Strategia naţională de apărare, elaborată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi prezentată Parlamentului României, reprezintă concepţia dictatorială a preşedintelui Traian Băsescu, de control total al societăţii româneşti prin intermediul serviciilor de informaţii. Acest document creează cadrul legal de acţiune al serviciilor de informaţii, în special împotriva presei.
Trebuie să se înţeleagă foarte clar că în baza strategiei naţionale de apărare, serviciile speciale vor realiza planuri detaliate de acţiune, ce constau în implementarea unor măsuri specifice de contracarare şi anihilare a tuturor vulnerabilităţilor, riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. În mod concret, referitor la libertatea presei, acest lucru înseamnă că vor fi recrutaţi ziarişti, vor fi infiltraţi informatori şi ofiţeri acoperiţi, vor fi planificate şi derulate operaţiuni specifice, campanii de manipulare menite a contracara aşa zisele campanii la comandă, etc. Toate aceste acţiuni şi activităţi specifice ale serviciilor de informaţii se vor subscrie legilor speciale şi de protecţie a informaţiilor clasificate şi nu vor putea fi controlate sau făcute publice nici în justiţie, pentru că, vezi Doamne, afectează siguranţa naţională. Cu alte cuvinte, serviciile de informaţii vor fi suverane să călărească cum vor presa şi nu vor da socoteală nimănui sau numai domnului Băsescu, cel care a avut şi are relaţii speciale, privilegiate cu aceste servicii. Am urmărit la o emisiune TV cu cât diletantism încercau domnii Fota şi Turcan să motiveze prezentarea presei în strategia naţională de apărare ca o “vulnerabilitate” şi mi-am amintit de foştii activişti de partid dinainte de 1989. Minciuna şi manipularea au început şi probabil că viitorii jurnalişti vor fi formaţi după chipul şi asemănarea lui Radu Moraru. Un jurnalist obedient care înfierează cu mânie proletară ‘‘presa ticăloşită’’ şi cere cu solidaritate de castă, serviciilor de informaţii să se implice pentru curăţarea ‘‘ticăloşilor’’. Îmi doresc ca după Traian Băsescu, aceste servicii să implementeze un plan experimental de monitorizare şi contracarare a emisiunilor domnului Radu Moraru. Această strategie de apărare nu a fost elaborată de Băsescu, ci de către serviciile de informaţii la solicitarea preşedintelui. Din păcate, ideea că presa este o vulnerabilitate a siguranţei naţionale vine de la şefii serviciilor de informaţii, de la şef de direcţie sau diviziune în sus. Periculos este faptul că la peste 20 de ani de la Revoluţie, reflexele securiste şi instinctele dictatoriale sunt încă puternic prezente în mentalitatea unor persoane cu funcţii de decizie din serviciile de informaţii. Poate aceste reflexe şi instincte au fost generate de către domnul Traian Băsescu, un individ tributar mentalităţii de informator dinainte de 1989, de fost activist din nomenclatura fostului Comitet Central al P.C.R. Dacă presa nu se mobilizează pentru a modifica actuala strategie naţională de apărare, a patra putere în stat va muri şi odată cu ea tânăra democraţie română. Nu ne va rămâne decât să-l ovaţionăm şi să-l slăvim pe mult iubitul conducător ‘’INFORMATOR BĂSESCU’’.
Col.rez. Dragomir Ionel
