IN MEMORIAM – Ne-a părăsit românul-american C. Nădrag, alias „Costică Lupu”, preot şi om de afaceri!

Trăitor de prin anii ‘70 al visului american, gorjeanul din Valea Mare, fosta comună Bâlta, actualmente Runcu, Constantin Nădrag, la vârsta de 73 ani, ce şi-a trăit viaţa cum şi-a dorit-o, abia după ce-a ajuns în Statele Unite ale Americii. Ieri a fost condus pe ultimul drum taman în furnicarul imens numit New York. Numeroasele arestări din Republica Socialistă România i-au făcut viaţa un roman. Din care vom povesti câte ceva chiar acum.

Ultima ieşire din pârnaie, prima cunoştinţă la „Doina”
Prin anii ‘73-’74, mă aflam la vărul meu Vasile Blendea, artist fotograf cu expoziţii şi-n străinătate, care locuia cu chirie într-o mansardă de pe strada bucureşteană Dăniceni, la numărul 24, chiar în spatele Ambasadei URSS. Seară lungă de vară, cu soarele încă pe cer, când o bătaie în uşă ne face atenţi.
Omul ce intrase s-a îmbrăţişat cu Sile Blendea, ca vechi prieteni şi foşti colegi la Liceul Tudor din Târgu Jiu, iar mai târziu de studenţie la Bucureşti. Sile la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, Constantin Nădrag, cum aveam să aflu mai târziu, poreclit nu ştiu pentru ce Costică Lupu, la Agronomie. Tăcutul oaspete răspundea scurt ori chiar monosilabic la întrebările lui Vasile Blendea. „Unde-ai fost Costică? Nu te-am mai văzut demult!” Pîăi, unde să fiu. Iar m-au ascuns ăştia, băgându-mă la răcoare, se destăinuia Costică.
„Măi Sile, n-am niciun ban. De-aia am venit la tine. Să mă ajuţi.” Cât îţi trebuie? A venit întrebarea lui Blendea. „Păi câţi poţi tu de mulţi”. Eu n-am să-ţi dau decât 3.000 de lei, fu răspunsul lui Sile. Buni şi ăia. Ţi-i voi da eu, chiar mai mulţi. Când voi putea.
Ne-a invitat Sile la Grădina „Doina”, de pe Şoseaua Kiseleff din apropiere, vizavi de vila lui Fănuş Neagu. După gustare a urmat câte-un grătar cu cartofi prăjiţi şi un şpriţ. Atunci am aflat că inginerul agronom Constantin Nădrag se gândise în închisoare cum să nu-l mai prindă miliţia ori securitatea. Că la a opta arestare avea chiar paşaport de cetăţean austriac, cu fotografie color, de om cu barbă ca să nu-l recunoască. Numai că grănicerii, vameşii ori securişti – ce-o fi fost ei – l-au chestionat în limba germană. Din care nu ştia nicio boabă. Pricină suficientă să-l bage iar la răcoare.

Aurul şi dolarii îl băgau, aurul ţiganilor îl scotea
Încă din studenţia la Agronomie se-împrietenea cu studenţii străini ce învăţau la Bucureşti, făcând trafic de aur şi dolari. Motive suficiente pentru miliţie şi securitate să-l înfunde. Mi-aduc aminte că l-a adus pe un negru la Peştişani, care i-a dăruit vărului Sile Blendea un Album cu Biserica Sfântul Petru şi Piaţa San Pietro din Roma.
Extrem de descurcăreţ, Costică Lupu lua aur de la ţiganii târgujieni din Obreja, Meteor ori Preajba şi făcea bani nu glumă.
La cele şapte-opt arestări s-a folosit tot de atâtea ori cu câte un caz dat pe mâna Miliţiei. Le zicea să meargă la cutare ţigan din Târgu Jiu şi să caute la distanţa de 3 metri, lângă pomul cutare, spre Nord şi să sape. Când găseau miliţienii aurul îi dădeau drumul în libertate. Căci setea de libertate l-a călăuzit tot timpul.

Preot ortodox la Istambul, ca rampă spre New York!
Iată la ce se gândise răposatul Costică Nădrag la a şaptea sau a opta arestare a sa. Înainte de Agronomie, el studiase la seminarul teologic din Craiova. S-a preoţit, fiind hirotonisit şi a intervenit la Patriarhie cu ce trebuie spre a primi un post de preot în străinătate. Şi l-a câtva timp a devenit preot al Catedralei ortodoxe din Istambul.
Doar văru-miu, Sile Blendea ţinea socoteală la câţi dintre prieteni le trimitea daruri Costică Nădrag, preotul din Istambul. Uneori, dezamăgit, Sile Blendea îngăima: „M-a uitat, fratele Costică!” Dar nu fusese aşa. Al şaptsprezecelea de pe listă a fost chiar artistul fotograf Vasile Blendea. Care s-a pomenit cu aparatură de calitate, japoneză, cu Yaschika şi Mamya.

Anul 1987 şi mana cerească
Prin anul 1987, Vasile Blendea a primit verste de la New York. Unde Costică avea un restaurant cu specific românesc, o companie de taximetre şi era coproprietar al unui Yaht. Fratele Costică l-a anunţat că mama lui din Valea Mare e pe ducă. I-a trimis o cameră video National Panasonic ultimul răcnet şi vreo şase casete. L-a rugat să meargă şi să-i filmeze mama – fiinţa cea mai dragă lui pe Pământ, inclusiv la înmormântare şi să-i trimită casetele filmate.

Sponsor şi om de bine
După 1990, Costică Nădrag a tot venit în România. Şi-a ajutat fata din căsătoria avută în ţară, dar şi fosta nevastă. Lui Vasile Blendea i-a cumpărat un FIAT UNO, în 1991. Mare iubitor de folclor şi de tot ce-i românesc, le-a invitat în SUA pe Angela Buciu şi, mai apoi, pe fosta mea colegă de liceu Emilia Bubulac.
Angelei Buciu i-a oferit 30.000 de dolari pentru Fundaţia de dansuri populare maramureşene, al cărui ctitor este şi Constantin Nădrag. Nici pe Emilia Bubulac n-a lăsat-o cu portofelul gol, ajutându-i o fată ce s-a stabilit la Londra să-şi cumpere o casă.
Ce-i drept, Emilia Bubulac a stat mai mult la New York, a şi cântat la restaurantul cu specific românesc al lui Costică Nădrag. Un român şi american ce şi-a împlinit visul.
Acum, la trecerea la cele veşnice a Preotului şi omului de afaceri Constantin Nădrag vărsăm o lacrimă şi ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru să-l ierte şi să-l odihnească în pace!
ION PREDOŞANU