Produce omul cărţi nu alta! A aflat marele tăcut de la M.de Montaigne adevărul conform căruia: „Cartea este o vrăjitoare. Cartea a transformat lumea. În ea se află istoria neamului omenesc. Ea este istoria gândirii umane”.
Mai zilele trecute vroiam să redactez ceva cu sintagma „Ţâfnele preşedintelui-scriitor” – că, după ce ne-am săturat de zece ani ai duhului încărcat de ură şi de acţiunile demolatoare şi frivole puse la cale de dictatorul-jucător-arbitru-încătuşător-ticălos şi de Bachus bântuit, ne-am pricopsit cu un preşedinte care crede că misiunea lui de căpătâi este să scrie câte o carte, fie ea şi agramată şi redundantă, din trei în trei luni, imitându-1 pe scriitorul-puşcăriaş Gigi Becali, depăşind toate recordurile în materie de elaborare a unei cărţi, nu doar din România scriitoricească, mai lentă, dar şi de pe alte meridiane, poate numai aprigul George Copos îl întrece (nu m-aş mira să ni se aducă în România ori premiul Nobel pentru literatura la repezeală ori măcar unul din acele premii de curiozitate din şirul „cel mai cel”).
Problema este, totuşi, alta: nu diversele ţâfne ale tăcutului şi prolificului scriitor Klaus faţă de Parlament (pe care nu-1 poate suporta din vintre, precum Nelu Oltean broscoiul, ca şi predecesorul său, jucătorul dictator, pentru că nu-i îngăduie tăcutului să aibă putere absolută), nu „umorile” Măriei Sale cotroceniste sunt prioritare, nu indiferenta lui fire are importanţă, nu tăcuta sa logoree mă priveşte, ci faptul că toate aceste non-virtuţi sunt conexe unei realităţi mult mai primejdioase, pe care este cazul ca electoratul român, până acum cu un comportament subliniat de turmă, să o priceapă în esenţa ei socio-ziditoare.
Uşor de observat că de când a ajuns la cârma României, ajutat de diverşi „licurici”, de fapt nu cârmuieşte nimic, ori se înşurubează retard, ba unul, ba altul, unul mai dubios ca celălalt, dar tot de genul celor care pupă cu ardoare papucul Sultanului ce visează cotropirea (indiferent care-o fi aceea), şi jucătorul dictator şi tăcutul scriitor luptă, pas cu pas, împotriva Parlamentului. Adevărul este că pentru componenta cvasi-ignorantă şi prost-şcolită a Parlamentului marele împricinat este electoratul care nu are dreptul să se jeluiască, suspinând că a fost „manipulat” de partide, cu gargariseală, găleţi şi calendare, cu care a fost prostit şi aruncat în cuibarul neroditor şi ruşinos clădit de dictatorul BĂSE şi BULĂ-Boc. Să apelăm mereu la inteligenta şi productiva perspicacitate, altfel prostia se plăteşte cu vârf şi îndesat. O plătim, fără îndoială, cu toţii, volens-nolens. Ştim prea bine că în epoca globalizării pe care o trăim, în care mari trusturi şi grupări financiar-bancare au bugete mult mai acătării decât bugetele multor ţări aşa-zis suverane, cea mai bună şi mai pricopsită modalitate de a îngenunchea şi strivi suveranitatea (şi a cumpăra demenţa unor persoane toropite de angoasele timpului) este erodarea şi distrugerea credibilităţii Parlamentului şi implicit prin aceasta, paralizarea capacităţii sale de a funcţiona corect, nu după vrerea stupidă şi strident-zbierătoare a lui Gorghiu, Blaga, Predoiu, Cristescu şi toată compania înceţoşată. Mai nou şi meditatorul lohannis s-a aruncat, pas cu pas, în lupta cu Parlamentul, găsind printre vorbele căsnite că acesta pune beţe în roate Justiţiei dornică să aglomereze beciurile şi puşcăriile. Bravo Klause, ridică bariera, băiatule!!
Uşor de înţeles că pretextul e cazul senatorului PSD-ist Dan Şova, pe care „imaculata” noastră justiţie, de sus cravaşată, îl vrea încătuşat şi la beci băgat. Senatul a votat împotriva privării de libertate a acestuia. De reţinut că dacă ar fi fost prezenţi în sală senatorii „noului” PNL (senatorii tăcutului, dar prolificului scriitor lohannis), poate că ar fi fost notată o astfel de decizie, dar, ce să vezi, tocmai vuvuzelele partidului scriitorului lohannis au dezertat ca bolnavii de gripă aviară, lipsind de la vot. în mintea mea s-a iscat o evidentă dilemă: ori scriitorul tăcut nu are nici cel mai mic prestigiu în bâjbâitorul său partid, ori, în realitate, nu a fost vorba decât de o farsă, cu preşedintele tăcut în rolul principal şi acoperit de notiţe recuperate după nopţi incerte. Şi totuşi: de ce ar fi trebuit încătuşat Dan Şova? In atâta timp ar fi putut să-şi radieze urmele. Lesne de concluzionat că în realitate DNA, „intransigenta” Kovesi, superficiala Stanciu, SRI, tăcutul meditator lohannis doresc umilirea Parlamentului plin cu aleşi cu „succesuri” „branconieri” şi alţi nărozi, analfabeţi, agramaţi, inculţi şi hoţi, impostori, mincinoşi şi evident fără bun-simţ. în context remarcăm că bravul – numit preşedinte – face fiţe şi stârneşte furori, speculaţii şi ură într-o oripilantă problemă cioplită cu satirul, în carne vie, de Livia Stanciu: pestilenţioasa murdărie în care se bălăcesc persoane la toate nivelurile justiţiei, exemplul doamnei Rarinca care a stat şase luni în arest preventiv pentru că a intrat în conflict cu cucoana L. Stanciu de la ÎCCJ şi care a apelat la prietena sa de la DNA, jupâneasa L.C.Kovesi, ca s-o înveţe minte pe „obraznica” aceea care-şi cerea nişte drepturi, într-o relaţie de afaceri personală. (Eu sunt convins că nepriceputa cucoană Stanciu se pricepe la făcut mujdei, perpelit pui la grătar şi vindecat de boala vacii nebune.
