3.Fănuş Neagu scriitor, membru al Academiei Române trimite în data de 11 martie 1995, la 10 ani de la moartea scriitorului un articol intitulat “Profesorul”, care este publicat în Revista “P. Marcea” nr.1 din 27 martie 1995, editată de Direcția pentru Cultură-Gorj cu ocazia comemorării a 10 ani de la moartea scriitorului și a Simpozionului Național ”Pompiliu Marcea” din luna martie 1995 ce are următorul conținut: ”Mi-a fost un bun prieten. Ne întâlneam rar şi totdeauna bucuroşi . Ne respectam. Moartea lui stranie mă nelinişteşte şi acum – a fost o moarte naturală sau una comandată? Înclin spre a doua formulă a frazei. Profesorul Marcea era un om de o cultură rară, de o înțelegere perfectă și de o iubire fără de seamă pentru Eminescu şi neamul românesc. Nu vreau să cred – și mă bântuie îndoiala – că Profesorul a fost înjunghiat de dușmanii celui mai mare poet al nostru. Profesorul Marcea este prezent mereu în neliniștile mele. Va trebui să sădesc un brad în amintirea lui. Şi o voi face. Cu dragoste, cu uimire și bunăvoință”.
4.În toamna anului 1998, a fost lansată la Biblioteca județeană “Christian Tell” din Tg-Jiu, cartea ”Pompiliu Marcea sau despre vocația muceniciei literelor românești”, scrisă de prof. Elena Roată, doctorand în acea perioadă. Nu ne-am cunoscut până în ziua când a venit la mine acasă, punându-i la dispoziție toată arhiva de familie pentru a scrie articole și cartea menționată. Pe langă arhiva pusă la dispoziție, mi-a spus că s-a documentat, a cercetat cateva luni și documente din bibliotecile bucureștene. Mi-a spus că : ”După acad. Șerban Cioculescu, Pompiliu Marcea figura cu cele mai multe cărți citite” în condițiile în care Șerban Cioculescu era mai mare cu aproape 30 de ani decat el. Trecând o perioadă de timp destul de mare în care nu a aparut niciun articol, am contactat-o și mi-a spus doar atât: ”îmi este teamă, mi-e frică să mai scriu” și s-a închis în ea.
5.În cartea “Personalități gorjene de-a lungul istoriei” apărută în anul 2000, domnul prof. Vasile Bobocescu spune: ” …Întâlnindu-l pe la începutul lunii martie 1985 pe strada Academiei din Capitală nu numai că a criticat regimul dictatorial ceaușist și scăderea nivelului de trai, dar și-a exprimat speranța că dictatura ceaușistă nu va mai dura mult timp, că se apropie momentul prăbușirii ei, că vom avea fericirea să prindem aceea zi, când vom fi liberi să exprimăm ce gândim și dorim. Pentru a prinde această zi , arăta că este necesar să rezistăm și să fim tari. Spre surprinderea mea, chiar în cursul zilei de 27 martie 1985, după amiază, radioul a anunțat încetarea din viață a scriitorului și profesorului universitar Pompiliu Marcea, al cărui trup a fost depus la Muzeul Literaturii Române din Capitală. Prezentându-mă la locul unde era depus, aflu cu surprindere că în dimineața acelei zile corpul profesorului universitar Pompiliu Marcea fusese găsit plutind în valurile lacului Herăstrău, fiind prins de niște creștini și transportat direct la Institutul de Medicină Legală. În frunte am observat că avea urmele unei puternice lovituri.Din analiza informaților ce au provenit de la adevărații săi prieteni, și îndeosebi de la soția sa, care de mai mult timp era supusă unei terori psihice, rezulta că moartea profesorului universitar Marcea Pompiliu era suspectă, multe informații conducând la ideea că ar fi căzut victimă atentatului unor servicii secrete străine, cu care avusese aprige dispute cu ani în urmă pentru apărarea intereselor naționale ale poporului român. Din teamă de a nu tensiona relațiile cu aceste state , autoritățile de stat române n-au angajat o anchetă pentru elucidarea morții profesorului Marcea Pompiliu, deși mai dispăruseră în condiții misterioase și alți intelectuali care participaseră la lucrarea privind opera lui Eminescu.”
