La data de 27 martie 2013 se împlinesc 28 de ani de la moartea profesorului universitar doctor POMPILIU MARCEA critic şi istoric literar, personalitate de seamă a culturii româneşti postbelice.
Pompiliu Marcea s-a născut la data de 20 octombrie 1928, în satul Ştefăneşti, familia sa stabilindu-se definitiv în comuna Scoarţa, satul Colibaşi, judeţul Gorj începând cu anul 1931 – localitate, în care, de altfel, a urmat şi cursurile şcolii primare.
Elev şi student eminent, a absolvit cu calificative maxime – şef de promoţie – atât Şcoala Normală din Tg-Jiu, cât şi Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. Remarcat încă din anii studenţiei de către marele critic literar Tudor Vianu, a parcurs toate treptele ierarhiei universitare până la gradul de profesor universitar. A predat, în această calitate, la Universitatea Bucureşti, precum şi la prestigioase universităţi europene: Sorbona din Paris, Koln, Bonn, Aachen, Dusseldorf din Germania.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi a condus, începând cu anul 1964 ” Editura pentru literatura universală”, unde şi-a adus aportul la editarea şi publicarea unor scriitori universali interzişi de regimul politic din acea perioadă. A scris numeroase articole publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate fiind, în acelaşi timp, şi autorul unor volume de critică şi istorie literară deosebit de apreciate.
A scris şi un roman ce se intitulează “Pacient în Galapagos”care a rămas nepublicat, întrucât scriitorul a refuzat orice compromis cu cenzura politică a vremii.
S-a remarcat, în condiţiile perioadei în care s-a manifestat, printr-o eficientă implicare în social militând pentru păstrarea valorilor tradiţionale ale satului românesc, împotriva abuzurilor la care comunităţile rurale au fost supuse în perioada comunistă. În această ordine de idei, precizez că, după adoptarea legilor de sistematizare rurală (1974), s-a implicat în mod decisiv în protejarea satului său Colibaşi, propus pentru demolare în scopul redării terenului în circuitul agricol. A adresat nenumărate memorii, conducătorilor politici ai statului român, prin care a justificat necesitatea împroprietăririi ţăranului român cu un pogon de pământ.
Iată ce spune în articolul “Personalităţi gorjene de-a lungul istoriei”, domnul prof. Vasile Bobocescu : ”Din zona Târgu Cărbuneşti, străbătută de râul Gilort, cu afluentul său Blahniţa, oraş în subordinea căruia se aflau din 1966 şi fostele comune Ştefăneşti, Bobu, Pojogeni, Creţeşti etc, s-au ridicat personalităţi de seamă ale vieţii culturale din ţara noastră, în rândurile cărora şi-a înscris numele şi Pompiliu Marcea, profesor universitar de excepţie, reputat scriitor, istoric şi critic literar.
După absolvirea şcolii primare în localitatea natală a urmat între anii 1942 şi 1950, timp de 8 ani Şcoala Normală de Învăţători din oraşul Târgu-Jiu, făcând parte din generaţia de aur a acestei şcoli, alături de prof. univ. Diaconescu Ion, prof. univ. Brâncuşi Petre, prof. Săvulescu Dumitru, prof. univ. Popescu Aurelian, dr.Ciulavu Constantin, ing. Burche Ion, ing. Orvas Constantin, ing. Roşca Nicolae, prof. Burlean Aurel, prof. Gugu Ion şi alţii. De pe băncile şcolii s-a evidenţiat ca un eminent elev, având înclinaţii spre limba şi literatura română. Un rol important în formarea sa l-a avut prof. Victor Andriţoiu, care a fost un eminent cadru didactic şi pedagog al acestei şcoli. S-a remarcat ca un bun coleg, cu maniere deosebite şi cu apetit de a citi tot mai mult.
În toamna anului 1950 s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în vara anului 1954. Aici a avut ca dascăli o serie de nume celebre ale vremii, între care George Călinescu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ovidiu Crohmălniceanu, Alex.Rosetti şi alţii.
