Nici nu mai ştiu, din păcate sau poate din fericire, al câtelea articol, pe această nenorocită temă, îl postez în presa scrisă! Pe vremea când părăseam capitala, la circa un an după cumplitul cutremur din 04.03.1977, vânzându-mi casa din Bucureşti şi poposind în Gorjul natal, nu visam că, vreodată, voi trăi atâtea neplăceri, chiar coşmaruri, la adresa la care locuiesc, în urbea Brâncuşiană, as. oraşul Tg-Jiu. Scara blocului în care locuiesc, a apărut, ca şi construcţie, după ce se construise o altă cutie de chibrituri, cum, mai în glumă mai în serios, sunt botezate blocurile cu zece etaje, cu doar o scară. Cea deja construită, devenită, de sine stătător, bloc, a fost botezată Bl. A 17. Asta se-ntâmpla prin 1976. Odată răsărită încă o construcţie, absolut similară cu prima, în imediata ei vecinătate, ba chiar lipită, la un colţ, de prima, cum putea să fie botezată, decât Bl. A 18. Pân-aici, toate bune şi frumoase, numai că, o minte nu ştiu cât de ascuţită sau isteaţă, a hotărât să unească cele două construcţii, printr-o rebotezare, într-una singură. Deci, cele două blocuri, (A17 şi A18), de pe strada Aleea Plopilor (stradă sau alee?), au devenit blocul 24. Asta se-ntâmpla acum vreo 35 de ani. Aici, intervine primul motiv al afirmaţiei din titlu: IMPOTENŢA TEHNICĂ, GRABA. De ce? Iată de ce. Cea mai elementară matematică, predată în primul an de şcoală, îl învaţă de orice prichindel să numere. Numărătoarea, pentru-nceput, este crescătoare, adică, de la 1 către plus infinit. Care Gâgă, de pe acele vremuri, instalat pe un scaun călduţ, o fi învăţat, în primul an de şcoală, invers, nu am reuşit să aflu. Rezultatul ? În loc ca scara fostului bloc A 17, să poarte, prin unirea cu blocul A 18, nr 1, iar scara fostului bloc A 18, numărul 2, le-a numerotat invers! La scurtă vreme după ce a apărut construcţia cu numărul Bl. 24, din nu se ştie care interese, o altă marcantă personalitate, a rerebotezat blocul 24, cu noul număr: Bl. 58, de pe strada 9 Mai, nr 58! Pe vremea când au apărut, pe rând, construcţiile, evident, Bl. A 17, având o singură scară, documentele tuturor locatarilor (acte de identitate, certificate de naştere, documente pentru mijloacele auto, certificate de căsătorie, etc, etc.), au fost emise pe adresa: Bl A17, scara 1. Prin naşterea siamezului, A 18, având o singură scară, toate documentele locatarilor, au fost emise pe adresa: Bl. A 18, scara 1. Eeei, acu-i acu. Noua construcţie, prin înfrăţirtea celor două, scări şi blocuri, a devenit o hardughie cu două scări, a existat şi există, câte două apartamente, cu aceeaşi adresă! Pe fiecare scară, scara 1, de la ap. 1 la ap. 40, În actele locatarilor, nu doar teoretic! Şi, repet, această IMPOTENŢĂ TEHNICĂ ŞI GRABĂ, datează de circa 35 de ani! Ce încurcături a generat şi generează, această anomalie, de atâta amar de vreme, îşi poate-nchipui, orice cititor al articolului. Nu ştiu, repet, al câtelea articol, de-a lungul anilor, l-am postat în presa scrisă, locală, pe acestă temă. Am aflat şi mi s-a confirmat, că, în urma apariţiei articolelor mele, pe scara pe care locuiesc, pe la etajele superioare, unor locatari care şi-au schimbat actele de identitate, mai de curând, li s-a înscris adresa: scara 2 !! În rest, Ghiciţi ce s-a rezolvat în urma celor sesizate de mine? NIMIC, ABSOLUT NIMIC!!. De-a lungul vremii, mii şi mii de facturi, mii şi mii de scrisori, acte de foarte mare importanţă, au fost postate sau introduse aiurea, aşa, cum s-au orientat şi se orientează, distribuitorii corespondenţei, după ce citesc, în dreapta intrării pe scară: scara 2 la fostul A17 şi scara 1, la fostul A 18!! Pentru majoritatea locatarilor, după sosirea facturilor, este un spectacol grotesc, ca-n filmele cu proşti. Oameni absolut nevinovaţi, fug de pe o scară pe cealaltă, în dorinţa şi speranţa că-şi vor găsi documentele căutate. Luni de zile, pe cutiile pentru corespondenţă, care sunt amplasate la etajul 1, al fiecărei scări, stau teancuri de scrisori, care nu aparţin locatarilor de pe acea scară ci de pe cealaltă.
