Europenismul și globalismul, sau mai exact o altă concepție de viață în lumea de azi, izvorâtă mai degrabă din intențiile tot mai vădite ale unor grupuri mondiale de interese, în cea mai mare parte în detrimentul intereselor naționale, de unde sunt percepute și ca forme noi de colonialism, își fac tot mai mult prezentă, dar mai ales efectele lor pro și contra și în România. Este motivul pentru care mi-am propus să abordez de ceva vreme în preocupările mele și temele legate de trecutul nostru istoric, de tradiții și cultură națională și bineînțeles, dar nu în ultimul rând, să scot în evidență, cel puțin câteva dintre marile noastre personalități, elite și valori emblematice ale neamului românesc – fondatoare și creatoare de libertate, progres și demnitate națională, purtătoare de iubire și dragoste de țară, adeseori prin manifestări, contribuții, eforturi și sacrificii eroice.
Cu precădere, mi-am propus să scriu despre fenomene, fapte, întâmplări și oameni de seamă care implică pregătirea și formarea mea profesională, cu atât mai mult cu cât se poate limpede constata cu mâhnire, de ani și ani, cum se adâncește falia înstrăinării față de obârșiile și gena românească, cauzată de ceea ce se dorește, interese urâte și meschine venite de dincolo de fruntariile țării. Or, să fi uitat așa de ușor compatrioții noștri ceea ce spunea cu înțelepciunea-i cunoscută marele istoric și patriot român N. Iorga că: ,,Un popor care nu își cunoaște istoria, trecutul și tradițiile este ca un copil care nu își cunoaște părinții!?”. Sau ce este nepotrivit să-ți cunoști, să-ți iubești țara, citând aici și pe Napoleon Bonaparte care le spunea francezilor că: ,,Cine își iubește și salvează țara nu încalcă nicio lege”? Iată, îndemnuri fundamentale pentru sensibilizarea oricărui popor când vine vorba de înaintașii și glia lor strămoșească, remarcând aici și cuvintele pline de profunzime sufletească ale ilustrului filosof Petre Țuțea, anume că: ,,Mă mișc între Dumnezeu și neamul din care fac parte. În afară de acești termeni, nu văd nimic semnificativ, între cer și pământ”. Deci, motivații și îndemnuri firești, să mă ocup de această dată de medalionul biografic al unui alt mare istoric al României – Camil Mureșanu, având în plus și o datorie morală pentru o asemenea personalitate științifică, care în anii studenției mele își îndeplinea exemplar misiunea de dascăl și educator pe problemele de istorie medie și modern – națională și universală. Dar să conturăm, pe cât ne stă în putință, viața și personalitatea celui care se regăsește printre marii istorici români contemporani. Anume, s-a născut pe data de 20 aprilie 1927, la Turda într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind preot de religie greco-catolică, dar și un pasionat pentru literatură și creație artistică. Aici, în localitatea natală, viitorul mare istoric și-a făcut studiile preuniversitare (secundare), iar după absolvirea cursurilor liceale, la renumitul liceu ,,Mihai Viteazul” (1946 ), pleacă la Cluj unde se înscrie și reușește în urma concursului de admitere să devină student la Facultatea de Istorie din cadrul Universității ,,Babeș Bolyai”. Obține licența de profesor cu rezultate de excepție, în anul 1950, hotărând în același timp să urmeze în carierea didactică toate treptele ierarhiei universitare, implicându-se deopotrivă și într-o susținută activitate de cercetare în domeniul știintelor istorice. Astfel, în 1971 obține titlul de doctor în istorie, cu lucrarea ,,Iancu de Hunedoara” și înscrisă ca un document științific deosebit de important pentru perioada medievală, cu: ,,Domnitori și voievozi ai Țărilor Române”.