S-a remarcat ca un student muncitor, talentat, cu spirit critic-analitic şi cu vocaţia pentru activitatea literară şi de cercetare ştiinţifică.
Terminând facultatea cu rezultate deosebite a fost oprit ca asistent universitar la Catedra de Istoria Literaturii Române din cadrul Facultăţii de Limbă şi Literatură română a Universităţii din Bucureşti. A parcurs toate treptele carierei universitare, ajungând în scurt timp la gradul de profesor universitar şi pentru o perioadă de timp a fost chiar şeful Catedrei de Literatură română. Totodată a susţinut doctoratul, obţinând titlul de doctor în ştiinţe literare. Cursurile ţinute în faţa studenţilor erau la un înalt nivel ştiinţific, atractive şi cu valenţe educative, fiind audiate cu multă atenţie. A participat cu entuziasm la munca educativă cu studenţii, îndeosebi în cadrul cercurilor, a cenaclurilor şi simpozioanelor literare, fapt ce l-a făcut să fie simpatizat şi apreciat de studenţi.
În celaş timp, profesorul universitar Marcea Pompiliu a desfăşurat o bogată activitate în cadrul Societăţii de Ştiinţe Filologice şi a avut o contribuţie însemnată la perfecţionarea profesorilor de limba şi literatura română, susţinând interesante prelegeri în faţa lor la cursurile pentru obţinerea definitivatului şi a gradelor II şi I. A participat activ la schimburile de experienţă cu colegii din alte centre universitare şi din institutele de cercetare ale Academiei Române.
Devenind un valoros cadru universitar, cu o temeinică pregătire în domeniul literaturii şi cu o bogată experienţă didactică, profesorul universitar Pompiliu Marcea va desfăşura o bogată activitate în străinătate, la celebre universităţi, contribuind la cunoaşterea valorilor civilizaţiei şi culturii româneşti peste hotare. A fost lector de limba şi literatura română la Universitatea Sorbona din Paris, în anul 1963, şi la Universităţile din Koln, Bonn, Aachen şi Dusseldorf din Germania, în anii 1970-1973.
Concomitent cu activitatea la catedră, profesorul universitar Pompiliu Marcea a desfăşurat o bogată activitate editorială, deţinând funcţia de redactor la Editura pentru Literatură şi ca director al Editurii pentru Literatură Universală.
Fiind un neobosit propagator al valorilor literaturii române în masele largi, profesorul Pompiliu Marcea a publicat peste 2000 de articole în presa vremii, cum ar fi: “România literară”, “Luceafărul,” “Transilvania”, “Flacăra”, “Săptămâna”, “Ramuri”, şi altele. A fost o prezenţă vie, alături de alte personalităţi, în emisiunile literare organizate de Televiziune şi Radiou. Domeniile de activitate în care s-au manifestat din plin calităţile, puterea de muncă şi tenacitatea profesorului universitar Pompiliu Marcea au fost cele de scriitor şi istoric literar, unde a avut realizări remarcabile, ce au intrat în tezaurul culturii naţionale. Creaţia sa literară este rodul nu numai al unui talent de excepţie ci şi a unei profunde şi temeinice documentari; majoritatea timpului liber şi-l petrecea în sălile Bibliotecii Academiei Române, unde studia zilnic până la orele 22, precum şi-n zilele de sâmbătă şi duminică. Rar mi-a fost dat să cunosc un cadru universitar atât de tenace şi hotărât în realizarea unei vaste opere literare.
A debutat în anul 1961 cu monografia ” Alexandru Sahia”, scriitor pe care datorită stingerii sale premature din viaţă şi abordării în opera sa a vieţii grele a maselor, l-a îndrăgit mult. A scris post-faţa la lucrările privind pe Alexandru Sahia, ce au apărut în anii ce au urmat, îndeosebi la nuvela ”Uzina vie”.