6.În anul 2003 am stat de vorbă cu domnul acad. Dumitru Radu Popescu – membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, fost Președinte al Uniunii Scriitorilor din România, prezent la Festivalul Internațional de Literatură „Tudor Aghezi” de la Tg-Jiu, festival care și-a început lucrările la Colegiul Național ”Spiru Haret”, în „Amfiteatru Pompiliu Marcea” care mi-a spus: „În anul 1982, când acad. Șerban Cioculescu împlinea 80 de ani, Academia Română împreună cu Uniunea Scriitorilor din România l-au omagiat cu prilejul zilei de naștere și l-au întrebat cine ar dori să vorbească. Răspunsul a fost a fost : Pompiliu Marcea. Șerban Cioculescu la vremea respectivă îl considera cel mai mare critic literar al țării din anii ’80. L-am cunoscut foarte bine pe Pompilică, mi-a fost un apropiat, mi-a fost prieten și l-am apreciat foarte mult pentru ceea ce a făcut pentru cultura românească. Am admirat la el curajul, inteligența neobișnuită, vastele cunoștințe culturale ce insuflau o adevărată teamă colegilor de breaslă să abordeze anumite teme literare dacă nu erau foarte bine pregătiți. Pompilică s-a implicat foarte mult în readucerea la catedră a lui Șerban Cioculescu, care fusese dat afară de comuniști, datorită convingerilor sale. La fel a făcut și cu Vladimir Streinu, după ce acesta a ieșit din închisoarea politică, ba chiar l-a recomandat pentru funcția de director al Editurii Univers, funcție pe care el o deținea și a dorit să lase locul acestuia. Referitor la moartea lui Pompilică, nu pot să-ți spun decât că, am fost chemat de N. Ceaușescu împreună cu Petre Enache și ne-a spus să găsim un scriitor care să dea o replică de o anvergură înaltă la articolul apărut în revista rusească „Literaturnaia Gazeta”. Am invitat, pe rând mai mulți scriitori, dar nu dau nume, că îmi este frică și acum, care au spus că nu cunosc cazul, că sunt bolnavi etc. Numai Pompilică a spus că știe despre ce este vorba și poate da un răspuns argumentat, ferm, pe măsura atacului lansat în articolul apărut în revista rusească. Replica a fost dată în revista „România literară”. Despre moartea lui pot să spun doar, că „a fost omorât””. Unchiul meu ne-a spus la acea vreme de întâlnirea lui cu șeful statului și cu cei doi înalți demnitari. D. R. Popescu s-a bucurat, că în memoria lui Pompiliu Marcea a fost montată o placă memorială și s-a dat numele lui, amfiteatrului Colegiului Național „Spiru Haret”.
7. MONITOR CULTURAL*on-line – Traian Filip : Plante care înfloresc –DOCUMENT INEDIT “…Până acum, noua promoție de ilegaliști, foști deținuți politici ieșiți din închisori, este extrem de săracă. Predomină disidenții, refugiații politici scăpați în lume, contestatarii și protestatarii care, într-un fel sau altul, au dat dovadă de putere de sacrificiu și de curaj în infruntarea dictaturii. Adesea aceste acte de revoltă individuală s-au soldat cu sacrificarea individului sau cu scoaterea lui din luptă. În fața unor morminte ne oprim cu pietate și inchietudine. Cine va evoca figura lui Pompiliu Marcea, care, cu câțiva ani în urmă, era decis să-și dea foc în Piața Revoluției, în semn de protesc pentru cenzurarea lui Eminescu? Gestul lui a trecut nebăgat în seamă, deși era consecința unui șir de proteste la cel mai înalt nivel. El scrisese două memorii împotriva distrugerii satului, fiind îndepărtat dintr-un post de răspundere, ca să fie folosit în conflicte ideologice. A scris apoi un roman în care se descrie distrugerea personalității într-o societate totalitară. Refuzul său de a elogia geniul Carpaților a stârnit furia securității, care i-a atribuit o moarte nemernica, aruncându-i trupul în apele lacului Herestrău. Nu pot să-i rostesc numele fără să simt cum îmi ard buzele, așa cum nu-mi voi simți împăcată conștiința până când nu voi vedea tipărite memoriile înaintate CC ului de Vasile Drăguț, în care protestul împotriva dărâmării monumentelor de artă religioasă atinge un patetism cutremurator. Și el a platit cu viața curajul, demnitatea de a înfrunta tiranii de la înălțimea destinului său pe care l-a pus în joc cu o seninătate și o încredere nețărmurite.”