De altfel, de-a lungul carierei sale universitare, academicianul Camil Mureșanu a publicat zeci de lucrări științifice și alte multe zeci de studii și articole, legate atât de istoria națională, cât și universală, în mare parte despre Transilvania, parcurgând în cercetările sale diferite perioade istorice, începând cu sec. XIV-XV și până la început de sec. XX. Iar aici este bine să amintim între altele, anume coautor la: ,,Tratatul de istorie a României (vol.IV)” și al ,,Atlasului istoric al României”, apoi colecția de Documente privind Istoria României și ale Revoluției de la 1848 din Transilvania, etc. După cum, ilustrul om de știință român a publicat lucrări de istorie universală, cu trimiteri legate de istoria modernă și contemporană a SUA, Angliei, Franței, Americii Latine, ș.a.m.d. De altfel, istoricul Camil Mureșanu, bucurându-se de o mare notorietate științifică, era adeseori invitat să conferențieze la universități de prestigiu, atât în țară, cât și în străinatate, inclusiv să țină cursuri la ,,Columbia University din New-York” (1978-SUA). În același timp, în special în perioada 1966-2000, și-a aprofundat specializarea pe probleme de istorie universală, efectuând periodic stadii de pregătire intensivă la renumite instituții universitare din Europa și SUA, mai exact la Viena, Oslo, Universitatea Sorbona din Paris, Columbia University din New York, etc.
Și pentru că se bucura de mare încredere și prestigiu științific, de-a lungul anilor istoricul Camil Mureșanu a ocupat diferite poziții în instituțiile universitare și academice, menționând printre altele funcția de decan al Facultății de istorie din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai” – Cluj Napoca, ultima dată între anii 1981-1989, dar și director al Institutului de Istorie ,,George Barițiu” din Cluj, precum de președinte al Academiei Române – filiala Cluj, anul 2000 aducându-i în palmaresul său științific și educativ și titlul de membru titular al Academiei din România. Nu în ultimul rând, conlucra ca membru corespondent al Academiilor din Munchen, Viena, New York și al Asociației Sud-Est Europene cu sediul la Berlin (2000-2002). De asemenea, reputatul nostru istoric a colaborat cu instituții științifice și culturale din țară, publicând numeroase studii în revistele de specialitate, mai cu seamă în calitate de membru al Comitetului Național al Istoricilor din România, sau de membru în redacția Anuarului Institutului de Istorie ,,George Barițiu” din Cluj-Napoca Series Historica, ș.a.m.d.
Așadar, o succintă prezentare memorială despre profilul și activitatea științifică a renumitului istoric, dar un gest la fel de motivat și în dorința de a-i portretiza pe cât ne stă în putință, medalionul biografic, care este legat, fără niciun fel de îndoială, de calitățile sale didactice, în esență de măiestria sa psiho-pedagogică, știind mai bine decât oricare altul cum să îmbine exigența cu eleganța profesională. Or, de aici, nu a fost deloc întâmplător ca remarcabilul profesor să fie gratulat din generație în generație de către studenții și discipolii săi onorificul titlu de ,,lord” al istoriei.
Altfel spus, însuma mereu la vorba și în activitatea sa didactică, așa cum mai spuneam, exigența combinată cu rafinamentul dascălului cu talent și vocație, rigoarea cu deschiderea sufletului părintesc către studenții săi, cu precădere în ceea ce privește dorința pentru valoare și performanță științifică și socio-umanistă. Între altele, nu uită să le reamintească studenților săi că istoria nu trebuie memorată, tranformând-o într-o disciplină plicticoasă, ci ea are darul de a dezvolta interesul pentru cunoaștere și vocația dascălului de a împărtăși elevilor și nu numai, locul și rolul istoriei în cultura și civilizația națională și universală. Și o dovedea magistral discipolilor săi, prin maniera clară și atractivă a prelegerilor sale, foarte interesante și prin predarea istoriei în contextul de interdisciplinaritate științifică. Unul dintre studenții generației de aur din cadrul UBB-Cluj, academicianul Ioan Aurel Pop, astăzi președinte al Academiei Române, spunea între altele despre magistrul domniei sale și anume: ,,…am înțeles că profesorul nostru nu predă cunoștințe, ci ,oficia’ la catedră, îndeplinind nobila misiune de-a face educație, adică de a-l face pe om etic, om între oameni”.
