ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI ABSOLUT

838

,,I-a fost îngăduit omului să gândească” spune un poet gorjan (N. Diaconu) în acest vers-poem. Este ceea ce ne ,,îngăduim” și noi în rândurile ce urmează formulând aserțiuni originale. Oamenii au întreprins o cercetare continuă și mereu reluată descoperind multe adevăruri. Ne minunăm de câte s-au descoperit, dar trebuie să ne dozăm mirarea pentru că multe alte adevăruri urmează a se ivi. Considerăm că este necesar să facem o prezentare logică a noțiunilor (termenilor) pe care-i vom folosi în studiul de față, ordonându-le pe o axă de la pozitiv la negativ, începând cu adevărul absolut și terminând cu haosul.
Absolut Divin. Adevăr absolut, adevăr relativ (parțial). Fals, Dezintegrare, fals total, haos. Următorul grafic ilustrează prezența sau absența adevărului în diferitele entități din lumea noastră. Prin entități înțelegem ceea ce noi numim simplu substantive, acțiuni. Ilustrăm de fapt, cum are loc evoluția. Adevărul absolut este modelul (pattern-ul, arhetipul, prototipul, matricea cosmică) ce generează celelalte adevăruri. El este teoretic și imaterial (ideal). Celelalte sunt copii materiale care conțin crâmpeie din adevărul absolut (care reflectă însușiri generale și esențiale ale entităților). Omenirea întrebându-se cine a creat și cine stăpânește adevărul absolut a dat naștere credințelor și religiilor deoarece forța rațiunii umane nu a putut ajunge la acest adevăr intangibil și nepalpabil. Acest adevăr absolut este, de fapt, Absolutul Divin pe care unii l-au numit Dumnezeu, alții Alah, alții Buda etc. în care diferite popoare cred. Diversificarea a mers mai departe căci creștinii s-au împărțit în ortodocși și catolici și au mai apărut și alte secte religioase, dar toate acestea nu sunt decât nuanțe ale aceleiași dorințe de cunoaștere și de venerare a Absolutului Divin. Până aici nu avem motive de îngrijorare dar când se ajunge la războaie, terorism în numele religiei deja e prea mult și ele trebuie oprite deoarece Absolutul Divin e unic și trebuie recunoscut de toți. Prin adevăruri, noi înțelegem orice ființă, lucru, plantă generate de Adevărul Absolut care pot fi percepute cu ajutorul simțurilor, plus abstracțiunile. Relativitatea e mai evidentă când intrăm în zona afirmațiilor: ,,oamenii se iubesc”, dar nu toți se iubesc.Există și aserțiuni aparent total adevărate. Ex: ,,Omul e muritor”, ,,Soarele încălzește”, ,,Pământul se învârtește”, dar ele sunt supuse erodării, fie și după miliarde de ani. Nu intrăm în zona politică să vedem dacă afirmațiile sunt adevărate.

Adevărurile și evoluția
Prin evoluție înțelegem trecerea adevărurilor generate de adevărul absolut înspre negativ și haos, prin diminuare, prin disoluție și apoi dezintegrare. A se observa că adevărul e prezent doar în zona pozitivă. Zona negativă marchează disoluția pattern-ului, a matricei. Nu trebuie să ne întristeze această trecere de la pozitiv la negativ (de la Absolutul Divin la haos) deoarece are loc, în oglindă, fenomenul invers când elementele disparate din haos se coagulează, se integrează, se organizează formând sisteme, dând naștere la adevăruri absolute generatoare de alte adevăruri. Ciclul care stă să pornească este superior ciclului precedent și astfel înțelegem că evoluția este ciclică. Eminescu sintetizează această idee în versurile ,,Căci toți se nasc spre a muri/Și mor spre a se naște”. Aceste explicații ilustrează două dintre legile dezvoltării și anume aceea a acumulărilor cantitative care duc la un salt calitativ ca și legea negării negației.
Spre a se înțelege mai bine vom da exemple:
-Adevărul, ferigi arborescente, s-a diminuat spre negativ până a dispărut. Acum descoperim ferigile sub formă de cărbune sub pământ. Dar alți arbori au apărut fiind generați de noi prototipuri apărute ca adevăr absolut.
-Adevărul, dinozauri, a parcurs același drum. Astăzi avem crocodili, hipopotami, etc.
-Adevărul, ființa umană, generat de matrice a parcurs drumul spre negativ pierzând treptat puterea și frumusețea și ajungând la haos și moarte. ,,The way of all flesh”. Calea tuturor muritorilor, titlul unui roman. Amintim și pe Eminescu care a zis că ,,din haos ne-am născut și ne întoarcem în haos”. Iată că am explicat și reîncarnarea, lumea anterioară, resetarea, etc. Ne-am referit aici doar la evoluția ontogenetică – de la embrion la moarte – dar ne putem gândi și la evoluția filogenetică – de la apariția omului pe pământ – până în prezent. Peste milioane de ani va fi o altă ființă care va stăpâni pământul (și alte planete), renăscută. Charles Darwin a ilustrat evoluția prin descrierea apariției și dispariției speciilor în a sa carte ,,Originea speciilor”. Adevărurile nefizice: bunătatea, abilitatea, frumusețea, iubirea și altele însoțesc omul în marea trecere prin lume renăscând odată cu el. Planetele însele au apărut prin coagularea elementelor preexistente în haos (praf, nisip, apă, etc.) după modelul unui adevăr absolut. Așadar, adevărurile trebuie văzute într-o dinamică și evoluție permanentă sub dirijarea Absolutului Divin ca punct veșnic și solid de raportare, capabil de autogenerare.