8.Amintiri din epoca aceea… publicat de Ion Coja în Doctrină naționalistă pe 07.02.2013 ‘’ CENZURĂ COMUNISTĂ LA ’’EUROPA LIBERĂ’’? ’’…Când, în 1984, l-am întâlnit la Paris pe dl. Virgil Ierunca, l-am întrebat :’’De ce îl susțineți pe Dan Hăulică? …Aceeași întrebare i-am pus-o și în legătură cu George Macovescu. Răspunsul evaziv dat de domnul Ierunca nici nu m-am ostenit să-l țin minte, tot fără răspuns rămănând și întrebarea mea în legătură cu Pompiliu Marcea. Regretatul meu coleg fusese singurul care reacționase, demn și avizat, la aiurelile istorico-literare ale d-lui Moses Rozen despre Eminescu antisemitul și fascistul.’’Europa liberă’’ în loc să-l susțină pe Pompiliu Marcea cu argumente pe care noi , cei din țară, din pricina cenzurii, nu le puteam invoca, s-a apucat, drăguța de ea, să-l facă praf pe Pompiliu Marcea, acuzându-l de toate mizeriile ce puteau fi inventate sau exagerate, fără să sufle o vorbă însă despre polemica în care acesta intrase cu Moses Rozen, cerându-i să se pronunțe limpede asupra acestei chestiuni care frământa lumea ideilor din România.N-am uitat să povestesc și despre Marcea protestatarul, autorul unor reclamații și memorii către conducerea superioară de partid, extrem de incomode pentru aceasta. În zadar! ’’Europa liberă’’ a continuat să omită sau să denatureze faptele și atitudinile lui Pompiliu Marcea, omițând să precizeze chiar și motivul pentru care erau atât de nedrepți cu un om înainte de orice altceva foarte cinstit: îndrăzneala sa de a-l înfrunta pe omul cel mai puternic din România acelor ani…’’
9.În anul 2015 am participat la Festivalul Național de Folk și Baladă „Poarta Sărutului”, ce s-a desfășurat la Teatrul de Vară din Tg-Jiu unde a fost prezent, făcând parte din juriu, și domnul George Stanca ziarist și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Spre sfârșitul programului s-a pus o ploaie torențială și ne-am adăpostit unii pe scenă, alții prin birouri. Întâmplarea a făcut ca eu să stau în prejma lui George Stanca. În discuțiile purtate, m-am prezentat și am spus că sunt nepotul lui Pompiliu Marcea. Atunci l-am întrebat ”Ce s-a auzit, ce se știa la vremea respectivă în tagma scriitorilor despre moartea tragică a unchiului meu?”. După trecerea a 30 de ani de la moartea scriitorului acesta mi-a răspuns surprinzător de repede, imediat, fără sa stea să se gândească o clipă „l-a omorât KGB-ul”.
10.În revista săptămânală „Flacăra” lui Adrian Păunescu, Anul XIX, Nr. 41-42 (919-920), 1-7 noiembrie 2019, apare interviul ”Proeminențe ale timpului istoric individual” luat de ziaristul oltean Dan Lupescu domnului Dumitru Popescu – Dumnezeu, fost Secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, Rector al Academiei ”Ștefan Gheorghiu”, care îi pune următoarea întrebare:
„- Ce știți despre moartea subită a lui Petre Enache, în ajunul sau în ziua întâi a Congresului Culturii?
