Am în față, grație generozității scriitorului novăcean Constantin Dârvăreanu, un admirabil volum apărut la Editura MĂIASTRA Târgu-Jiu, 2022, intitulat Zborul păsării de argint. Un volum de POEZIE și PROZĂ, ediție apărută sub îngrijirea lui CONSTANTIN DÂRVĂREANU.
Motto: „Poezia este ca pâinea. O plămădește unul, dar o consumă alții. Ferice de cel care-i află gustul.” – ION FLOREA
După cum am aflat din desele convorbiri telefonice cu scriitorul Constantin Dârvăreanu, poetul cunoscut și încurajat de domnia sa încă din vremea scurtei vieți a acestuia, pe care văd că acum, la al doilea volum postum, îl consacră drept Ion Florea-Novaci (7 septembrie 1942-19 decembdrie 1992) a fost un autodidact, împătimit cititor de poezie dar și creator al unor versuri ce-l fac nemuritor și vestit cel puțin printre poeții novăceni. Dacă nu chiar unul dintre cei mai valoroși poeți ai Gorjului.
Într-o scurtisimă notă asupra ediției, Constantin Dârvăreanu ne amintește și de primul volum de poezie „Trandafiri și amintiri”, apărut tot postum, datorită eforturilor sale de împătimit editor și bun degustător al poeziei lui Ion Florea. „Poetul și-a exteriorizat propriile trăiri cu modelațiile sufletului, în raport cu natura, simbolul eternității, în care a viețuit în cei 50 de ani de existență. Chiar dacă a trăit atât de puțin, a lăsat o moștenire poetică valoroasă, poeziile sale fiind o adevărată terapie duhovnicească pentru suflet. Recunosc, nu am primul volum semnat, cum spunea, postum de Ion Florea și nici nu știu dacă cele două catrene tipărite pe coperta IV a volumului despre care vorbim în aceste simple note. Și care sună astfel:
Din amurguri și tăceri
Iarăși vine amintirea
Să-mi aducă azi ce ieri
A uitat să-mi dea iubirea
Drumuri pier rotite-n zare
Ca șiragul de cocori
Fintre toate oare care
Mi te-a luat atunci în zori!
Mie unul, nefiind deprins cu spirit critic, îmi plac și versurile volumului Zborul păsării de argint – poezie și proză – chiar dacă simțul artistic, atâta cât am, îmi sporește convingerea că, dacă viața i-ar fi permis, Ion Florea-Novaci ar fi putut deveni un prozator mai mare decât poetul din el.
Dar să-i mai dăm cuvântul – pe care el l-a scris în Prefața volumului de POEZIE și PROZĂ intitulat Zborul păsării de argint, după titlul superbului poem cu care se deschide acest volum – scriitorului Constantin Dârvăreanu: „Păsările, în zborul lor, stârnesc uimirea și admirația oamenilor. La fel, poetul și prozatorul Ion Florea, stârnește uimirea și admirația novăcenilor pentru un mare talent, din păcate dispărut prea de timpuriu. Dacă moartea nu i-ar fi întrerupt „firul său de poezie” la doar 50 de ani, pe 19 decembrie 1992, cu siguranță poetul Ion Florea ar fi zburat mult mai sus, acolo unde îi dădea dreptul talentul săui sclipitor precum penele păsărilor în zborul lor spre Împărăția Cerească, simboluri unice ale frumuseții celeste, ale vieții și devenirii noastre.”
Tot din Prefață mai aflăm că poetul Ion Florea a așternut pe hârtie tot ce i-a comandat inima și sufletul, dar și talentul incontestabil cu care s-a născut și cu care a fost înzestrat.
„Un talent cultivat cu măiestrie prin sutele, poate chiar miile de cărți citite în nopțile de după zilele grele de muncă la pădure, în mină sau lângă turmele de oi în munți ori în transhumanță, prin Banat, Bărăgan, Dobrogea, șesurile dunărene”, după cu mai notează scriitorul, eseistul, criticul literar și editorul plin de har, Constantin Dârvăreanu, cel care ne-a oferit acest al doilea volum postum al lui Ion Florea, numit pe drept cuvânt „un zburător cu o putere de imaginație fabuloasă.”
ION PREDOȘANU
P.S. Volumul de față are ca autori ai copertelor pe tehnoredactorii artiști Rodica Teiși și Alex Buduran. Iar superba carte s-a tipărit cu spijinul financiar al OBȘTII „CERBUL” Novaci, al cărei membru a fost autorul și sunt urmașii săi. (Ion Predoșanu)
