In Memoriam Vlad Cernea-Jerca la un an de la trecerea în eternitate – Cu cocorii săi în zbor spre zări astrale

591

Motto: „Cînd voi pleca, într-un tîrziu, veţi spune / Că eu m-am cununat cu veşnicia –/ Cînta-vor trubadurii după-aceea,/ Cum eu cîntai în viaţa mea femeia!” – (Vlad Cernea Jerca, text inedit)

Încărcate de emoţie, cuvintele se aştern pe hârtia imaculată. Apariţia celui de-al XIV-lea volum de poezie ,,Am desfrunzit cu toamna” coincide cu împlinirea a şase luni de la plecarea dintre noi, pe neaşteptate, a autorului ei, dar opera lui continuă să emită semnale ca şi cum nu ar fi fost atinsă de tragicul eveniment. Scriitorul Vlad Cernea Jerca a lăsat definitivate câteva proiecte, dar şi multe altele nefinalizate. Deşi în suferinţă, avea în continuare multă inspiraţie şi putere de muncă, dorind cu ardoare să îşi sărbătorească cum se cuvine aniversarea de 70 de ani, în luna februarie 2019. Dar s-a întâmplat altfel… „viaţa n-o joci, cu Divinul, pe-un zar”!
Cine a fost poetul, prozatorul, dramaturgul, umoristul şi omul Vlad Cernea Jerca?
Născut la 23 februarie 1949, în Godineşti, jud. Gorj, Vlad Cernea Jerca a terminat Liceul teoretic din Lupeni, secţia reală în anul 1967 – ultimele două trimestre din clasa a XI-a la Rovinari, Gorj. A urmat cursurile Şcolii Tehnice de Radiotelecomunicaţii din Câmpina şi un an la Facultatea de Ştiinţe Economice din laşi, dar din cauza unor probleme medicale a fost nevoit să abandoneze studiile. Ulterior a absolvit Facultatea de Psihologie-Sociologie „Spiru-Haret” din Bucureşti, secţia psihologie, cu examen de licenţă (2005-2008). S-a căsătorit în anul 1971, iar de la cei doi băieţi are patru nepoţi frumoşi şi talentaţi. A profesat douăzeci de ani meseria de tehnician radiotelecomunicaţii la Târgu-Jiu şi ulterior la Timişoara. După pensionarea din 1991 pe caz de boală – insuficienţă renală gravă -, a făcut voluntariat ca terapeut-recuperator, pe pacienţi cu probleme locomotorii şi neurologice. Apoi s-a specializat, absolvind în 1992, un curs de recuperare medicală prin Direcţia Muncii şi Ministerul }nvăţământului şi a lucrat în acest domeniu aproximativ cincisprezece ani.
Pasionat de creaţia literară încă din liceu a frecventat de-a lungul timpului mai multe cenacluri literare, unde a fost apreciat şi încurajat. A iubit cartea şi a trăit înconjurat de cărţi, scriind cărţi. O altă pasiune a sa a fost pictura în ulei, participând la cinci expoziţii colective. Are tablouri în colecţii particulare din ţară şi din străinătate. Această pasiune l-a îndemnat să colinde mai multe ţări din Europa cu şevaletul în spate, executând diverse lucrări, dintre care unele la cerere. Perspicacitatea, hărnicia şi simţul responsabilităţii i-au fost sfetnici buni în a se instrui şi în domenii dintre cele mai diverse cum ar fi meseria de arhitect-constructor (renovări, zugrăvit, faianţat etc.) sau de tipograf (îşi tipărea singur cărţile cu mijloace proprii), nimic nu i se părea imposibil de realizat.
A fost membru al Uniunii Epigramiştilor din România, a participat la festivalurile de umor din ţară şi a publicat câteva cărţi foarte bune de epigrame, obţinând premii importante.
Scriitorul Vlad Cernea Jerca trebuie privit în ansamblul operei sale (aceasta cuprinzând poezie, teatru, povestire, epigramă, nuvelă şi roman}, creaţie care nu s-a realizat complet ţinând cont de multele planuri nefinalizate. Problematica abordată în opera sa este foarte diversă, uimind cititorul prin uşurinţa cu care trece de la un registru stilistic la altul.
