Am ajuns cu bine, după ce am trecut prin cu atâtea încercări ale nevoinţelor noastre, până în Ajunul Noului An 2023, cu încrederea că Atotputernicul Dumnezeu, cu Voia Sa Cea Milostivă şi Iubitoare de oameni, va face ca lumea aceasta copleşită de apăsarea păcatelor, să poată merge mai departe, ca să nu-şi piardă niciodată nădejdea în faţa crizelor fără sfârşit, a fricilor de cele lumeşti, strădaniile noastre fiind ca o arvună a împlinirii Marelui Plan al Tatălui Ceresc şi ca o chezăşuire a Fiului Său Preaiubit, mai ales ca o străluminare a Duhului Sfânt cel dătător de viaţă! Aşadar, după ce mâine vom respira aerul destul de poluat al anului care se încheie, privind cu atenţie prima filă a noului calendar, după opt zile retrăim cu emoţie atmosfera marii Sărbători a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, când Pruncul Cel Nou Născut ca Dumnezeu adevărat din Dumnezeu Adevărat, pentru a binevoi să primească tăierea împrejur, ca să împlinească legea, aşa cum ne spune în Sfânta Evanghelie: ,,N-am venit să stric legea, ci, s-o împlinesc”, iar în acest fel, Domnul Se supunea legii, ca pe cei vinovaţi şi robiţi de dânsa să-i facă liberi, pentru că, sfârşindu-se legea cea veche, care era după trup, a început cea nouă, duhovnicească şi precum omul cel vechi, trupesc, tăia împrejur pe omul cel simţit, în acelaşi fel, omul duhovnicesc este dator a-şi tăia împrejur patimile cele sufleteşti: iuţimea, mânia, zavistia, mândria, necurăţia şi alte păcate. Aşadar, în cea de-a opta zi S-a tăiat împrejur Domnul, arvunindu-ne cu sângele Său viaţa cea viitoare, care de învăţători se socoteşte a fi a opta zi rânduită în chipul Botezului şi al curăţirii păcatului strămoşesc!Prin urmare, Domnul Dumnezeu a voit ca să primească tăiere împrejur, începând înainte de a pătimi pentru noi şi gustând acel pahar, pe care voia să-l bea până în sfârşit, grăia pe Cruce: ,,Săvârşitu-s-a şi se vor vărsa picături de sânge dintr-o parte a trupului, până ce din tot trupul va curge sângele pâraie; în pruncie începe a răbda şi la pătimire se deprindea; ca, atunci când va fi bărbat desăvârşit cu vârsta, să rabde cu înlesnire patimile cele mai cumplite: pentru că din tinereţe se cuvine omului a se deprinde la nevoinţele cele bărbăteşti. Viaţa omenească este plină de osteneli, fiindcă o zi, având naşterea dimineaţa, iar seara sfârşitul; că de dimineaţă, adică, din scutece, Omul – Dumnezeu Hristos iese la lucrul Său prin osteneli, fiind în osteneli din tinereţe şi spre lucrarea Sa până în seara aceea când soarele s-a întunecat şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la al nouălea ceas; căci grăieşte către iudei: ,,Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez”, căci, aşa se scrie numele lui Iisus, cu roşeala sângelui, cu durerile şi chinurile celor ce până la sânge suferă, nevoindu-se împotriva păcatului. Cu adevărat, Tu ai coborât printre noi şi Te-ai smerit chiar mai jos decât o cere oricare! Au căzut sorţii omului ca să slujească drept unealtă a lui Dumnezeu în mijlocul acestei ţesături a Noii Zidiri, dar, în acelaşi timp, omul nu pare conştient că Dumnezeu lucrează prin el, omul este slab şi neputincios, şovăielnic şi cu băgare de seamă, dar, atunci când un om simte că Dumnezeu l-a luat în mâinile Sale, aşa cum olarul ia pământul ca să facă un vas de lut, el se simte în acelaşi timp şi puternic şi smerit, hotărât în lucrările sale şi sprijinit de către Dumnezeul cel Preaînalt! Deci, te sărutăm, cu dragoste, o, preadulce nume al Lui Iisus, ne închinăm cu osârdie preasfântului Tău nume, preadulce şi întru tot îndurate Iisuse, lăudăm numele Tău cel preamare, Mântuitorule Iisuse, umilindu-ne faţă de sângele cel vărsat în tăierea împrejur! Pruncule cel fără de răutate şi Doamne cel desăvârşit, ne rugăm bunătăţii Tale celei mari, pentru preasfânt numele Tău, pentru preascump sângele Tău ce s-a vărsat, şi pentru Maica Ta cea fără de prihană, care fără stricăciune Te-a născut, să reverşi asupra noastră mila Ta cea bogată, să îndulceşti inimile noastre prin Tine Însuţi Iisuse, să aperi şi să ne îngrădeşti de pretutindeni cu numele Tău, ca să-L cântăm în vecii vecilor. Amin”!
