Sau îngrămădire de stânci s-ar putea traduce din limba greacă acest cuvânt ce este la originea uneia dintre ipotezele denumirii localităţii aflate sub tâmpla Parângului şi Căpăţânii unde anual de Sfântul Ilie se organizează după cum spun unii cel mai mare bâlci de pe plaiul Olteniei Subcarpatice.
În restul anului chiar şi în perioadele reci într-un colţ al spaţiului pentru bâlci se face un târg săptămânal unde comercianţii, producătorii locali şi nu în ultimul rând cunoscuţii ori rudele se întâlnesc pentru cumpărăturile curente, pentru a se vedea, a mânca un mic şi a bea o bere pe terasele întinse cu această ocazie ori de ce nu să „bea adălmaşul” viitoarelor afaceri cu produsele specifice zonei. Iar dacă în week-endul respectiv echipa locală de fotbal (Bradul Polovragi parcă se cheamă dacă nu mă înşel) joacă cu o alta din aceeaşi ligă atunci spectacolul sportiv şi nu numai este garantat atât pentru suporteri cât şi pentru cei ca mine nepricepuţi într-ale „sportului –rege”, dar veniţi prin acele locuri pentru o gură de aer curat ori pentru a-mi dezmorţi picioarele într-o tură pe Cheile Olteţului. După câteva incursiuni prin acele locuri am început să 
cunosc lumea şi nu în ultimul rând să mă orientez „din prima” fie că am vrut o brânză bună, un condiment preparat în casă ori de ce nu o ţuică de prună păstrată în butoi de dud şi având culoarea cihlimbarului ce privită în soare părea un crâmpei din acesta.
Trebuie să mărturisesc că în toate aceste ore petrecute printre sătenii din Polovragi (o altă ipoteză a denumirii se zice că ar veni de la o plantă numită polovracă din care nişte vraci locali preparau în vechime tot felul de leacuri cunoscute în tot ţinutul) m-au 
relaxat aşa cum în puţine locuri aş fi putut-o face. Peisajul, oamenii binevoitori şi nu în ultimul rând cadrul natural s-au constituit în tot atâtea motive de a mai veni cu proxima ocazie prin aceste locuri. Iar dacă din întâmplare voi mai fi martorul unui meci de fotbal cu siguranţă nu voi ezita să zâmbesc aşa pe sub mustaţă şi de ce nu să 
admir suporterii echipei locale ce îşi susţin favoriţii spre victorie (era mai prin toamnă un nene Costel parcă îl chema care după cum se agita pe margine ziceai că-i doctor în fotbal şi trebuie mutat urgent „la naţională”).
Nu peste mult timp mai precis cu o săptămână înainte de bâlciul propriu-zis de Sfântul 
Ilie se va desfăşura în aceste locuri târgul de cai, unde aş vrea să vin să mai văd la fel ca anul trecut superbele exemplare ale raselor cabaline aduse din toată ţara, pentru ca după aceea pe aceste locuri timp de o săptămână să se desfăşoare aşa cum vă spuneam 
mai înainte cel mai cunoscut bâlci din spaţiul Olteniei Subcarpatice, unde sătenii, şi nu numai dar şi cei veniţi să viziteze să aibă posibilitatea să-şi achiziţioneze „după buzunar” cele necesare pentru perioada următoare.
Mugurel Petrescu