Bravo, tanti, eşti mare pe meterezele futile ale ilegalităţii şi imoralităţii!! Legea nu îţi este la picioare, ci sub ele!!) Ori de câte ori se discută despre onestitatea şi obiectivitatea procurorilor şi judecătorilor aceştia sar sus ca arşi, se înfoaie ca vaca nebună, de parcă ar fi instalaţi în funcţii de forţe transcendente, nemuritoare, care garantează nesmintit pentru corectitudinea şi cinstea lor. Cu dreptate I.Kant decreta: „Nimic nu are o valoare decât aceea pe care i-o conferă legea”. BĂSE, Kovesi, Stanciu, Danileţ şi mulţi, mulţi alţii au făcut din lege şi dreptate preş şi subiect de batjocură.
Realitatea, în cotidiana ei desfăşurare, ne înştiinţează peremptoriu că suntem năpădiţi de situaţii şi evenimente greţoase, de căutările unor persoane pline de scelerată râvnă şi îmbârligate în interese de gaşcă, găunoase profesional şi moral, mascate în dosul libertăţilor constituţionale de a-şi impune puterea înorbitoare cu un egoism dement. Zi de zi ni se furnizează exemple irefutabile de politicieni corpuţi care împut şi otrăvesc viaţa cetăţenilor. Lângă astfel de şarlatani se pripăşesc oameni de afaceri ce împletesc bişniţăria cu hoţia şi care au nevoie de o covergă din rogojină ca scuteală. Toate se petrec altfel. Sunt indubitabil şi momente în care nişte politicieni au încercat să-şi subordoneze justiţia. Despotul BĂSE a iniţiat, a perfecţionat şi condus un asemenea sistem impardonabil, numai că nici el n-a dat în vileag o astfel de situaţie propice hoţiei şi mojiciei, mitocăniei şi desfrâului de toate felurile. Pus pe înavuţire cu tot dinadinsul, dictatorul-orbete s-a făcut că nu vede că în rândul procurorilor şi judecătorilor s-au constituit nişte găşti hotărâte să fie supremele forţe în România, deasupra parlamentelor şi guvernelor. Găştile inamovibililor şmecheri şi vicleni, procurori şi judecători deopotrivă, mai cu seamă după ce procurorii au dobândit statutul de magistraţi pe care mulţi dintre ei nu-1 merită nicicum, în cuget şi faptă trebuie sculptate vorbele, atât de actuale, dăltuite de Platon: „A săvârşi o nedreptate rămâne pentru făptuitor în orice împrejurare ceva necinstit şi ruşinos”.
În democraţiile cu noi contemporane, există un echilibru al puterilor în stat pentru care a pledat explicit Ch. Louis Montesquieu în lucrarea Despre spiritul legilor (legislativă, executivă şi judecătorească), în care fiecare parte are un singur stăpân: voinţa naţiunii, a poporului, exprimată prin vot democratic. Paradoxal dar, în România, să-i zicem democrată, singura tagmă care respinge acest principiu, indubitabil dezirabil, este clica aşa-zişilor slujitori ai justiţiei, care se vor a fi mai presus de noi, ca pe vremea marilor propovăduitori ai faraonilor.
Un scriitor la modă, şi pe realitate călare, găsea că BĂSELU este asemenea lui Alexandru Macedon, care a venit să taie nodul gordian din România. Dar ce să vezi, specialistul vaporean îşi propunea dezinvolt să ne înveţe cum se ingurgitează whisky-ul cu gheaţă şi dacă nu ne pricepem suntem proşti. Vedeţi, oameni buni, cum şi cu ce măsoară idiotul prostia şi propria-i imbecilitate. Astăzi nodul gordian este obiectivat de justiţie. Numai că, într-o societate democratică, nu se altoieşte cu sabia, flinta ori ghioaga, cum îi place distinsului scriitor iubeţ de „succesurile” lui BĂSE batjocoritorul şi calamitosul României. Eu sunt convins că nu vrea nimeni să se „taie” nodul justiţiei, ci să fie dezlegat cu calm şi inteligenţă, fără viziuni prefipte şi angoasante, aruncând la gunoi imixtiunile şi orgoliile
Trufaşilor sforari.
BĂSE este împilător şi imoral, grobian şi farsor, el a răsucit legile după poftele lui scelerate. Nesocotind legile, acest calpuzan, a călcat în picioare normele democratice şi binele tuturor, ceea ce este just şi legal, legitim, potrivit cu imperativele raţiunii, moralităţii şi vrerii de a dăltui cerul înstelat, luminos şi mănos deasupra noastră.
Prof.univ.dr. Grigore Drondoe