Critici contemporani importanţi au scris şi apreciat la superlativ talentul scriitorului (al poetului, prozatorului, dramaturgului şi umoristului] Vlad Cernea Jerca, de exemplu: Adrian Dinu Rachieru, Gheorghe Grigurcu, Ion Popescu Brădiceni, Mircea Şerbănescu, Ion Marin Almăjan, Simion Dănilă, Eugen Dorcescu, precum şi Ştefan Buzărnescu, Ionel Bota, Marcel Turcu, Nicolae Stanciu, Geo Galetaru, Nina Ceranu, Mariana Strungă, Dumitru Mnerie, Monica M. Condan, Lucia Elena Popa, Rodica Opreanu, Rodica Pop, Ana Caia, Constanţa Sylvia Hârceagă, Maria Secula, Horia Ţâru, Mariana Pop ş.a.
A obţinut numeroase premii la festivaluri de poezie şi umor de prestigiu din ţară: premiul al II-lea (2004], două premii III (2006, 2008) şi Premiul „Libertas loquiendi” (2010) la Festivalul „Constantin Tănase” – Vaslui, plus patru medalii de merit, Premiul I la Festivalul „Eterna epigramă” (2005 – Cluj-Napoca), Premiul al II-lea la Festivalul „Umor… la Gura Humorului” (2007), Premiul al IlI-lea „Anton Pann” la Râmnicu Vâlcea (2006, 2008).
Premiul revistei „Ramuri”-Craiova (1988), al revistei „Vatra” – la Festivalul „Lucian Blaga” (2005), Menţiune la concursul „Oltenii şi… restul lumii”, Slatina (2002), Premiul special (creaţie literară umoristică) „Oltenii şi… restul lumii”, Slatina (2005), Premiul al III-lea la Festivalul „Un bob de veselie”, Feteşti (2007), Premiul al Il-lea la Festivalul „Al. C. Calotescu” Gorj – epigramă (2007), Premiul „Cea mai bună carte de proză a anului” – Serile de la Brădiceni – „Vămuiri pe roata morii” (2010), Premiul „Cea mai bună carte de poezie a anului” – Serile de la Brădiceni – Cântec tăcut (2010) şi, de asemenea, nenumărate diplome de excelenţă şi de merit pentru activităţile sale literare. A colaborat la numeroase reviste: „Ramuri”, „Urzica”, „Pentru Patrie”, „în slujba patriei”, „Epigrama”, „Vatra”, „Eminescu”, „Coloana”, „Gazeta Gorjului”, „Renaşterea Bănăţeană”, „Coloana Infinitului”, „Sintagme literare”, „Serile de la Brădiceni”, „Vestea” (Mehadia), „Anotimpuri literare”, „Orient latin”, „Culorile amurgului”, „Luceafărul de vest” etc. Opera sa cuprinde:
– Diagnostic fals – scenariu de film, premiat de Studioul Cinematografic al M. I., Bucureşti, 1989;
– Vremuri surde – epigrame, Editura Marineasa, Timişoara, 1999, 52 pag.;
– Vînătoarea de stele – poezie, Editura Marineasa, Timişoara, 2000, 94 pag.;
– Cîntecul furtunii – proză pentru copii, Editura Mirton, Timişoara, 2000, 46 pag.;
– Nu cereţi zeilor să plîngă! – teatru, Editura „Al. Ştefulescu”, Târgu Jiu, 2001, 56 pag.;
– Hello Mister WiW. – teatru, Editura Eubeea, Timişoara, 2002, 78 pag.;
– Îmbrăţişînd cocorii – poezie, Editura Gorjeanul, Târgu Jiu, 2002,114 pag.;
– Junghiuri intercostale – epigrame, Editura Gorjeanul, Târgu Jiu, 2002, 68 pag.;
– Recurs la condiţia umană – teatru, Editura Spicon,Târgu Jiu, 2003, 92 pag.;
