A plecat dintre noi, după o lungă şi grea suferinţă, poetul, prozatorul şi traducătorul ANGHEL DUMBRĂVEANU, strălucită personalitate a culturii române contemporane, ilustru reprezentant al generaţiei literare ’60.
Născut la 21 noiembrie 1933, în Dobroteasa, judeţul Olt, Anghel Dumbrăveanu a urmat Şcoala Pedagogică de Băieţi Timişoara (1949–1953) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara (1963–1968).
A fost redactor, secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct al revistei „Scrisul Bănăţean”, devenită apoi „Orizont” (1953–1990), redactor-şef al revistei „Meridianul Timişoara” (1990–1994), director în Ministerul Culturii (1993–1994) şi redactor-şef al revistei „Rostirea românească”.
Între 1969–1990, în calitate de Secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara şi membru al Consiliului de conducere şi în Biroul Uniunii Scriitorilor (1972–1990), a condus cu înţelepciune şi inegalabilă diplomaţie viaţa literară a Filialei timişorene, contribuind esenţial la afirmarea pe plan naţional a multor generaţii de scriitori din partea de Vest a Ţării.
A colaborat la numeroase publicaţii, precum „România literară”, „Viaţa Românească”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Transilvania”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Astra”, „Argeş”, „Cronica”, „Ramuri”, „Familia”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”,„Al cincilea anotimp”, „Arhipelagul”, „Literatorul”, „Moftul Român”, „Orient Latin”, „Orizont”, „Pagini Literare”, „Renaşterea Bănăţeană”, „Rostirea Românească”, precum şi la reviste din Austria, Australia, Belgia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Jugoslavia, Italia, Marea Britanie, Polonia, Rusia, Ucraina, Statele Unite.
A debutat în 1961, cu volumul Fluviile visează oceanul, volum care l-a plasat, dintru început, printre reprezentanţii străluciţi ai generaţiei de poeţi nepereche din care fac parte Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Petre Stoica, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Ion Gheorghe, G. Tomozei, Ana Blandiana, Florin Mugur, Constanţa Buzea.
Au urmat volumele Pămîntul şi fructele, 1964; Iluminările mării, 1967; Oase de corăbii, 1968; Delte, 1969; Faţa străină a nopţii, 1971; Poeme de dragoste, 1971; Singurătatea amiezii, 1973; Diligenţa de seară, 1978; Poeme, 1979; Tematica umbrei, 1982; Iarna imperială, 1986; Fonetica astrelor, 1986; Curtea retorilor, 1989; Predica focului, 1993; Dragoste şi iarnă, 1995; Diamantul de întuneric, 1997; Război estetic, 1998; O ireală bucurie de-a aştepta, 1999; Viaţa de fiecare zi a poetului, 1999; Begoniile de la mansardă, 2002; Ceva pentru care merită să pierzi o corabie, 2003; The concept of yellow/ Conceptul de galben, 2004.
Ca romancier, a debutat cu volumul Piatra de încercare, 1976, urmat de Călătorie neterminată, 1988 şi Capcane şi visuri, 1992.
A publicat impresii de călătorie în volumul Chemarea mărilor, 1976, evocări literare: Fenomenul Nichita Stănescu, 2003; Intrarea în cetate, Timişoara — Poeme şi privelişti, 1980.
Este autorul a numeroase prefeţe, la volume precum Nikolaus Berwanger, Anotimp de aur, 1972; N. D. Pârvu, Prietenul meu vântul, 1978; Nicolae Ţirioi, Anotimp interior, 1980; Spirala de aur. Poeţi sârbi din România, 1980; George Suru, Noaptea seminţelor, Timişoara, Editura Facla, 1989.
A tradus, în colaborare, 65 de povestiri, prozatori români, 1970; Michal Babinka, Unde se nasc ceţurile, 1972; Din lirica iugoslavă, 1973; Vladimir Ciocov, Poemele candorii, 1972; Kurt Kusenberg, Unde este unchiul Bertram?, 1980; Irene Mokka, Un cântec fără sfârşit, 1983; Aleksandar Tisma, Fata din vis, 1988.
