Consider că pentru oricare dintre noi, pământenii, înțelegem că onoarea înseamnă, înainte de toate, respect pentru cei din jur și respect pentru tine însuți. Dar nu numai atât, pentru că onoarea înseamnă și grija pentru comunitatea umană și mediul natural în care trăim, pentru crezul și iubirea noastră creștină. De unde concluzia că dorința de a fi onorați, devine un merit doar dacă avem, deopotrivă, respect pentru oameni și pentru noi înșine, între altele, empatia pentru semeni, mai cu seamă în momentele de cumpănă și suferință, onestitate și toleranță, apreciind cinstea și valoarile umane și în același timp să eliminăm patima și invidia, disprețul, nedreptatea, ura și persecuția din mentalul și comportamentul nostru.
Din păcate, încheiem 30 de ani de la instaurarea mult lăudatului capitalism postdecembrist și se vede treaba că totul ne merge pe dos, cum nu ne-am fi închipuit vreodată. Mai exact politicienii și conducătorii țării sunt producătorii de rele, de înfiorătoare modele de viață, certându-se pe rupte cu încrâncenare și ură, marea lor energie consumată fiind consumată nu pentru a urni România spre progres, ci pentru a ajunge la putere unii sau alții pentru interese și ciocoisme meschine. Au ajuns la un nivel de egoism, răutate și mitocănie nemărginit, ignorând și umilind cu brutalitate și ceea ce a mai rămas din această țară, dincolo de oameni, bătându-și joc și de natura căreia, pentru mizerabile interese, inclusiv legate de trădarea națională, au ,,reușit” să bulverseze tot ceea ce înseamnă absolute necesități pentru perpetuarea ființei noastre umane și cele mai fine și trebuincioase ecosisteme ale propriului nostru echilibru național. Până și gândurile și manifestările lor negative, rostite, scrise și nescrise tulbură nu doar echilibrul natural, ci însuși ecosistemul uman, chiar și sfânta credință în Mântuitorul uman. Pentru că un lucru este clar; ipocrizia religioasă nu are a face cu credința adevarată, adică nu poți fi credincios și să minți, să furi, să urăști, să ucizi, șamd. Cu atât mai mult cu cât ai primit mandat de la ,,boborime”, cocoțându-te pe jilțurile puterii. Și aici aș face referire la ceea ce spunea recent și un înalt demnitar bisericesc din Hușii Moldovei, și anume cum: ,,să afirmi cu o emfază stridentă dragostea de țară, de România, atâta vreme cât le sabotezi premeditat credința și tradițiile prin susținerea unor ,,valori” care sunt în contrasensul valorilor asumate și întruchipate în viețile înaintașilor noștri…,,câtă vreme îi jignești și umilești pe oameni cu dezinvoltura arogantului, politizezi pentru a-ți inventa adversari fictivi și pentru a-i calomnia (ahtiat de putere), având în tine germenii dezbinării și urii ”…și“ a fi adeptul și partizanul drepturilor doar a unor grupuri, decât ale poporului în demnitatea și unitatea sa națională. Așișderea instigator în societatea românească, care poate degenera oricând într-un război civil”. Altfel spus, cum poate fi conducător al țării și neamului românesc un astfel de personaj meschin, fără repere etice și morale și cum mai poate fi crezut, când de cinci ani încoace a fost provocatorul și dirijorul tuturor operațiunilor de manipulare, menite să-i divizeze pe români? După cum e posibil să-i chemi la unitate de Ziua Națională, în realitate promovezi o politică mârșavă, împărțindu-i pe români în democrați și ne-democrați, sau în ,,pesediști și români”, inclusiv punându-i pe cei din afară împotriva celor din țară? Cum este posibil așa ceva și cât de jos a putut să coboare herr KW. Iohannis la o astfel de gândire și un astfel de comportament lipsit de orice bun simț, dar mai grav decât atât la un spirit de ură și revanșă ancestrală, totalmente contrară genei noastre românești?
