Nu ştiu cum se face, dar omagierea şi comemorarea trecerii la cele veşnice a hobiţanului de geniu Constantin Brâncuşi, în 2010, fu mai aproape, de astă dată. După ce, acum trei ani, conjudeţenii noştri mergeau cu lumânări şi cele de cuviinţă tocmai la Paris, în capitala luminilor, la mormântul din
cimitirul Montparnasse, unde se află rămăşiţele pământeşti ale celui care a fost spiritul nostru tutelar, al gorjenilor şi românilor de acasă şi de pretutindeni – Constantin Brâncuşi.
Şi atunci, ca şi acum, organizatorul manifestărilor omagiale Brâncuşi a fost şi este dr. Sorin Lory Buliga, directorul Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”, din Târgu-Jiu. Intelectualul marcant care şi-a dat seama că-i mai bine, de pildă, să-şi lanseze cărţile dedicate magului Brâncuşi la Paris, iar lumea să-l comemoreze pe creatorul sculpturii moderne la Hobiţa, în comuna Peştişani, judeţul Gorj, acolo unde copilul Costache a văzut lumina zilei.
Sufletul manifestării de ieri, care-a debutat la bisericuţa din lemn a cimitirului din Hobiţa, acolo unde-şi dorm somnul de veci părinţii lui Brâncuşi, dr. Sorin Lory Buliga fu mai inspirat ca niciodată. El însuşi a dat citire spovedaniei ultime, dinaintea trecerii la Domnul a unicului Brâncuşi, spovedanie ce a văzut lumina tiparului chiar la Paris, cu voia credinciosului ce se pregătea de plecarea la Ceruri.
Simţite şi elegante cuvinte au rostit universitarii Moise Bojincă, reprezentant al Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi”, sculptorul fiind şi patronul spiritual al studenţilor şi universitarilor gorjeni, şi Ion Mocioi, cel mai important brâncuşolog român al vremurilor noastre. Subsemnatul, ca fiu al locului, avea să afirme îndemnul la fapte, nu la vorbe al contemporanilor, cu gândul că la orice întreprindere a noastră Brâncuşi din Ceruri ne judecă şi ne veghează.
Sobru din fire, dr. Sorin Lory Buliga, şi domnia sa de baştină, după bunicul dinspre tată, fiind originar din Frânceşti, ca şi prof. univ. dr. Moise Bojincă, l-a prezentat cu umor pe Tănasie Lolescu, venerabilul Lojii masonice Hobiţa, cel care-a ratat intrarea în istorie. Aşa cum singur a recunoscut, nea Tănasie Lolescu dădea vina pe „copilăria” din anul 1953, când a tras de două ori fără succes cu tractorul sovietic Kirov de Coloana Infinită s-o ducă la fier vechi.
O scurtă ochire a vremurilor trecute ne-a adus Costel Americanu’, un stră-strănepot al lui Constantin Brâncuşi, prin bunica sa mama Lina. Prenumele său de român, Costel este, în fapt, Constantin Fuiorea. Deocamdată, nu şi-a redobândit încă cetăţenia română, fiind doar om de ştiinţă american din California, de origine română.
Atât la cimitir, unde-a vorbit ca un adevărat orator şi brâncuşolog, precum filozoful oral Petre Ţuţea, cât şi la Casa Memorială „Constantin Brâncuşi”, unde-a susţinut un recital remarcabil mai ales pentru mai tinerii vizitatori, ne-a entuziasmat profesorul Ion I. Blendea, zis Nelă. Îndrăgostit de Brâncuşi, domnia sa este ca o istorie vie a vieţii şi operei celebrului hobiţan. Practic, o enciclopedie ambulantă.
La Troiţa ridicată de Loja masonică Hobiţa, în cimitirul satului, s-a oficiat un Te Deum, de către preoţii din Hobiţa şi Brădiceni.
Ca şi la alte manifestări culturale, omagiale sau nu, autorităţile comunei Peştişani au strălucit prin absenţă. În curtea Casei Memoriale „Constantin Brâncuşi” din Hobiţa cei doi muzeografi minunaţi au pus mână de la mână, oferind zecilor de participanţi, cum se spune, toate ale praznicului. Cu colivă, boabe fierte de porumb, cozonac, colaci şi lumânări. Dealtfel, colaci şi lumânări mai oferise şi la cimitir distinsa Doamnă director Alexandra Andrei, şefa Bibliotecii Judeţene „Christian Tell”. Domniei sale îi suntem datori şi cu titlul acestor însemnări. Parcă parafrazându-l pe marele poet român din Republica Moldova Grigore Vieru, cu al său inegalabil vers: „Eminescu să ne judece”, Alexandra Andrei a avut inspiraţia să ceară iertare Nemuritorului Brâncuşi pentru supărările pe care i le-am pricinuit noi muritorii.
Ion Predosanu