Absolutul Divin, adevărul absolut și adevărurile
Cunoașterea și recunoașterea Absolutului Divin de către toți locuitorii planetei ar aduce armonia și pacea mondială. Cât de bogată și fericită ar fi omenirea fără conflictele mici, dar mai ales fără conflictele mari aducătoare de sărăcie și nenorociri! Nu ne așteptam ca Absolutul Divin să oprească oamenii de la a face rele deoarece de la altitudinea perfecțiunii sale nu concepe să constrângă sau să pedepsească, nefiind conflictual, dar poate să facă oamenii mai buni oferind exemplul său de bunătate și generozitate care se cuvine a fi urmat. Omul e liber să aleagă ce face, dar nivelul său de înțelegere este mult compromis dacă acceptă să trăiască în ură, lăcomie și corupție sau să acționeze împotriva sa. Absolutul Divin nu trebuie căutat în văzduh, în cer sau în rai. Spiritul său se află în adevărul absolut, unde conduce opera de zămislire a matricei, a modelului care la rândul lor generează celelalte adevăruri întruchipate în plante, ființe, fenomene, acțiuni și lucruri. A se înțelege că prin aceste adevăruri el este printre noi și în noi. Credem că sufletul nostru e parte a Absolutului Divin. Prezența Absolutului Divin în orice și oricine poate fi perceput ca un fel de animism. În cazul bolilor, se știe că orice boală are leac, dar între leacuri doar acela care vindecă este adevăr absolut, dar vindecările-s parțiale. Între vaccinuri numai cel care protejează 100% este adevăr absolut. Între diagnostice (multe dintre ele greșite) numai unul e adevărat și acela e adevăr absolut. Din păcate leacul, diagnosticul și vaccinul sunt în zona adevărului parțial. Adevărul absolut este exact, logic și legic (avem în vedere legile naturii și legile dezvoltării, nu cele omenești) și adevărat 100%. Adevăr absolut sunt noțiunile (aceleași la toate popoarele) care-s definite ca reflectare a însușirilor generale și esențiale și abia complexul sonor al cuvintelor solicitate de noțiune coboară în concret prin aceea că încearcă să denumească obiecte, ființe, în diferite limbi prinzând doar crâmpeie din adevărul absolut. Omul trebuie să vegheze ca falsul să nu se generalizeze și să nu staționeze. Dacă omul e stăpânit de spiritul răului și de fals se poate purifica prin credința în Absolutul Divin (în cazul nostru al ortodocșilor în Dumnezeu). Sau prin influența binefăcătoare și purificatoare a operelor de artă, conform conceptului estetic aristotelian de KATHARSIS sub influența frumosului. Adevărul perceput trebuie respectat deoarece el se răzbună mai devreme sau mai târziu. A nu lua în calcul adevărul e ca și cum ai ignora faptul că vine o mașină din dreapta și ai traversa strada. Rezultatul? Accident. A cunoaște înseamnă a înțelege cum e cu evoluția. Orice progres înregistrat conține și o parte negativă care îl roade și-l duce în zona negativă, adică involuează. Ex. Orice nou ,,tip” de telefon neagă pe cel anterior care și acela negase pe predecesorul său. Ultimul ,,tip” de automobil neagă pe cel anterior. Iată cum funcționează legea negării negației. Planta neagă sămânța ei. Și adevărurile din afirmații sunt supuse ,,trecerii”. Ex. ,,Femeia naște copii”. Peste ani acest adevăr dispare trecând în zona falsului și apoi în haos, odată cu dispariția acelei femei, ca mai apoi femeia împreună cu acel adevăr să renască într-o nouă matrice.

