În culise trăgătorii de sfori încearcă să semene confuzie şi ură

Am dubii, nu pot să cred, că tăcutul pas cu pas lohannis, buldogul, zâmbăreaţa Gorghiu, BĂSE ori BULĂ-Boc sunt excedaţi de inteligenţă, bună credinţă şi putinţa de a vedea şi reda obiectiv cele ce există şi se întâmplă obiectiv. În locul adevărului şi binelui ei pun minciuna şi ura, prostia şi animalitatea. Frivola şi filistina lor inteligenţă îi împiedică să vadă bine, să gândească adevărat ceea ce-i condamnă să rămână mediocri şi farsori.

Mintenaş va fi anul de când ne-am „pricopsit” cu Klaus lohannis preşedinte şi cu fâşneaţa lui soţie primă-doamnă – mare pacoste a căzut pe acest popor. Acest Făt-Frumos a reuşit să-şi învingă toţi adversarii politici, care au avut ghinion, precum profesorii care n-au reuşit să-şi cumpere şase case din meditaţii cu elevii nepăsători şi culcaţi pe o ureche convinşi fiind că părinţii ori bunicii rezolvă, cu vârf şi îndesat, problema afurisitei note. Tăcutul avea, la vremea aceea, o „încredere” a populaţiei adulte din România (başca elevii meditaţi, cu părinţii şi bunicii lor!!) pe care ar fi putut-o invidia orice lider politic de oriunde. Bravo, tăcutule, erai mare pas cu pas!! Drept pentru care, în puţinele sale fraze, ori pe tăcute chiar, spunea că îşi doreşte guvernul lui – adică să prăvălească alianţa condusă de PSD. Ambiţii nesăbuite, bălmăjite arogant de tăcutul meditator. Ambiţii înnegurate, care se însoţesc cu mizerie, sărăcie şi foame, egoism şi non-valori, mărginire şi mutilarea măsurii drepte. Nu zadarnic Ion Heliade-Rădulescu îndemna: „Feriţi-vă de ambiţioşi”. A repetat tăcutul că doreşte demisia lui V. Ponta. Credulii erau siguri că, fără zăbavă, tăcutul sforar va înjgheba un guvern al „noului” PNL pe care să-1 conducă ambiţiosul filistin C. Predoiu. Să rememorăm toamna-iarna anului 2004 când zurbagiul BĂSE izbutise să încropească o alianţă între PD-ul său şi PNL, iar apoi, prin sforării şi confuzie să-şi instaleze guvernul propriu din lingăi şi farisei cu personalitate şi orizont mărginit, între timp s-a obiectivat „visul” lui Valeriu Stoica. Vi-l amintiţi pe „vulpoi”, fost lider PNL! Acesta cerea unirea PNL cu PD sub egida marelui sperjur BĂSELU – ceea ce nu s-a împlinit fiindcă Nuţa din Pleşcoi nu şi-a pus cheotoarea la locul potrivit. A fost neorientată gagica, vaporeanul uitându-şi busola pe pian!! Ar fi fost pentru mulţi marţafoi simplu ca bună ziua, precum în timpul din urmă, când cele două partide au fuzionat, zice-se, „preşedintele” amândurora doar să pocnească din biciul cu pricina că şi… pute a reziduuri ale digestiei tăcutului pas cu pas, dornic nevoie mare să-şi aibă guvernul „său”. Nu s-a întâmplat fiindcă inteligenţa nu le dă ghes flaşnetelor huruite dintr-un motiv simplu: buldogul şi zâmbăreaţa, copreşedinţi ai „noului” PNL, cravaşaţi pas cu pas de tăcutul meditator, nu sunt capabili să se obiectiveze ca un real partid, rămânând încă două jumătăţi de partid la discreţia, culmea paradoxului, când a javrei BĂSELU, când a depersonalizatului Klaus lohannis. Iar alianţa condusă cu tact de PSD spre binele şi vrerea românilor continuă să reziste la guvernare. Explicaţia este relativ simplă şi chiar sare şi în ochii boilor: coaliţia condusă iscusit şi cu încredere de Victor Ponta s-a încăpăţânat să continue neabătut şi cu râvnă programul pentru oameni, gândit de fosta USL, adică să transpună în practică proiecte realizate împreună cu „vechiul” PNL, gânduri, planuri, înfăptuiri ce asigură nu doar stabilitate, dar şi creştere economică, creşterea puterii de cumpărare a populaţiei şi amplificarea sentimentului de siguranţă a capitalului autohton în posibilităţile sale de a accede la realele pârghii ale economiei României aşezate pe independenţă şi plurală libertate şi descălecare pentru o ţară puternică şi onorată.
