“Aflate în partea de nord a judeţului Gorj, într- o zonă de maximă afluenţă turistică, Cheile Sohodolului oferă celor ce doresc să cunoască multitudinea de forme şi fenomene carstice lucruri care de care mai interesante.
Desfăşurându-se pe o distanţă de aproximativ 12 km între Poiana Contului şi comuna Runcu acestea pot fi împărţite în trei sectoare: Cheile Runcului, Cheile Vidrei şi Cheile Pătrunsa. Delimitarea este rezultatul configuraţiei geologice 
unde calcarele care ocupă cea mai mare parte a zonei sunt întrerupte de două ori de bare de şisturi cristaline şi granit. Acest lucru se poate observa şi cu ochiul liber de cei ce parcurg cheile de la un cap la altul şi urmăresc modificările de pe parcursul traseului” – Aşa îmi începeam în urmă cu câţiva ani prezentarea uneia dintre cele mai frumoase zone ale judeţului un adevărat magnet pentru turiştii veniţi nu numai din Gorj ori 
judeţele învecinate ci chiar din Timiş, Bucureşti ori Ialomiţa. La intrare “în vale” toţi aceştia însă trebuie musai să scoată din buzunar câte 10 lei de maşină pe zi ca taxă ecologică după cum prompt sunt informaţi de un indicator unde turiştii iau la cunoştinţă şi faptul că intră pe un teritoriu privat locul fiind al Obştei 
Muntelui Runcu. Dar ce s-a făcut de-a lungul întregului sezon de vară cu aceşti 10 lei de maşină ca taxă ecologică, fiindcă turişti au tot fost pe Cheile Sohodolului toată vara? La o primă vedere pe chei constatăm că sunt aruncate tot felul de deşeuri şi molozuri direct în albia râului (cărămizi, bucăţi de tablă, plăci de azbociment, anvelope uzate ori haine vechi ) pe care nu cred că le aduc turiştii în portbagajele maşinilor din 
Craiova, Timişoara ori Bucureşti ci mai degrabă sunt aruncate de unii localnici care probabil sunt “para-para”(cum plastic spunea Jean Constantin într-un film de succes) cu cei de la Obşte. Căci altfel cum să arunci toate acele resturi taman în albia Sohodolului(a existat cu ceva timp în urmă o întreagă campanie în mass-media referitoare la azbestul din articolele de azbociment folosite considerat toxic chiar cancerigen) iar pe Sohodol s-au aruncat plăci sparte fără ca nimeni să se sesizeze măcar ? Tocmai de aceea mai multe voci întreabă la ce se foloseşte (ori s-a folosit) respectiva taxă de ecologizare ( 10 lei de maşină / zi ) dacă de-a lungul Cheilor Sohodolului putem vedea un veritabil muzeu al materialelor, accesoriilor uzate şi molozurilor din construcţii. Care (repet) după părerea mea nu sunt aduse de turişti în portbagajele maşinilor ci mai degrabă aruncate de unii localnici ce nu dau doi bani pe indicatoarele de arie naturală protejată instalate în perimetru. Şi pentru care vorba românească “din avion nu se vede ori las că merge şi-aşa” se potriveşte de minune.
Mugurel Petrescu