Mult îndgrăgit de profesorul universitar Pompiliu Marcea a fost scriitorul transilvănean Ioan Slavici, căruia i-a dedicat în 1965, în Editura pentru literatură, o valoroasă lucrare, care cu adevărat l-a propulsat în lumea istoricilor literari. Bucurându-se de un succes deosebit, lucrarea i-a fost editată în limba franceză în anul 1967, iar monografii îmbunătăţite privind pe Ioan Slavici au fost publicate de Pompiliu Marcea în anii 1968 şi 1978. De asemenea, tot el a prefaţat lucrările cu nuvelele lui Slavici ce s-au publicat în diverse edituri.
Având multiple preocupări şi abordând o paletă largă de teme, în anul 1972 a publicat lucrarea ” Convorbiri literare şi spiritual critic”, care a însemnat un moment important în valorificarea bogatei opere a acestei asociaţii literare, la care au activat scriitori şi poeţi de seamă ai vremii.
Adversar indubitabil al dogmatismului şi al forţării scriitorilor de a crea conform normelor şi cerinţelor principiului realismului socialist, scriitorul Pompiliu Marcea s-a manifestat ca o fire deschisă, adept al acordării libertăţii de cuget şi de creaţie a celor ce activau pe fondul literar şi al cunoaşterii valorilor literaturii universale, îndeosebi din ţările democratice. Concepţia scriitorului Marcea privind raportul dintre creaţia literară românească şi literatura universală a fost expusă în lucrarea ”Naţional şi universal. Studiu introductiv şi antologie (Permanenţe. Perspective. Idei)”, apărută în 1976, la Editura Eminescu. Ideile, concepţiile şi modul cum vedea creaţia artistică a vremii, au fost abordate de Pompiliu Marcea în lucrările ”Lecturi fidele” (Cartea Românească, 1979), “Varietăţi literare* (Craiova, Scrisul Românesc, 1982), “Concordanţe şi controverse” (Bucureşti, Editura Eminescu, 1983), “Atitudini critice” (Bucureşti, Cartea românească, 1985) şi altele.
Scriitorul cel mai îndrăgit şi căruia i-a dedicat o parte însemnată a vieţii şi creaţiei sale a fost marele Mihail Sadoveanu, de care se simţea aşa de atras, atât de vasta şi valoroasa sa creaţie, cât şi de faptul că tatăl marelui scriitor moldovean era originar din Gorj, plecat ca şi alţi fii ai meleagurilor gorjene în alte provincii ale ţării, unde au făcut cinste neamului românesc.
De altfel, părinţii şi fraţii istoricului Pompiliu Marcea au locuit într-o zonă a Gorjului unde se aflau şi activau unele dintre rudele marilor genii ale poporului român: Tudor Vladimirescu, Gh. Magheru, Ion Popescu Voiteşti, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, George Uscătescu, Maria Tănase şi alţii. Universul sadovenian a fost abordat de eruditul profesor universitar Pompiliu Marcea în lucrări de referinţă care au intrat în istoria literaturii române, precum: Lumea operei lui Sadoveanu, Umanitatea sadoveniană de la A la Z (Dicţionar de personaje sadoveniene), (Bucureşti, Editura Eminescu, 1977) şi ediţia bilingvă, româno-engleză “Sadoveanu Mihail: Creanga de aur” (1981).
Centenarului marelui povestitor, Pompiliu Marcea i-a consacrat, în 1980, atât în limba română, cât şi-n limbile engleză şi germană lucrări monografice de o înaltă ţinută ştiinţifică şi cu o valoare artistică deosebită.
Devenind un specialist de înaltă clasă al operei sadoveniene, Pompiliu Marcea a scris prefeţe temeinic documentate şi cu un bogat conţinut de idei la operele marelui scriitor Sadoveanu, ce au văzut lumina tiparului între anii 1959 şi 1977: “Fraţii Jderi”, “Neamul Şoimăreştilor”, “Povestiri de război”.
(Va urma)
Ion Marcea nepotul scriitorului