După cum și alți foști studenți, sau cum îi plăcea să li se adreseze prețuitul lor dascăl și cărturar, cu: ,,fiii mei de suflet”, au avut și au numai cuvinte de mulțumire și recunoștință, rememorându-l pe inegalabilul lor profesor, adică pe acela care i-a îndemnat mereu cu vorba lui cumpătată, cu ținuta și noblețea sa profesională, morală și umană, ,,cum să învețe, să scrie și rescrie istoria”. Și să-i amintim aici, după cum mai spuneam, măcar pe câțiva dintre ei și la rândul lor veritabili oameni de știință ai României de astăzi, anume pe istoricii: Ioan Aurel Pop, Dan Bogdan, Ovidiu Augustin Ghitta, Nicolae Sabău, Varga Atilla, Nicolae Bocșan, etc.
De altfel și până la urmă, sunt cu toții demni urmași ai unor alte nume de referință din istoriografia românească și în același timp modele și repere de mesaje patriotice, nu doar ca oameni de știință și cultură, ci și ca militanți activi în lupta poporului român pentru credința de neam, emanciparea, reîntregirea și unitatea națională.
Referindu-ne aici, fie și numai la Școala clujană de istorici, să amintim alte nume de rezonanță, anume pe: Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, David Prodan, Constantin Daicoviciu și Hadrian Daicoviciu, Francisc Pall, Pompiliu Teodor, Ștefan Pascu, ș.a. În fine, revenind la personalitatea celui care a fost un istoric redutabil, un orator de excepție și un om admirabil – Camil Bujor Mureșanu, trebuie să mai adăugăm că acesta a fost și un bun creștin, de confesiune greco- catolică, slujind deopotrivă Biserica și Neamul Românesc. Ceea ce avea să sublinieze cu atâta convingere și Florentin Crihalmeanu – episcopul Transilvaniei, așezându-l pe distinsul său creștin ,,în rândul adevăraților corifei ai istoriei academice…., un mare patriot și iubitor de biserică,…., un ilustru dascăl și eminent cărturar….”! Cu atât mai mult cu cât, trebuie să recunoaștem cu toții, rolul pozitiv jucat de reprezentanții de frunte ai românilor greco-catolici la reîntregirea țării și la dezvoltarea culturii române.
Nu în ultimul rând, pentru contribuțiile sale la cercetarea istoriei și despre care N. Iorga spunea că: ,,Este un tribunal la care se judecă popoarele și națiunile”, dar și pentru implicarea la diferite responsabilități în cadrul comunității românești, îndeplinind misiuni și dincolo de fruntariile țării, inclusiv în direcția echilibrului și bunelor relații româno-maghiare, academicianul Camil Mureșanu, a fost onorat cu acordarea titlului academic ,,Doctor Honoris Causa”, din partea universităților din Timișoara, Oradea, Alba Iulia, ș.a, dar și distincția de ,,Cetățean de Onoare ” al municipiilor Cluj-Napoca, Turda și Blaj. După cum, tot pentru merite deosebite, în 1976 primește și ,,Premiul de Stat” al Academiei Române, pentru ca din anul 1990 să devină membru titular al celei mai înalte instituții științifice din România.
Așadar, academicianul Camil Bujor Mureșanu a fost, este și va rămâne unul dintre cei mai importanți și prolifici istorici din România, împlinindu-și în același timp cu demnitate, noblețe și vocație datoria față de atâtea și atâtea generații de studenți și de vrednic Om al Cetății și Neamului Românesc. A trecut la cele veșnice în ziua de 21 februarie 2015, la vârsta de 88 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Cluj, sau cum îi mai spun ardelenii și ,,Panteonul Transilvaniei”. Și să mai adăugăm noi, locul eternizării în amintirea cu admirație și recunoștință a celor ce-au fost semenii noștri, în cazul de față al ,,Lordului” și simbolului demn de prețuit al istoriei naționale și universale – academicianul Camil Bujor Mureșanu!
DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI!
PROF. VASILE IROD
