În memoria lui Nicolae Vănătoriu, un cartier și o stradă din Tărgu Jiu îi vor purta numele

1246

La sfărșit de septembrie, în urmă cu puțin timp, s-au împinit 112 ani de la năsterea lui Nicolae Vănătoriu, unul dintre cei mai cunoscuți sculptori în lemn din județul de la poalele munților Parăng.
Născut în localitatea Malumnic din județul Dolj, la 28 septembrie 1911, Nicolae Vănătoriu a fost de profesie tehnician arhitect, fiind cel care a realizat macheta Muzeului Arhitecturii Populare de la Curtișoara, iar alături de Elena Udriște, director al Muzeului Județean Gorj, între anii 1951-1983, a participat efectiv la restaurarea autentică a pieselor care alcătuiesc și în prezent Muzeul de la Curtișoara.
Absolvent al Scolii Tehnice de Arhitectură, în anul 1934 el a intrat ca militar activ în Armata Regală pănă în anul 1947, cănd a fost trecut în rezervă cu gradul de Maior Comandor de Aviație. A lucrat la Comitetul pentru Cultură și Artă al județului Gorj, iar din anul 1969 la Direcția Sistematizare Arhitectură și Control a Consiliului Popular Județean Gorj; în anul 1968 a fost organizata o expoziție în Cula ,,Cornoiu” de la Curtișoara, acum fiind puse bazele viitorului Muzeu al Arhitecturii Populare. De altfel, acest Muzeu a luat fiintă în jurul Culei ,,Cornoiu”, realizată în 1785, o locuință permanentă la apariția ei, și una dintre cele mai frumoase și reprezentative cule pentru județul Gorj.

Muzeu reprezentativ pentru județul Gorj
Muzeu în aer liber, ce cuprinde monumente de arhitectură și tehnică populară din Gorj, Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara cuprinde și biserica din zid, cu hramul ,,Sf. Ioan Botezătorul”(1820), construcții tărănești din lemn (case, pivnițe, pătule, instalații tehnice populare din secolele XVIII-XIX) cu mobilier țărănesc, piese din port, țesături, unelte, ceramică, crestături în lemn. De remarcat este fatpul că, aici, cea mai veche piesă expusă este casa popii Udriște, construită cu mai bine de 200 de ani în urmă, Muzeul de la Curtișoara avănd și două biserici: prima, o ctitorie a Bălașei Cornoiu, de la 1821, cu hramul ,,Sf. Ioan Botezătorul”, iar a doua, aparținănd familiei Tătărăscu, ambele fiind strămutate în anul 2002 din localitatea Poiana, Rovinari, la care se adaugă și făntăna Sf. Arhangheli (1896).
Patrimoniul Muzeului a sporit și prin stramutarea la Curtișoara a ansamblului arhitectural ,,Gheorghe Tătărăscu”, ansamblu alcătuit din casa – cullă Gheorghe Tătărăscu, biserica familiei cu hramul ,,Sf.Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință”, achiziționată de către familia Tătărăscu din satul Ceauru, comuna Bălești. Toate acestea au fost donate Muzeului Județean ,,Alexandru Ștefulescu” de către Sanda Maria Tătărășcu-Negropontes, fiica lui Gheorghe Tătărăscul, iar amplasarea pe noul teren s-a făcut respectănd căt mai fidel dispunerea și orientarea fiecărui obiectiv, astfel încăt ansamblul să reamintească căt mai mult posibil de vechea curte boierească din Poiana.

Tematica rustică, predilectă în opera și lucrările lui Nicolae Vănătoriu
Sculpturile realizate de către Nicolae Vănătoriu reproduc în miniatură Casa Negreanu din Țicleni, Casa de lemn cu cerdac și Biserica din Timișeni, precum și Casa din Romanești și cea din Plopșou, sculptorul arătăndu-se preocupat de realizarea unor opere inspirate din lumea satului, inclusiv cu preocupările și îndeletnicirile ei: ,,Mitu ciobanul”, ,,Maria răsnește”, ,,Ioana cu vadră și pănză înălbită”, ,,Lisandra la ciutură”, ,,Moș Torconiu din Gureni”, ,,Țărăncuța”.
Tematica rustică este predilectă și în picturile lui Nicu Vănătoriu, care a utilizat tehnica originală a pastei de argilă, frumosc colorată și ingenios așezată pe pănză. Așa a reușit maestrul să picteze tablurile ,,Casa veche din lemn”, ,,Troită”, ,,Casa cu claie de făn”, ,,La poartă”, ,,Casa din Țicleni” și Hogeagul”, ,,Lăptărese spre tărg”, Taină la făntănă”, ,,Olteancă torcănd”, ,,De la secerat” și multe altele. Multe din operele scultprotului Nicolae Vănătoriu încăntau odinioară expozițiile din orașul Tărgu Jiu sau de pe litoralul romănesc, bucurănd pe vizitatorii municipiului situat pe Jiul de Sus, și făcăndu-i să se simtă iarăși acasă, în satul tradițional al moșilor și strămoșilor noștri.

Un cartier și o stradă din municipiu vor purta numele lui Nicolae Vănătoriu
La propunerea mai multor consilieri locali din cadrul Comisiei de Urbanism și Amenajare Teritorială Consiliul Local al municipiului Tărgu Jiu a hotărăt recent acordarea, denumirii de ,,Nicolae Vănătoriu”, unei străzi principale și a unui număr de trei alei adiacente din zona Drăgoieni. Practic, întreg cartierul alcătuit din construcții noi, aflate în partea de est a orașului, va purta numele arhtectului, pictorului și talentatului sculptor gorjean.
,,Am citit, undeva, de curănd, că un institut american ar fi încercat să studieze modul în care se formează liniștea în pădure. Rezultatele încă sunt controversate – că din pozitia copacilor, că din dispunerea frunzelor sus pe ramuri sau jos în straturi, cert este că în pădure e liniște, fapt cu care sunt de acord și cercetătorii noștri. Aceeași liniște nemai pomenită, dar de o cu totul alta natura, am întalnit-o vizitănd muzeul satului din Curtișoara. O liniște formată din mai multe liniști, un sat ne-sat, real și inexistent totodată, un sat format din esență de sate, un sat-simbol.
Da, întălnim și aici pădurea – bărne, șindrilă, vedre, căuce obezi, șpete, fuse, furci și multe alte obiecte sfințite de măna țăranului romăn si rude de fibră și de sănge cu statuile în lemn ale lui Brăncuși.
Era prin mai cănd am vizitat acest muzeu în aer liber, cănta privighetoarea lui Macedonski și liliacul Gorjului era înflorit, spunea Marin Sorescu.
Marius Stochițoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.