Acum 8 ani la 1 mai 2006 îşi lua zborul în împărăţia nemărginirii, un zbor fără întoarcere, Ion Popescu Chebacea.
Ion Popescu Chebacea a trecut prin viaţă ca un fulg. La fel de uşor ca un fulg, acest om de o bunătate angelică cu faţa radiind bunătate, călca uşor caldarâmul oraşului, poposind în redacţiile unor ziare şi publicaţii locale sau participând la conferinţele de presă ale consiilor locale sau judeţean.
Comandorul de aviaţie Ion Popescu Chebacea, după pensionare a fost o prezenţă activă în viaţa culturală a oraşului. A editat “Gorjul Aviatic”, colaborând ani îndelungaţi la Gorjeanul, Universul, Ager. A condus Liga Aviatică din Gorj luptând pentru înfiinţarea aerodromului la Stăneşti. Îmbolnăvindu-se în toamna lui 2005 a sperat până în ultima clipă că se va însănătoşi şi îmi spunea soţia sa, că ultimele cuvinte rostite în zorii zilei de 1 mai(oare de ce majoritatea naşterilor şi deceselor se întamplă în zori?)când s-a apucat cu mâinile de cap spunând:
-”Of! Mamă, mamă! De ce mai m-ai făcut?!”- Cu acest ultim strigăt de durere s-a încheiat cercul vieţii pentru Dl. Chebacea născut la 15 septembrie 1944 în comuna Stoeneşti de Vâlcea, comandorul-inginer de aviaţie, după retragerea din viaţa militară devine un luptător neobosit pe frontul presei locale. A fost condus pe ultimul drum pe 4 mai 2006 şi înmormântat cu onoruri militare la cimitirul eroilor. A fost o despărţire dureroasă de acest om plin de bunătate, despărţire de la care nu au lipsit reprezentanţii presei locale. Toţi cei prezenţi se gândeau cu tristeţe la prietenul dispărut, imaginea lui blândă rămânând pe retina colegilor mult timp. A fost “un om între oameni” a cărui amintire vie o vom purta mult timp.
PS: În urmă cu mai puţin de un an plecase pe drumul veşniciei şi Victor Barbu, iar nu peste mult timp de la această tragică despărţire de Chebacea m-am întâlnit în zona 9 mai cu “regele romanţei” Geo Tudorică, care şi el a plecat în Nemărginire îndoliând pe toţi cunoscuţii.
P.S.: Această comemorare să ne aducă aminte înţeleapta vorbă latină: “Hodie mihi,cras tibi”(Astăzi mie, mâine ţie!)
Gh. Rădulescu
