În memoria fratelui meu, EROUL de Bucium

176

După știrea din cotidianul Gorjeanul, apărută la pagina Investigații, în ziua de 22 iunie a.c., mă simt obligat moral și onorat în același timp, să prezint cititorilor împrejurările, dar mai ales emoțiile care încă mă stăpânesc după participarea mea la Sfânta Liturghie și Slujba de Pomenire a Eroilor căzuți la datorie pe Dealul Bucium, de lângă Iașul Moldovei, cu prilejul sărbătoririi Înălțării Domnului și a Zilei Eroilor. Printre cei pomeniți era și numele fratelui meu sergent major Neicuțescu Ion.
Pot scrie aceste rânduri datorită mai ales unor oameni cu suflet din sat, camarazi de front, care au făcut ca înmormântarea să fie creștinească, iar la căpătâiul mormântului să așeze o cruce pe care au scris numele și unitatea. Mi-i aduc aminte, și Dumnezeu să îi odihnească acolo unde sunt, pe sergentul Cârdăețu Ion, caporalul Dragotă Ion din Brădiceni și subofițerul Bâldea de la Telești. Este un deosebit prilej pentru a evoca și a reda cu prilejul zilei Armatei Române un mic crâmpei din eroismul eroilor care s-au jertfit pentru apărarea acestui pământ strămoșesc.
Mai 1944. Nu împlinisem încă 11 ani, fiind elev în clasa a IV-a, la școala primară din Brădiceni. Cum ne întorceam spre casă la sfârșitul orelor de curs, gălăgioși cum sunt copiii, ne-am oprit ca de obicei în fața casei lui nea Matei Popescu. Aici, în casa de la vale, fiind două în aceeași curte, la etaj locuia cu chirie avocatul Chiriac Cazacu, un om de binefaceri pentru copiii săraci. De la această casă singurul aparat de radio din sat transmitea la ora 13 știri în care erau incluse și comunicatele de război de pe front. Dintr-o data parcă cineva m-a îndemnat să fiu mai atent reținând numele Neicuțescu sergent major. M-am desprins din grup și am luat-o la fugă îngrijorat spre casă pentru a spune și părinților vestea tristă care, în cele din urmă s-a adeverit. După aproape 10 zile părinții au primit o carte poștală militară de pe front trimisă de sergentul Cârdăețu Ion, din care rețin : „ În ziua de 9 mai l-am îngropat fiind de față și preotul regimentul Floroiu pe consăteanul nostru, eroul sergent major Neicuțescu Ion, căzut la datoria pe Dealul Bucium de lângă Iași” (acum cartier al Iașului).
Acasă la noi abia acum începea jalea și durerea. Muma nu se mai oprea din plâns zi și noapte, mai ales că după cartea poștală militară sosise și extrasul de deces la Primărie, iar mai târziu a fost chemată să ridice de la Tg Jiu lada de campanie. Tata, de inimă rea nu a mai suportat durerea și după mai puțin de doi ani s-a prăpădit.
Fratele meu, sergent major Neicuțescu Ion, născut la 18 ianuarie 1918 s-a înrolat voluntar în armată. După terminarea stagiului militar a fost selectat și trimis la Școala de Subofițeri de Infanterie de la Făgăraș, după absolvirea căreia, în 1943 a fost încadrat în Regimentul 18 Gorj la Grupul 18 Vânători de munte cu care a și plecat pe front. În continuare, până la cătănie de la vârsta începutului de tinerețe lucrase ca băiat de prăvălie la comerciantul Tudor Firoiu din Tg. Jiu, în cartierul Obreja. Aici a învățat limba țigănească și când venea la țară lăutarii din Cioropei îi cântau fără plată numai că știa să vorbească cu ei. A căzut în luptele pentru apărarea Iașului, dându-și ultima suflare pe Dealul Bucium la doar 26 de ani.
Eu, fratele eroului despre care am făcut scriere aveam un vis de realizat. Am așteptat mult momentul revederii cu locul desfășurării luptelor de la Bucium. Mai trecusem doar pentru recunoaștere pe la Cimitirul din Bucium acum 51 de ani când, nu găseam partea orizontală a crucii de la căpătâiul mormântului fratelui. Un grup de femei care în apropriere săpau la vie m-au îndrumat să caut în gardul viu ce împrejmuia cimitirul. Pionerii făcuseră curățenie și gasind-o căzută au depus-o acolo de unde am recuperat-o.
Anul acesta, folosind prilejul sarbătoririi Inălțării Domnului și a Zilei Eroilor, împreună și cu ajutorul nepotului meu Sergiu ne-am deplasat la Iași unde am participat la ceremonialul organizat de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala județeană Iași, Comenduirea garnizoanei Iași, împreună cu preotul paroh al Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh”, ctitorire domnească, situată în partea de sud-est a orașului Iași, pe coasta Dealului Bucium. De jur împrejurul bisericii este un cimitir civil în care sunt înhumați și eroii căzuți la datorie. Preotul paroh Dumitru Carp, membru de onoare al Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, un om cu o generozitate de invidiat și un adevărat duhovnic al locului ne-a primit cu nespusă bucurie ajutându-ne să depășim șocul emoțiilor. Am asistat la sfânta liturghie și la ceremonialul militar care s-a desfășurat cu mare fast. În încheierea Sfintei Liturghii, P.C. Preot paroh Dumitru Carp a subliniat faptul că nu există liturghie în care să nu fie pomeniți eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile care s-au jertfit pe câmpurile de bătălie pentru apărarea țării, a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea, demnitatea, și pentru unitatea poporului român, lucru realizat la anul 1918. După slujba de pomenire a celor 44 de eroi săvârșită de preot un grup de cadre militare reprezentând Brigada 15 Mecanizată „Podul Înalt”, a făcut să tresară din nou emoțiile celor prezenți prin depunerea coroanelor de flori pe fundalul muzical al imnului Pui de Lei, interpretat de elevii Școlii Generale Veronica Micle din cartierul Bucium al Municipiului Iași. Câteva poezii patriotice selectate cu grijă m-au aruncat, dând timpul înapoi la vremea când fratele meu EROU, mai mare cu 16 ani, îmi citea din poeziile lui Coșbuc, ajutându-mă să recit „ Trei Doamne și toți trei ”, poezie ce îi plăcea foarte mult.
Mi s-a oferit și am acceptat cu plăcere să mărturisesc localnicilor, cei mai mulți îmbrăcați în straiele lor populare, despre eroismul Armatei Române și amintiri cu fratele meu. Din cuvântarea reprezentantului Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala județeană Iași a rezultat îndemnul să nu le uităm jertfa, să le cinstim memoria eroilor care cu prețul vieții lor au apărat pământul strămoșesc.
Acum, la ceas de profunde reflecții, când după 74 de ani mi-am îndeplinit visul, îi voi păstra și mai mult neîntinată memoria fratelui meu EROU sergent major Ion Neicuțescu. În continuare îl voi simții și mai aproape acum și întotdeauna când familia noastră se roagă aprinzând o lumânare și pentru el la căpătâiul părinților noștri Gheorghe și Polina, înhumați în Cimitirul Brădiceni – Dragoiești, unde am adus și depus un pumn de pământ de pe mormântul EROULUI de la Bucium.
Cu dragoste, respect și pioasă amintire, „ODIHNEȘTE-TE ÎN PACE, FRATELE MEU DRAG!”
Colonel în retragere, Petre NEICUȚESCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here