Concluzii (aserțiuni finale)
– Absolutul Divin este chiar adevărul absolut.
– Nu există contradicție (antagonism) între Absolutul Divin și știință. Absolutul Divin generează adevărurile, iar știința le descoperă treptat, le descrie și le folosesc spre binele omului (unele nu le folosește spre binele omului …. bombă atomică, armele bacteorologice, etc.).
– Am căutat adevărul absolut, dar nu avem pretenția că l-am găsit, ci doar că l-am intuit, deoarece el este o entitate pură, fluidă, sfântă, imaterială, greu de accesat și descris. Ni-l putem imagina pornind de la adevărurile generate de el în concret. Nu-l putem ,,fotografia” tocmai pentru că este absolut și absolutul este ceva spre care tindem, dar nu-l putem cunoaște (atinge).
– Spiritualitatea (Sfântul duh) există. El se constituie din adevărul absolut plus adevărurile generate.
– Rasele umane sunt ușoare variațiuni ale prototipului (ale matricei). Ele păstrează trăsăturile generale și esențiale din model prezentând modificări neesențiale: culoarea pielii sau a părului, chipuri (corpuri) ușor diferite, etc. La fel stau lucrurile cu omul luat individual.
– Cunoașterea și recunoașterea Absolutului Divin aduce concordia mondială.
– Nu putem evita întrebarea ,,De unde și cum a apărut Absolutul Divin creator de matrice?”. Nu avem un răspuns mai credibil decât că a apărut din neant (din vid) ca un spirit care conturează și creează modele la solicitarea elementelor materiale preexistente.
– Orice se uzează, se degradează…și mai apoi renaște.
– Minciuna este realistă (de aceea o putem crede ca un eventual adevăr, un fost adevăr, dar nu e reală).
– Absolutul Divin iartă pe cei ce fac rele deoarece aceștia nu-și dau seama ce fac. Pedepsele le aplică semenii lor în încercarea de a pune ordine în dezordine.
– Absolutul Divin este unitate în diversitate.
– Noi, pământenii bîjbâim printre adevăruri relative.
– Relele și răutățile sunt acumulări negative ce apar în adevărurile generate de matricea perfectă.
– Ce-i adevărat e sfânt și ce-i fals e diavolesc.
– Dihotomia (binaritatea) adevăr-fals e primordială și generează alte dihotomii: sfânt-diavolesc, bunătate-răutate, viață-moarte, iubire-ură, lumină-întuneric, etc.

Precizări finale
– Sintagma ABSOLUT DIVIN îi aparține filosofului Petre Țuțea, dar el avea altă viziune.
– Să nu uităm să fim mai buni, să ne iubim reciproc și să apărăm viața. Numai așa vom fi în armonie cu Absolutul Divin, creatorul care ne iubește necondiționat. Să nu facem păcate pentru că acest lucru ar grăbi apocalipsa (haosul) – Patriarhul Kiril.
– Evoluția este opusul încremenirii (înghețării, stagnării). Să ne imaginăm ce și cum ar fi o încremenire apocaliptică.
– Rândurile de față sunt o încercare de cunoaștere profundă pentru că această cunoaștere ne dă putere și curaj și ne ajută să luăm decizii corecte.
– Cunoașterea e tot un adevăr relativ.
– Noi nu criticăm, nu contrazicem, nu judecăm pe nimeni, doar gândim pentru că ne-a ,,fost îngăduit”.
– Cel înțelept va înțelege…
P.S. Există la Bălești un semn al Absolutului Divin.
Prof. Ion Mălăescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here