IN MEMORIAM – Un an fără talentata şi neştiuta poetă ELENA BLENDEA, din Seuca (Peştişani)

420

Cu un an în urmă, pe 18 iulie 2014, împreună cu familia îndoliată – soţul, Simion, şi cei trei băieţi -, cu prietenii şi vecinii domniei sale din Seuca, sat aparţinător comunei Peştişani, o conduceam pe ultimul drum pe acea care a fost Elena Blendea.

Plecată la cele veşnice la numai 48 de ani, fire sensibilă şi foarte apropiată de credinţa în Dumnezeu, a scris în taină poezie. Ca un începător, din care se revarsă uimitoarea sa sete de viaţă şi dorinţa de a se mântui întru Domnul Dumnezeul nostru. Simion, soţul, a găsit printre colile de hârtie acoperite cu stihuri şi o agendă plină de poeme. Cum tot românul s-a născut poet, să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce versuri sofisticate. Ci simple, scrise din suflet. Din care vom reda câteva mai jos. Cei care au cunoscut-o încă din tinereţe îi apreciau modestia, hărnicia şi frumuseţea. De altfel, a lucrat la CAP ca încărcător-descărcător de îngrăşăminte şi pesticide ce i-au grăbit sfârşitul. La fel ca în cazul vărului meu primar Mihai Nicolcioiu, şofer pe autocamionul CAP Peştişani. Ambii cu vieţi frânte mult prea devreme, probabil, şi din pricina inhalării mirosurilor de chimicale. Mai ales că nana Mihai, alt neobosit şi vrednic de pomenire, nu sta degeaba şi punea mâna la încărcatul şi descărcatul autocamionului ROMAN, al CAP Peştişani. Dumnezu să le ierte lor păcatele şi să-i odihnească în pace.

Ion Predoşanu

 

Poeme de Elena S. Blendea

Viaţa-i darul pe pământ

Doamne, ştiu tot ce-am greşit,
Dar tu rău m-ai pedepsit.
Cu lacrimi eu te-aş ruga
Iartă-mi Tu greşeala mea.

Ţie Doamne-Ţi mulţumesc
Că pe acest pământ trăiesc
Păsări, flori şi pomi privesc
Copiii mari cum mi-i cresc.

Nu-i nimic mai scump sub Soare
Decât viaţa pe Pământ
Şi Ţi-aş da orice eu, Doamne,
Numai bine să trăiesc.

Eu Te rog pe Tine, Doamne,
Lasă-mi viaţa să trăiesc,
Lângă ai mei copii frumoşi
Şi tot timpul-Ţi mulţumesc.

Viaţa-i darul pe Pământ
Şi cu drag eu îl primesc
Dă-mi Doamne puterea asta
Ca să pot să-l preţuiesc.

Doamne, pe pământ
traiu-i foarte scump!

Am jurat până la moarte
Că eu nu mai fac păcate
Dar nici ziua n-a trecut
Şi păcate am făcut.

Doamne dă-mi putere
Şi-n suflet mângâiere
Doamne, pe pământ
Traiu-i foarte scump!
Mă rog la lună şi la stele
Să apere zilele mele
Şi traiul dulce pe pământ
Să-l port la mine-n gând.

Doamne, dă-mi putere
Şi-n suflet mângâiere
Doamne, pe pământ
Traiu-i foarte scump.

Aş vrea să zbor

Aş vrea s-am zbor de porumbel
Şi să colind Pământul
Aşa în viaţă, uneori,
Să ştiu necunoscutul.

Şi-n zborul lin până la stele
Să dansez printre ele.
Să mângâi Luna ce-a vegheat
Mulţi ani zilele mele.

Noi ne priveam în nopţi târzii
Şi ne vorbeam în şoapte
Şi îi ceream lumina ei
Să pot păşi în noapte.

Mă rog la bunul Dumnezeu
Călăuzeşte-mi paşii
Fereşte-mă de tot ce-i rău
Şi eu îţi mulţumesc mereu.

Pământ sub cer ai clădit Doamne
De bogăţii îmbelşugat
Cum aş putea să uit, eu, Doamne,
Că Tu pe mine m-ai creat.

Dă-mi minte, Doamne, să-nţeleg
Să fac doar ce e bine
Şi zi de zi pe unde merg
Să mă gândesc la tine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here