Iar gustul onoarei și omeniei este până la urmă, nu o problemă legată de politică și de alte dependențe economico-sociale, ci de gena și educația fiecăruia, dar nu în ultimul rând de mândria națională prin respectul pentru țara ta și pentru sine. Și tocmai aceste lucruri trebuie cultivate cu cea mai mare grijă, dacă vrem să mai fim sănătoși la minte, la trup și suflet. Altfel, vom asista pe mai departe cu durere la ceea ce de ani de zile această mitocănie capitalistă a reușit să deformeze grav comportamentul uman, manifestat la tot pasul prin tot felul de obrăznicii, borfetării și grimase vulgare și grețoase, într-un incredibil număr de exemplare, parcă ieșite din grotele întunecate ale neomeniei deșucheate, al nivelului cel mai de jos cu putința. Și din păcate, tocmai din vina celor care ne conduc de 30 de ani încoace, droaia de mitocani și alte specimene sudalmice de gașcă crește ciudat de spectaculos, mai ales că suntem țara UE, unde se clamează mereu că în acest spațiu european ar exista chipurile un standard mai ridicat de civilzație și mai cu seamă respectat. Cu atât mai mult, să vezi și să te crucești că 2019 a fost un an de vârf al mitocanului capitalist, cu multiple ,,modele” colorate, în special galben-portocalii, impregnate cu un Anno Domini Iohannis-războinicul, precum o pandemie de pecingine, cu un impact mai mult decât îngrijorător pentru populația acestei țări. Și nu înțelegem de ce oare nu trebuie să avem un cod moral legiferat la îndemână, prin care să oprim această hemoragie de mitocănie, inclusiv ceea ce vedem seară de seară pe la mai toate rtv-le naționale și locale, în presa scrisă, în spațiul public, în instituții ale statului ajunse a fi boicotate, compromise și subordonate cu încălcarea flagrantă a legii de către stăpânii vremelnici de putere, șamd. Cu precădere ies ca păduchii în față politicienii și obedienții unui partid sau altul, manipulatorii de pe lângă ,,casele împărătești”, iar de la astfel de modele îmbâcsite cu jigniri și insulte de tot felul te trezești apoi, până jos la talpa țării, nici măcar cu o fărâmă de educație și bun simț. Sau cum mai spuneam, cu o avalanșă de mitocani cu gesturile lor obscene și mai grav decât atât, te și pleznesc te miri de unde: de pe stradă, de la dușmani și prieteni, din vecini și de aiurea, nedumerit și temerea grav afectată de această societate mai mult decât bulversată și în plin proces de destrămare civică și morală.
În fine, făcând haz de necaz și ca o completare la riscurile ,,boboreanului” de rând, pentru care în prea multe cazuri lipsa de cultură, educația și bunul simț au devenit în România boli cronice fără vindecare, iar pe de altă parte nepăsarea, disprețul și manifestările adesea extremiste ale celor puși în cele mai înalte demnități publice, generând psihoza urii între generații și, în primul rând, lipsa de respect pentru cei vârstnici, bolnavi și neajutorați, ar trebui urgent să dispară. Altfel, spre dezamăgirea generațiilor viitoare, fără mijloace ferme de corectare, mitocănia în România va continua să existe și să prolifereze, făcând casă bună doar cu alte ,,modele” malefice de viață ce vor arunca România cu multe decenii înapoi, alungându-ne și stropul de speranță care ne mai animă a trăi într-o societate românească mai bună și nu înăcriți, inutili și nefericiți, chiar dezrădăcinați din gena neamului nostru strămoșesc. Deci, ce ne rămâne de făcut și încă de sperat, pentru că totuși până la urmă, citându-l pe Proust; ,,Iubirea, Credința și Speranța- astea-s valorile supreme” de la care nici noi, românașii nu aveam voie să ne abatem, fiindcă acum, iată cum și unde am ajuns. Iar îndreptarea noastră este singura soluție, altfel riscul este și va fi indiscutabil mult, mult mai mare…
VASILE IROD