– Din câte știu, Petre Enache s-a sinucis, secționându-și beregata cu briciul de bărbierit. Petre Enache suferea de o afecțiune nevrotică avansată, agravată după asasinarea lui Pompiliu Marcea, criticul ce dăduse replică fulminantului atac al revistei Literaturnaia Gazeta la adresa trilogiei mele Pumnul și Palma. Omul se simțea prins în vizorul unor servicii secrete și susținea chiar că este agresat. Pe acest fond, orice zguduire, într-o funcție supusă și așa șocurilor, avea repercusiuni disproporționate”.
Familia, neamurile, prietenii etc. nu au putut fi induse în eroare la vremea respectivă privind dispariția tragică a scriitorului. Iată, premoniția neagră a lui Pompiliu Marcea din finalul romanului se adeverește. Cea mai credibilă dovadă, dacă mai era cazul, confirmată scris, a adevărului decesului de care familia a fost sigură din primele momente se confirmă , vine după aproape 35 de ani, de la un demnitar cu o funcție politică deținută la cel mai înalt nivel în statul român la vremea respectivă, adevărul ieșind la suprafață ca uleiul deasupra apei.
Pompiliu Marcea este un erou-martir al neamului românesc căzut la datorie, ”un erou al rezistenței prin cultură’’, așa cum spune scriitorul și prof. univ. Ion Popescu –Brădiceni, în prefața cărții “POMPILIU MARCEA – 90 de ani de la naștere -“, apărută la Editura PIM Iași, 2018.
Pompiliu Marcea a fost înmormântat pe 30 martie 1985, cu un sobor de preoți în frunte cu părintele Constantin Galeriu în București, în Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor. Cu ochii în lacrimi acad. Șerban Cioculescu a rostit:”Pompiliu nu tu trebuia să mori ci eu că sunt bătrân. Tu mai aveai multe de spus în cultura română”.
Din martie 1995, la 10 ani de la moartea sa și până în prezent, vreme de 30 de ani, au avut loc anual simpozioane și o serie de manifestări culturale închinate prof. univ. dr. Pompiliu Marcea, istoric și critic literar, romancier, scriitor și publicist, personalitate proeminentă a literelor românești din a doua jumătate a sec. XX, care au culminat cu înființarea Fundației Culturale ” Pompiliu Marcea”, acordarea Titlului de “Cetățean de Onoare” al comunei Scoarța, orașului Tg-Cărbunești și municipiului Tg-Jiu, acordarea numelui “ Pompiliu Marcea”, Căminului Cultural și Bibliotecii Comunale Scoarța, Școlii Gimnaziale nr. 11 din Tg-Jiu, Afiteatrului Colegiului Național “Spiru Haret” din Tg-Jiu și denumirea unei străzi în municipiul Tg-Jiu, montarea de plăci memoriale la casa părintească din satul Colibași și la C. N. “Spiru Haret”, editarea și lansarea cărților, “Pompiliu Marcea sau despre vocația muceniciei literelor românești”-1998, “Pompiliu Marcea – 90 de ani de la naștere”,-2018, “Convorbiri literare” și spiritul critic –reeditată -1995 și “Pacient în Galapagos”- 2022, reviste anuale omagiale “Pompiliu Marcea”, dezvelirea unei Stele pe “Aleea Celebrităților gorjene” din Tg-Jiu,a unui bust din bronz patinat la Școala Gimnazială “Pompiliu Marcea” și a unei statui din bronz, amplasată în fața instituțiilor de cultură cei poartă numele Căminul Cultural și Biblioteca Comunală din Scoarța, ridicarea unei “Cruci de pomenire” la Muzeul Crucilor din Măceșu – Tg-Cărbunești, concurs școlar județean anual “Pompiliu Marcea – Intre oglinzile timpului”, diplome și premii “Pompiliu Marcea”, acordate pentru creații literare. Manifestările culturale au fost organizate la inițiativa familiei scriitorului, cu sprijinul instituților județene de cultură și învățământ, administrației județene, municipale și locale, instituții care, continuă să organizeze an de an, conform tradiției ultimilor 30 de ani, manifestări culturale închinate memoriei celui care a fost Pompiliu Marcea.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească-n liniște și pace, lumina fără de sfârșit să-i strălucească! Glorie eternă și veșnica lui pomenire din neam în neam!
Ion Marcea
