Motto: „E altfel de român și altfel de oltean. Gorjeanul, comparat cu ceilalți români, considerați pe județe, are nu știu ce are, ceva ca un lipici al lui, o noimă de aristocrație”. – Tudor Arghezi
Curând, în 12 iunie 2024, se vor împlini 134 de ani de la nașterea publicistului Jean Bărbulescu – părintele și directorul ziarului „Gorjanul”.
Astăzi, când cotidianul “Gorjeanul” – publicația de suflet a gorjenilor de pretutindeni – continuator al publicației create de ziaristul talentat și creator al celei botezate „Gorjanul” – dedică un număr încherbării a 100 de ani de la prima apariție izvorâtă din inspirația, truda și efortul creator al celui care a fost Jean Bărbulescu – la propunerea scriitorului Vasile Vasiescu îmi revine nobila misiune de a încerca să creionez, cu sprijinul altor surse, un mic portret al Omului Jean Bărbulescu.
ULTIMELE ÎNSEMNĂRI ALE LUI JEAN BĂRBULESCU, ÎNAINTE DE A FACE MULTĂ PUȘCĂRIE, INCLUSIV LA CANAL! Ziarul lui Jean Bărbulescu a fost cea mai importantă publicație gorjenească în perioada interbelică. Săptămânalul „Gorjanul” a apărut neîntrerupt între anii 1924 și 1947.
Despre situația politică a țării de după AL Doilea Război Mondial, Jean Bărbulescu spunea: „Acum ei sunt stăpâni. Fac ce vor. Ei sunt și legea și puterea executivă și cea administrativă și presa. Sunt totul. Nimic și nimeni nu-i mai împiedică să ne ucidă, dacă asta le e dorința. Trăim epoca bunului plac și a răzbunărilor din partea celor ce au fost aduși la putere de forța rusească. Am pierdut crezul nostru. Am fost învinși. Să fim pregătiți să suferim și mai mult” – a scris profesorul și scriitorul Sabin Velican într-un articol.
De numele lui Jean Bărbulescu se leagă o parte a istoriei județului Gorj, mai ales că acesta a fost un „neobosit ziarist, luptător pentru informarea și luminarea maselor, animator cultural, iar publicația „Gorjanul”, pe care a fondat-o și a condus-o, o bună perioadă, a fost glasul scris al gorjenilor. Ziaristul și publicistul Jean Bărbulescu s-a născut la 11 iunie 1890, în cumuna Bogați, județul Dâmbovița. Pe meleagurile Gorjului a sosit înainte de 1909 și a lucrat drept contabil la Oficiul Hurezani al Băncii Generale a Gorjului, iar în 1910 s-a mutat în această comună. A făcut stagiul militar, apoi la 15 august 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial, a fost mobilizat și trimis pe front.
NAȘTEREA ZIARULUI „GORJANUL”. După terminarea războiului a revenit să lucreze la Banca Gorjului, însă, la 15 martie 1924, a abandonat activitatea bancară și s-a dedicat publicisticii, scoțând primul număr al ziarului „Gorjanul”, cu o periodicitate de apariție, inițial bilunară, apoi decadală, iar din ianuarie 1925, săptămânală.
Ziarul a fost tipărit timp de 10 ani la Craiova, iar din 1933 (în plină criză economică!), Jean Bărbulescu a cumpărat o tipografie și a creat la Târgu Jiu, Institutul Tipografic „Gorjanul”. Ziarul nu a avut o redacție, cu redactori angajați. În paginile sale au scris și semnat toți cei care doreau și aveau ceva interesant de spus. Conținutul complet al ziarului, a făcut ca acesta să fie citit în județ, dar și în țară, având peste 4.000 de abonamente”, semnala scriitorul Al. Doru Șerban în cartea sa „Personalități care au fost”.
Am preluat câteva fragmente dintr-un documentar-eseu al Maestrului Zenovie Cârlugea, poet și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor și director fondator al revistei literare și de cultură MĂIASTRA, ce apare trimestrial la Târgu Jiu. Domnia sa este singurul care deține colecția completă a publicației „Gorjanul”, creat, cum spuneam, la rândul său de către Jean Bărbulescu.
GORJEANUL ÎN VIZIUNEA LUI TUDOR ARGHEZI. „Gorjul e o regiune de surprize (…). Întâi că ei se cuvine să fie pus întâi, e gorjeanul. El e român, e el oltean, dar mai mult decât atât, cu toate că va fi prea de ajuns să rămână și fără alte originalități. E altfel de român, și altfel de oltean. Gorjeanul, comparat cu ceilalți români, considerați pe județe, are nu știu ce are, ceva ca un lipici al lui, o noimă de aristocrație (…). Dacă n-ați văzut gorjencele acelea, în opinci și-n cojoc, cu chipul rotunjit într-o bogată năframă boierească, n-ați văzut nimic și duceți-vă să le vedeți. Pictorii care ne-au înebunit capul cu Balcicul, să-și ia șevaletul, paleta și s-o apuce pe Jiu în sus, la dreapta și de-a stânga lui, ca să ne spună în expozițiile de la București cum li s-au agățat pensulele de sprânceana Smarandei, de ițarii lui Marin, de genele Parângului și de acea lumină de aur, mare, care fulgeră pământul celui mai sărac județ, cu oamenii cei mai zdraveni și mai teferi la minte. Gorjeanul are stilul lui de a vorbi, în port și în inteligență. Aș pune rămășag că nu-i în tot județul un singur prost. În felul lui, fiecare gorjean este o individualitate.
TUDOR ARGHEZI ȘI ZIARUL GORJANUL.
1. „Directorul ziarului, d. Jean Bărbulescu îl scoate de 23 de ani. În 1946, Arghezi publică în „Adevărul” din București celebrul articol „Gorjul și Gorjanul”, pe care Jean Bărbulescu, directorul-proprietar al publicației târgujiene, îl reproduce în întregime, cu o scurtă notă, considerându-l o confesiune, care înregistrează, totuși, în ea destinul unui om, pentru care s-au deschis cu dărnicie porțile atâtor temnițe”. Articolul „dezmorțește în noi vechi amintiri” – scrie Jean Bărbulescu în sus menționatul chapeau – fiind mărturia „aceluiași caracter”, scris cu aceeași tărie, cu aceeași aleasă demnitate”.
Aflăm, așadar, că în 1946 (la trei ani de la eliberarea din Lagărul de la Târgu Jiu), Arghezi continua să citească „Gorjanul” (care, de fapt, circula la miile de abonați în întreaga țară, fiind recunoscut pe Federație ca deținând supremația în presa din provincie).
Apropierea lui Tudor Arghezi de „Gorjanul” lui Jean Brbulescu s-a produs prin colonelul Șerban Leoveanu, comandantul Lagărului, un om deosebit, conțtient de valoarea autorului „Cuvintelor potrivite” (1927) și al „Florilor de mucegai” (1931), care, peste trei ani doar, în 1947, va obține Marele Premiu pentru Literatură. La rândul său, directorul „Gorjanului” era la curent cu mișcarea literară și culturală a vremii, realizând, desigur, că „deținutul politic” cu numărul 5624 era unul din scriitorii de frunte ai literaturii române, pe care critica literară îl socotea la un moment dat cel mai mare poet român în viață. În ziarul său, Jean Bărbulescu îi preluase poetului, în câteva cazuri, poezii și articole, așa că numele poetului era deja familiar publicației târgujiene.
Ion PREDOȘANU