Creaţia lui Anghel Dumbrăveanu a fost tradusă şi publicată în numeroase limbi, în volume precum Tristia, traducere în limba sârbă de Adam Puslojic, 1970; Das Geheimnis der Orchidee, traducere în limba germană, 1979; Izelin, traducere în limba maghiară de Maria Pongracz, 1979; Cuvinte magice. Magic Words, traducere în limba engleză de Irina Grigorescu, 1981; Kenga e mullibardhes, traducere în limba albaneză de Baki Ymeri, 1986; Fejedelmi Tel, traducere în limba maghiară de Lendvay Eva, 1987; Himerata, traducere în limba macedoneană, de Dumitru M. Ioan şi Dimo Dimcev, 1989; Selected Poems of Anghel Dumbrăveanu in Romanian and English — Love and Winter, traducere în limba engleză de Adam J. Sorkin şi Irina Grigorescu Pană, 1992; Fântânile Serbiei, ediţie jubiliară în limba sârbă, 1993; Trasten Sang, traducere în limba suedeză de Jon Milos, 1995; Sul margine del cielo, poezii, traducere în limba italiană, C. C. Raia, 1996; The Tear of Time, traducere în limba engleză, Robert Ward şi Marcel Cornis Pope, 1997; Le pays de la chimere, traducere limba franceză de Paul Miclău; Bunari Srbije, traducere în limba sârbă de Adam Puslojic, 1998.
Activitatea creatoare a lui Anghel Dumbraveanu a fost distinsă cu numeroase premii naţionale şi internaţionale: Premiul revistei „Orizont” (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973, 1982), Marele Premiu al Festivalului Internaţional „Nichita Stănescu” de la Ploieşti (1986), Premiul special al Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, ediţia a VIII-a, Cluj-Napoca (1998), Premiul Internaţional pentru poezie „Rozeta de la Bela Voda” (1998), Premiul Academiei Române (1998); Premiul „Nikolaus Berwanger” (2003) şi Premiul Special al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor (2003).
Este Cetăţean de Onoare al municipiului Timişoara.
Autor al unei opere literare impresionante prin dimensiune şi complexitate, personalitate cu o vocaţie aparte a prieteniei şi a deschiderii generoase către scriitorii tineri, inegabil întemeietor, deschizător de drumuri şi constructor al vieţii literare timişorene, ANGHEL DUMBRĂVEANU lasă, prin plecarea sa, un imens şi dureros gol în spaţiul cultural românesc, în sufletul celor care l-au iubit, citit şi preţuit ca pe unul dintre cei mai importanţi şi proeminenţi scriitori din această parte de Ţară.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Sincere condoleanţe familiei îndurerate!
COMITETUL DE CONDUCERE AL FILIALEI TIMIŞOARA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
Ultima întâlnire – Prietenul gorjenilor
Pentru ultima dată, l-am întâlnit pe regretatul Anghel Dumbrăveanu pe Calea Victoriei, din Bucureşti, prin lunile aprilie-mai 1990. Sta pe trotuarul dinspre Biserica apropiată actualei librării Humanitas, numită Kalinderu, împreună cu poetul şi epigramistul Damian Ureche, de loc din Gorj dar stabilit în oraşul de pe Bega, şi el trecut la cele veşnice – dar şi cu amicul prozator, poet şi publicist Teodor Bulza.
În paginile revistei Orizont, la care-i dăduse lui Teodor Bulza o rubrică cu iz sportiv, ea fiind în fapt un elogiu al limbii române, după modelul celei din revista tinerilor scriitori a şi mai celebrului „bolnav de metaforită” Fănuş Neagu. În acea revistă, Anghel Dumbrăveanu scrisese, nu o dată, şi despre pictorul Ion Sulea-Gorj, de loc din satul Frânceşti, comuna Peştişani, judeţul Gorj.
La întrebarea mea aparent banală: „Ce faceţi aici?”, s-a grăbit să răspundă – parcă în numele celor trei prieteni – Doru Bulza: „Ei, am venit şi noi să-l alegem pe tovarăşul Mircea Dinescu preşedinte al Uniunii Scriitorilor.”
În anii următori, Anghel Dumbrăveanu a mai scris – tot mai rar –, iar apariţiile lui publice au dispărut cu totul. Din pricina bolii de care suferea.
Ion Predoşanu