,,Să nu socoteşti că Dumnezeu are nevoie de slavă. Vrea, însă, să fii vrednic de a-L slăvi”! (Sfântul Vasile cel Mare)
Sfântul Vasile cel Mare, episcopul Cezareii, unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini, s-a născut în Pont în jurul anului 329 şi a murit în Cezareea, în ziua de 1 ianuarie 379. Aşadar, începem Anul Nou 2023 şi cu sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, considerat «păzitor de duhuri rele», motiv pentru care în prima zi din an este bine să verşi vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac, pentru ca să ai noroc tot anul, mai ales dacă prima persoană care intră în casă de 1 ianuarie este bărbat. Pentru ca să explicăm cât mai pe scurt, Sfântul Vasile cel Mare provenea dintr-o familie creştină binecunoscută în care tatăl său, Sfântul Vasile cel Bătrân, a fost un renumit învăţător în Pont, iar sora sa, Macrina, şi fratele său, Grigore din Nyssa, au devenit de asemenea sfinţi. El a studiat la Cezarea, la Constantinopol şi la Atena, remarcându-se încă de tânăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică, iar, sub influenţa surorii sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, mai ales că episcopul Cezareii, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor perfecţiunii, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi 
Mesopotamia şi la întoarcerea în Pont, înfiinţează o mănăstire pe malul Irisului. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieţii monahale sistematice şi de aceea Sfântul Vasile este considerat părintele monahismului oriental. La 41 de ani, în anul 370, Sfântul Vasile este ales episcop al Cezareii, fiind totodată Mitropolit al Cappadociei şi Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee şi până la Eufrat. În acea perioadă a depus eforturi susţinute pentru organizarea bisericii şi a luptat pentru drepturile clerului, totodată punând un mare accent pe temeinica pregătire canonică şi spirituală a preoţilor. Acordând o mare atenţie săracilor şi celor oprimaţi, iniţiind nenumărate acte de caritate a dovedit dragostea sa faţă de semeni, care s-a concretizat mai ales în aşezământul filantropic, numit de credincioşi «Vasiliada», construit la marginea Cezareei, locul unde au fost adunaţi cei înfometaţi şi abandonaţi, spre a fi hrăniţi, iar, potrivit cercetătorilor, fiecare boală îşi avea rezervată clădirea şi personalul necesar pentru îngrijire. Sfântul Vasile a murit la 1 ianuarie în anul 379, iar la înmormântarea sa au participat un mare număr de creştini, evrei, păgâni, localnici şi străini, ca dovadă a popularităţii sale. Pentru că peste 600.000 de români îi poartă numele, merită să amintim că numele Vasile este foarte răspândit în toată lumea creştină şi provine din grecescul «basileios», care la rândul lui înseamnă «rege», «împărat», «bazileu», iar, latinii l-au redat prin Basilius. În ton cu multe obiceiuri şi superstiţii legate de prima zi din noul an, în care se sărbătoreşte Sfântul Vasile cel Mare, acesta este socotit chiar primul petrecăreţ, numele lui fiind considerat de alţii drept numele de botez al lui Iisus Hristos! Mai este considerat apărătorul creştinilor, «păzitor de duhurile rele», astfel că prima zi a anului a ajuns să fie considerată de unii ca un moment propice pentru desfăşurarea practicilor magice. Dacă în ziua de Sfântul Vasile, după ce te speli pe faţă, te ştergi cu un prosop în care pui un ban de aur sau de argint, vei fi curat şi sănătos în tot anul, iar, dacă dormi de Sfântul Vasile, rişti să fii leneş tot anul. Un alt obicei este ca, pe nemâncate, fiecare om să ia în mână unealta cu care lucrează în timpul anului şi s-o mânuiască de trei ori, pentru un mai mare spor la lucru în noul an. Tot în ziua de Sfântul Vasile se spune că e bine să se bea mult vin, pentru că atât cât vom bea, tot aşa vom avea şi sânge în obraji. Conform tradiţiei populare, cum e ziua de Anul Nou, aşa va fi tot anul: dacă ninge, va fi un an îmbelşugat, iar dacă e senin, oamenii vor fi sănătoşi tot restul anului. Tradiţia populară mai spune că de Anul Nou se înnoiesc toate, motiv pentru care e bine ca oamenii, în prima zi din an, să-şi pun un gând bun, ca să le meargă bine tot anul. În noaptea trecerii dintre ani şi pe 1 ianuarie, copiii obişnuiesc să meargă cu sorcova din casă în casă, pentru a le ura oamenilor bogăţie şi sănătate. La sate mai există obiceiul dezlegării anului, când tinerii colindă prin sat şi fac zgomote cu bice, buciume sau oale, pentru că astfel sunt alungate duhurile rele. De asemenea, fetele nemăritate obişnuiesc să construiască punţi din două crenguţe de măr dulce, de care leagă busuioc, o pară de argint cu fir de aţă roşu, un inel, o batistă şi un şir de mărgele, pentru a vedea cum va fi alesul. Astfel, dacă puntea este plină de brumă, fata se va căsători cu un bărbat bogat, iar dacă puntea nu are brumă, atunci se va căsători cu unul sărac. Pentru a concluziona, să mai spunem că Sfântul Vasile s-ar fi rugat la Dumnezeu să îi dea o zi, astfel că i s-a dat prima zi din an, iar, ca urmare, Sfântul Vasile cel Mare a legat o crenguţă de busuioc la toarta unui clopoţel şi i-a urat lui Dumnezeu numai lucruri bune, iar, de aici, obiceiul de a face multe urări de 1 ianuarie!
LA MULŢI ANI, ROMÂNI, LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