– Rebel pentru eternitate – poezie, Editura Eubeea, Timişoara, 2003,110 pag.;
– Paradisul durerii – poezie, Editura Eubeea, Timişoara, 2003, 84 pag.;
– Prietenul meu, Nelson – proză pentru copii, Editura Eubeea, Timişoara, 2004, 68 pag.;
– Toamna cocorilor – poezie, Editura Eurostampa, Timişoara, 2004, 86 pag.;
– Dor de caii mei sublimi – poezie, Editura Eubeea, Timişoara, 2005, 70 pag.;
– Peştera fantomei – proză pentru copii şi adolescenţi, Editura Gorjeanul, Târgu Jiu, 2006,100 pag.;
– Trezirea din vis – proză pentru copii şi adolescenţi, Editura Eurostampa, Timişoara, 2007, 132 pag.;
– Requiem la masa tăcerii – poezie, Editura Eubeea, Timişoara, 2007,108 pag.;
– Tropheus moori – proză, Editura Eubeea, Timişoara, 2008,128 pag.;
– Pelerin prin cetatea de suflet – poezie, Editura Măiastră, Târgu Jiu, 2009,100 pag.;
– Cîntec tăcut – poezie, Editura Eubeea, Timişoara, 2010, 94 pag.;
– Vămuiri pe roata morii – proză scurtă, ISBN de la Biblioteca Naţională a României, 2010,150 pag.;
– Martor la facerea lumii – proză scurtă, Editura Eubeea Timişoara, 2010, 224 pag.;
– Radiografii în paspartu – culegere de epigrame, Editura Printpress, 2010,142 pag.;
– Temerarii – proză pentru copii, Editura Printpress, 2011, 70 pag.;
– Fantoma din sufet – roman, Editura Eubeea, 2012, 296 pag.;
– Vîrtejul – roman, Editura Printpress, 2012, 160 pag.;
– Proscrisul eternului mit – antologie de poezie de dragoste, Editura Fundaţiei pentru Cultură şi învăţământ „I. Slavici” Timişoara, 2012, 368 pag.,
– Însemnări pe cumpăna vremii – antologie de poezie socială, Editura Fundaţiei pentru Cultură şi învăţământ „I. Slavici” Timişoara, 2012, 378 pag.;
– Anabella – proză pentru copii, Editura Printpress, 2013, 58 pag.;
– Fragilitatea omului de lut – poezie, ISBN de la Biblioteca Naţională a României, 2013, 94 pag.;
– Capcană pentru fraieri – teatru, ISBN de la Biblioteca Naţională a României, 2013, 74 pag.;
– Ultima vară – roman, Editura Eubeea, Timişoara, 2014,144 pag.;
– Sintagme poetice – poezie, Editura Eubeea, Timişoara, 2015,104 pag.;
– Lasă-mi cocorii, toamnă!.. – poezie, Editura Eubeea, 2016,100 p;
– Şi fantomele au o poveste a lor – proză scurtă, Editura Printpress, 2016,146 pag.;
– În grădina fermecată – proză pentru copii, Editura Printpress, 2017, 78 pag.
Mai sunt finalizate şi pregătite pentru tipărire câteva cărţi: Implicare/ Coinvolgimento (poezie bilingvă româno-italiană), Strîngeţi ciocănitoarea de gît (epigrame), Cuvinte pentru inimă şi suflet (cuvinte de spirit).
Enumerarea titlurilor lucrărilor semnate de Vlad Cernea Jerca a fost necesară pentru cunoaşterea aprofundată a operei scriitorului, pentru a demonstra nu numai volumul mare de muncă, dar mai ales varietatea stilurilor şi tematicii scrierilor sale, a dorinţei perpetue de perfecţionare.
