul prin felurite hăţişuri birocratice asigurând slujbe şi profit: celor din primării, arhive, notariate şi prefecturi puşi să emită noiane de hârtii (cu şi fără folos!). Pe urmă, aceiaşi vlăguiţi, au plătit din greu executorilor judecătoreşti pentru nişte notificări „şablon” adresate unităţilor deţinătoare ale imobilelor revendicate; ca, mai apoi – prin sute de mii de procese (de-a surda!), să fie timoraţi de instanţele judecătoreşti, de jandarmii roind printre ei (echipaţi de luptă) şi jumuliţi de tagma avocăţească, întregită cu cea a experţilor imobiliari. În sfârşit, după ani şi ani de patimi când efortul imens al păgubiţilor păruse să ajungă la liman – măcar şi pentru nişte sume modice faţă de cele în drept – curţile de apel, în toate speţele, au anulat valoarea imobilelor omologată de instanţele de fond, transferând (fără temei constituţional!) obligaţia despăgubirii (devenită iluzorie!) de la cei îndatoraţi către sus menţionata ANPR, făcând-o fieful „băieţilor deştepţi”. Aici, sub pavăza O.U.G. nr. 81/2008 şi deciziilor interne: C.C. nr. 2/2006, respectiv C.C. nr. 2815/2008 – s-a trecut pe brânci la emiterea preferenţială a titlurilor de plată a despăgubirilor, şi nu în ordinea înregistrării dosarelor, invocând programul de calculator „random” (aleatoriu – întâmplător deci!), dregând mai pe urmă busuiocul, cu ultima decizie care pretinde „ordinea înregistrării” ca o cerinţă obligatorie de respectat; însă, în fapt, şi acum se păstrează secretomania listării celor îndreptăţiţi; ba, mai învederând şi soluţionarea cu prioritatea a dosarelor în cazuri de boală „temeinic motivate” (aş!). Pe acest eşafodaj, partidele perindate la putere şi-au îndestulat clientela politică şi pe toţi cei de-o ceată, înlesnind multor afacerişti asemenea lui Gigi Becali sau Gigi Neţoiu cumpărarea pe mai nimic, de la naivi, a dosarelor, convertindu-le în acţiuni întrucât, ca să vedeţi!: Legea nu interzice cumpărarea drepturilor litigioase. Alţi neajutoraţi cad în plasa unor case de avocaţi cu deviza: „drepturile dumneavoastră în mâini sigure”; iar partea cea mai numeroasă a lor – sperând în vreun miracol – îşi consumă puţinul pensiilor şi zilelor ce le-au rămas, trimiţând peste tot, în van, plângeri ori luând calea audienţelor batjocoritoare, unde – spre îndobitocirea lor – înainte să intre consultanţi, citesc afişele ce drapează pereţii anticamerelor de pe Calea Floreasca, nr. 202, Bucureşti: „Şpaga nu te face mai bogat, şpaga te face mai sărac” sau textele articolelor: 225 c.p. (darea de mită s pedepseşte cu închisoare) şi 257 c.p. (traficul de influenţă se pedepseşte cu 2-10 ani de închisoare) „Se merită?”…aiurea! Până să intre la audienţă, unora – părând oameni simpli – li se strecoară un bileţel în mână cu menţiunea: „Vino mâine. Îţi cumpăr dosarul cu 40% din valoare”. Mulţi, rezistând ispitei şi ajunşi la pretinşii consultanţi, sunt avizaţi astfel: „Dansul dumneata n-a ajuns la noi” sau: „Vino mâine, momentan nu găsim dosarul” ori „Du-te acasă şi adu-ne sentinţa cu grafa în original” iar altora, ca să scape de ei, li se dau încurajări: „Mergi şi aşteaptă decizia galbenă (un ifos liberal!) cu suma şi banca plătitoare…” (la Sf. Aşteaptă!). Aceştia din urmă, covârşitori, aşteaptă de peste 5 ani impasibila decizie. Unii murind cu gândul la ea; când, în fapt, cei cu sume fabuloase n-au mai aşteptat la rând înfruptându-se discreţionar, cu şi fără temei legal, aşa cum au fost: Casa Regală, urmaşii foştilor mari latifundiari sau industriaşi asemenea lui Malaxa, cât şi toţi cei care au scâncit pe la cancelariile europene după ce, mai întâi, şi-au „redescoperit” originile printre mărăcinii şi bojii cimitirelor. Aşişderea şi cu oamenii partidelor de guvernământ, după a căror saţietate, prin O.U.G. nr. 62/2010, s-a suspendat emiterea titlurilor de plată pe următorii 2 ani „din neputinţa menţinerii echilibrului bugetar…”. Mare bine că măcar slujbaşii respectivei instituţii au rămas la posturi devorând salarii imense fără remuşcarea că numai jumătate din cuantumul lunar pot, în medie, să despăgubească aproape 100 de asemenea necăjiţi din plaja celor mai mici sume cuvenite. Dar, peste poate! După ce domnul Boc ne-a asigurat că pe durata crizei toţi funcţionarii Statului „vor strânge cureaua”, pentru cei de pe Calea Floreasca, nr. 202, a deschis larg baierile pungii naţionale, făcând din ei nişte megabugetivari, ridicându-i pe acelaşi standard fetid asemenea fostei preşedinte Zaarour Ingrid (adusă de prin ţările calde!), urmată de Lulache Daniela care a încasat pe 2009 o leafă de 3,6 milioane lei; Darie Mihai, tot pe 2009, a încasat 1,6 milioane lei; Constantin Laura 1,2 milioane lei, în 2009; şi mulţi alţii asemeni lui Popescu Ionuţ, Buşu Cristian, Dirga Ene, Iordache Graţiela, Dumitrean Crinuţa şi atâţia-alţii, aciuiaţi acolo ca preşedinţi sau membri în Consiliul de Supraveghere (curat supraveghere!), ca membri ai Directoratului ori în alte comitaglâcuri, feriţi draconic de ochiul presei. Aceştia acum veghează la conservarea dividendelor în folosul acţionarilor, conform unei misive „strecurată” de Guvern prin Parlament cu o zi înaintea O.U.G. nr. 62/2010; şi, bineînţeles, mai frunzărind dosarele, ori continuând audierea naivilor, trimiterea de răspunsuri şablon, prin poştă sau electronic (91.000 accesări până la 01.06.2011) celor predestinaţi amăgirilor. Într-un ecou, să înălţăm cu toţii ruga: „UNDE EŞTI TU ŢEPEŞ DOAMNE?!”

 

Mihail Pasere

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here