PSD rămâne, indubitabil, partidul cel mai mare şi mai credibil, mai puternic şi nesofisticat, cu toate că în plan politic a fost tulburat şi a pierdut mult — nu doar prin loviturile primite din partea DNA şi nedemn instrumentate de Eva şi Uncheşelu (în strânsă conexiune cu SRI şi alte „servicii” ce au pus sărăcia şi vrajba, răul şi negura pe capul şi destinul românilor), lovituri mai dure şi mai aspre decât în cazul liderilor “noului” PNL sau al ticălosului BĂSE şi camarilei de el manipulată (cu care Justiţia se poartă cu mănuşi îngăduitoare la hoţie şi mişmaşuri funeste şi paporniţe de euroi luaţi cu japca de javrele cu pricina). Victor Ponta a abandonat conducerea PSD, silit de acuzele DNA, despre care nici acum nu ştim cât sunt de infailibile, însă, spre binele românilor, nu renunţ la funcţia de prim-ministru şi nu aruncă ţara în braţele javrelor şi impostorilor. Mai mult, gargara şi flecăreala tăcutului nul şi neavenit însoţit de flaşnetele „noului” PNL despre necesitatea ca V.Ponta să-şi dea demisia nu pare a mai impresiona pe cineva, chiar dacă şi tăcutul mai latră uneori precum câinele la lună, amintind ineptul că îşi vrea guvernul „său”. Mare trufaş mai este şi Klaus ăsta!! Tot atât de neîndoios este că în culise feluriţi trăgători de sfori, vuvuzele care nu fac nicio para chioară, încearcă să semene confuzie în rândul cetăţenilor, plecând tocmai de la o anumită zăpăceală, buimăceală şi dezordine din viaţa politică, juridică şi morală. Unul dintre factorii care au adâncit această năuceală este UNPR condus de generalul galactic (am în vedere stelele de pe umerii lui apăsaţi de „interesul naţional”) Gabriel Oprea, prins în focul ciudat al „şi cu tine şi cu tine”. Ăsta da „interes naţional”! Oare ce coace domnul general? Adică, zice el, ţine de interesul naţional să-i ajute, că de aia e general, şi pe Ponta şi pe lohannis, şi în căruţă şi în teleguţă. N-am crezut niciodată că sprijinirea unei persoane înseamnă interes naţional. Sprijinirea unui partid sau a unui program — asta mai zic şi eu. Însă nu a unei persoane. Sunt sigur că între fruntariile României se va împlini dorinţa lui Gh. Bariţiu: „Să avem totdeauna inima caldă pentru popor şi să ne ţinem solidari cu el”.
Raţional privind fenomenele şi procesele socio-economice dovedim că tăcutul preşedinte, deşi considerat liderul cu ghinion al noului PNL, nu are nicio valoare, meschinăria şi trufia, vanitate şi deficitul mintal definesc acest rod al întâmplării păguboase şi deloc fertile pentru România. Ştim, prea bine că Victor Ponta, cu toate că nu mai este preşedintele PSD, are asentimentul şi sprijinul partidului său, ca şi al majorităţii românilor, pentru a înfăptui programul de guvernare. Victor Ponta vorbeşte şi are în vedere nevoile oamenilor, demnitatea şi vrerea lor de a alunga sărăcia. Klaus lohannis este cantonat în cimentarea ifoselor de huzur al propriei familii şi soţii, în apărarea caselor de la Sibiu luate cu japca ori „cumpărate cu banii din meditaţii”, cum încearcă tăcutul să îmbrobodească românii.
Ţesătorii de intrigi au lansat, mai nou, o altă poveste pe cât de deocheată pe atât de şireată, ba chiar trădătoare. Se boscorodeşte că generalul Gabriel Oprea ar cocheta cu jigodia învăţată cu sperjur şi plocoane Traian Băsescu, băiatul alăptat de Nuţa din Pleşcoi la ceas de seară, pentru ca UNPR să se alieze cu PMP la viitoarele alegeri. Vorbe de clacă, flecăreală sub clar de lună! Asta ar fi o catastrofă pentru ambele partide oricât s-ar scutura de praf vechea „prietenie” dintre ticălosul BĂSE şi Gabriel Oprea. Ştim că generalul Oprea s-a căznit să reajusteze în jurul UNPR solidaritatea ideatică a unor categorii şi tagme profesionale (foşti şi actuali militari şi slujitori ai unor „servicii”), pe care îi pusese la stâlpul infamiei, ori îi dăduse uitării fostul PUNR şi, se poate spune, fostul România Mare, gândit şi zămislit de paradoxalul C.V. Tudor. Lesne de înţeles că aceştia ar fi oamenii cu oarecare distincţie şi forţă intelectuală şi acţională, electorală şi de credibilitate juridică şi morală. Dar a crede că toţi aceştia şi-ar putea da mâna cu servitorii şi preşurile ticălosului BĂSE ar însemna să te îmbeţi cu „apă” de la Cireşica, în cazul în care nesăbuitul vaporean ar fi turnat în el tot whisky-ul din dotare.
Cred că scopul unei astfel de scorneli nu este altul decât de a fisura suportul electoral şi de credibilitate al PSD. Grav este că membrii cu adevărat liberali ai „noului” PNL sunt induşi în eroare de bâlbâiala grotească şi bizară a neavenitului Klaus, care ar trebui să ştie că: „Ura este mânia celor slabi” (Alphonse Daudet). Ura, orgoliul, vanitatea, trufia sunt vicii cultivate cel mai adesea de tribunalul inculturii şi ignoranţei conducătorului urcat pripit în vârful piramidei, dar şi dovada dispreţului virtuţilor şi valorilor, sunt urma inferiorităţii şi moralităţii precare. Şnapanii umblă după dezechilibre şi întunecarea minţii românilor cu bâlbâieli de toată ruşinea.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe