Poetul român Grigore Vieru este unul dintre marii luptători pentru adoptarea grafiei latine în Republica Moldova. Dar adoptarea ei, a limbii române adică, drept limbă oficială, prin hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, pe 5 decembrie 2013, n-a avut şansa s-o mai prindă. Plecând la Ceruri cu vreo cinci ani în urmă. Cum Grigore Vieru s-a numărat printre marii prieteni ai Gorjului, îi dedicăm aceste scurte însemnări.
Ba chiar am putea afirma că una dintre primele călătorii în România se datorează unui bun şi iubitor de oameni şi de poezia basarabeanului Grigore Vieru, gorjeanul Vasile C. Vulpe, din Roşia de Jiu. Mai mult, Grigore Vieru a vizitat Gorjul de trei ori, în două rânduri la iniţiativa lui nea Vasile C. Vulpe.
În anul 2001, cu sprijinul autorităţilor din acea vreme, în luna mai 2001, şeful Culturii fiind poetul şi profesorul Viorel Gârbaciu, iar Toni Greblă, prefect de Gorj. Merită precizat că la două deplasări a contribuit direct inginerul Gavril Baican, Directorul General al Companiei Lignitului Oltenia, iar în anul 2003, scriitorul Ion Cepoi, ca Director al Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” l-a invitat la Târgu Jiu şi Târgu Cărbuneşti.
Desigur, pe vremea când lucram la Flacăra lui Adrian Păunescu, am avut şi eu, semnatarul acestor rânduri, plăcerea să-l însoţesc în campania electorală pentru alegerile parlamentare din anul 2004, prin mai toate localităţile judeţului Hunedoara unde poetul şi omul politic Adrian Păunescu a candidat pentru Senatul României.
La un moment dat, serile, stam cu mare plăcerte la câte o şuetă şi-mi mărturisea că până-n anul 1985, moldovenii de pe malul stâng al Prutului ascultat la Radio România emisiunile lui Adrian Păunescu dedicate Cenaclului Flacăra, un excelent prilej pentru fraţii de peste Prut de a învăţa mai bine limba română. Şi ca un gest de mare prietenie, prin anul 1991, Grigore Vieru este acela care l-a împăcat pe Poetul Naţional Adrian Păunescu, interzis de propaganda fesenistă la ordinul lui Tache-Silviu Brucan, cu preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu. Căruia i-a propus să-l primească, la Palatul Cotroceni, împreună cu Adrian Păunescu. Ceea ce s-a şi întâmplat, de atunci Adrian Păunescu recăpătându-şi dreptul de a fi publicat de presa literară şi nu numai din ţara sa.
Una dintre primele cărţi apărute în România, semnată de Grigore Vieru este „Rădăcina de foc”, Editura Univers, al cărui director era criticul literar şi profesorul universitar Romul Munteanu. Desigur, după 1990 situaţia s-a schimbat. În anul 2003, Editura Litera Internaţional, Bucureşti-Chişinău, a scos un volum cuprinzător de Poeme, cântece, confesiuni cu simbolicul şi perenul titlu GRIGORE VIERU – „ACUM ŞI ÎN VEAC”.
Prin opera sa şi prin atitudinea unionistă a românilor de pe cele două maluri ale Prutului, fie şi în cadrul larg al Uniunii Europene, Grigore Vieru face parte dintre marii clasici ai literaturii române şi dintre marii Eroi ai Neamului românesc.
Nicolae Roşca