Cartea de poezii ,,Am desfrunzit” cu toamna vede lumina tiparului, datorită iubitorilor poeziei lui Vlad Cernea Jerca, care şi-au dorit foarte mult să citească ultimele sale poezii, atât de aplaudate în şedinţele de cenaclu literar, atunci când autorul însuşi le recita. Confirmă încă o dată, dacă ar mai fi fost nevoie, un talent puternic (de care poetul a fost conştient), care are capacitatea de a vedea ceva nou, ceva ce alţii nu văd. Claritatea expunerii şi frumuseţea formei se îmbină armonios cu sinceritatea ideatică şi a trăirilor sentimentale. Cuvântul ni se oferă franc, dezinvolt, fără viclenie, ceea ce demonstrează că discursul poetic nu e constrâns de nici un artificiu construit, el curge liber, izvorând fără efort vizibil. Totuşi suntem departe de o poetică a liberului arbitru, dar în acelaşi timp departe de orice construcţie deliberată. Vlad Cernea Jerca nu a spus niciodată decât ceea ce a crezut că poate fi spus, acesta fiind fundamentul etic al operei sale poetice. Limpezimea stilului său poetic ne oferă o aparentă facilitate în descifrarea mesajului, ea poate reprezenta de cele mai multe ori chiar un risc suplimentar în acest demers.
Poemele din prima parte, îmbinând armonios un stil clasic cu valenţe romantice şi cu imagini ale poeziei moderne, vibrează în ritmul sentimentului de iubire din sufletul său, de bucurie sau tristeţe, resemnare sau revoltă, suferinţă sau extaz, disperare sau speranţă. Şi totuşi, deşi are încă „suflet tânăr” – spune poetul, „trupu-i ruginit”, „cocorii au plecat”, „toamna mea veni fără de veste” şi „anii tîmplele mi-au nins”. De aceea devine imposibilă împlinirea dorinţei de a cere „iubirii să-mbrace iar merii!” şi de a savura, ca altădată, clipele petrecute cu iubita sa: „Gura mac, petale moi,/ Să mi-o culc pe braţ şi-apoi,/ Dacă tot a fost să vină,/ Să-i spun setea cum se-alină”. Precum vioara care are nevoie de arcuş pentru a-şi împlini menirea, lirica lui Vlad Cernea Jerca, dezvoltând o muzicalitate interioară, uneori cu rezonanţă folclorică, când tânguitoare, când biciuitoare, este o poezie care se cere ascultată, sau măcar murmurată. Poetul nu poate exista şi crea fără iubire, de aceea „nu e comoară, precum e femeia”, numită roză cu parfum de tuberoză, lebădă pe ape, înger blând, regină, înger şi muiere, zână din poveste, într-un cuvânt iubită, cu gâtul lung ca de vioară, gura mac, trup de balerină, picior de căprioară, glas chemător, ochi frumoşi: „De m-aţi iubit, voi, roze-nfloritoare,/ o noapte, – un an, azi Domnul vă-n-teleagă,/ V-am dedicat un gînd la fiecare,/ Ori cîte-un ceas din viaţa mea pribeagă”. Poetul surâde enigmatic, etalând un rafinament de clasic şi umor de romantic întârziat, iubind, de fapt, cu înfocare, poezia, care este cu adevărat stăpâna sa. Misiunea poetului nu e uşoară. Dragostea pentru semeni, prieteni şi soţia iubită (poemele cu dedicaţie) se completează în partea a doua a cărţii cu iubirea de neam, de ţară, de credinţa strămoşească, de limba română şi slujitorii ei – simboluri ale culturii române. Vlad Cernea Jerca devenind o liră orfică, a înţeles jertfa eroilor neamului. Astfel şi-a inserat sensul ei măreţ, acela de a rămâne nemuritor: „Poet smintit, priveşte-n zare,/ Şi simte-al vremilor fior,/ Ce-ţi pasă de a lumii stare,/ Cînd poţi să fii nemuritor?”; el deplânge starea lucrurilor din lume şi din ţară, înfierând moravuri şi vicii, exploatarea neraţională a bogăţiilor ţării, dar rămâne optimist: „Cît ai avut un Ţepeş, nu te teme…/ Veni-va altul să îl ai drept scut” şi îndeamnă: „Vă ridicaţi cu toţii votînd noi legi prin care,/ Să înălţăm spre ceruri un gînd frumos de pace”. Această carte este acum o lumânare care arde în mâinile cititorilor. Esenţa ei nu sunt cuvintele, versurile, strofele, ci lumina mesajului transmis de fiecare poem în parte şi de toate la un loc.
Monica M. Condan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here