Nimeni nu este obligat să facă pe curierul şi să ducă plicurile pe cealaltă scară. Aşa că…peste o vreme, dispar. Cine şi unde le duce, nu se ştie.
De ce am scris şi încă mai scriu aceste rânduri, iată motivul. Întâmplător, pe scara cealaltă a blocului, la apartamentul numerotat absolut identic cu cel în care locuiesc cu soţia, ca un făcut sau ca un blestem, de-a lungul zecilor de ani, au locuit două familii, ai căror membri au fost extrem de căutaţi de portărei, adică de miliţie, până-n ’89, de poliţie şi jandarmerie, după acea dată. Nu o dată, “graţie “ netrebnicilor care au făcut, prin numerotare, aceste nelegiuiri, am fost cel la uşa căruia au venit oamenii legii, pentru că, pe cealaltă scară, un apreciat tovarăş, devenit , precis, un mare domn p(r)ostdecembrist, a numerotat invers scările. Cel mai recent caz, este din ziua de azi, când, pe la orele 13.00, doi subofiţeri de poliţie, cu nişte documente în mână, au sunat la uşă, am ieşit şi…surpriza: sunteţi domnul X?? Din motive lesne de-nţeles, nu dau numele persoanei căutate. De câţiva ani, de când locuieşte acolo, o păţesc frecvent. E problema lui şi nu-i vina lui că este căutat la casa mea!! Le-am explicat şi poliţiştilor, tărăşenia şi, printr-o decentă atitudine, şi-au cerut scuze, spunându-mi, la despărţire: dacă aţi şti dumneavoastră, câte cazuri din astea, cu adrese aiurea, există în oraş…
Imaginaţi-vă că, nu o dată, în timpul discuţiilor cu oamenii legii, la uşa mea, au trecut pe lângă noi, unii din locatari, inclusiv astăzi. Ce-or fi zis şi ce-or zice cei ce văd astea, ce probleme oi fi având eu cu legile statului, câtă vreme, la uşa mea, vin frecvent oamenii legii??
Pentru că, repet, şi articolele scrise în trecut şi, cu certitudine şi acesta, au fost citite de ofiţerii de presă ai instituţiilor locale, cu putere de decizie, şi va fi citit şi acesta, mă-ntreb, când şi cine, va fi dispus să ia taurul de coarne şi să nu mai tragă mâţa de coadă, în rezolvarea extrem de gravei probleme? Pentru că, recent, pe această temă, am avut o discuţie, pe viu, în biroul unuia din oamnenii cu funcţie de răspundere din primărie, în timpul căreia, a chemat pentru a participa la discuţii, o persoană cu atribuţii în această direcţie, dar de-atunci au trecut multe săptămâni, şi nu s-a mişcat un pai, din surse demne de-ncredere, am aflat că, -şi aici intră-n rol şi un alt termen din titlu-, TEAMA, este în sânul unora care nu ştiu cum să-nceapă rezolvarea ecuaţiei!! Cică, mai înainte, ar fi de dorit să se cheme la discuţii administratorul asociaţiei de locatari (da, da, locatari, nu proprietari, pentru că asociaţia nr. 86, nici acum nu are statut de asociaţie de proprietari!!!), să cheme şi locatari, etc, etc ! Ei, hai că asta, vorba lui Gh. Topârceanu: „… şi-a-ntrecut perechea”. Păi, când s-au comis aceste-ndărătnicii, cu numerotarea, au fost întrebaţi locatarii de-atunci şi de-acum???
De-asta are urbea, aleşi locali, să arunce mâţa moartă la alţii-n curte? Transmit, cu această ocazie, rugămintea expresă, către ofiţerii de presă ai domnului preşedinte al Consiliului Judeţean, Cosmin Popescu, precum şi al domnului prefect Ciprian Florescu, să-i informeze pe cei ce conduc destinele judeţului, despre acest fapt, aparent banal sau mărunt, dar, în realitate, extrem de important. Nu mai suport ca, toată ziua-bună ziua, să văd pe la uşa apartamentului meu, oamenii legii, fără ca eu să fiu cel căutat. Să meargă la uşile celor care au afectat 80 de familii, dar au fost şi poate mai sunt, zdravăn remuneraţi.
Gh. Filiş
