Pentru musulmani, Iisus este un profet respectat şi venerat, de aceea ei spun, de fiecare dată cînd este pomenit numele său, wa-‘alayhi s-salamu! – „Pacea fie asupra lui!“, ca semn al înaltului respect de care se bucură. Musulmanii fac totuşi deosebire între Iisus în care creştinii cred și ale cărui învățături le urmează, pe care-l consideră mai degrabă ca fiind o figură mitică, şi Iisus din Coran, un profet ce a avut, printre altele, ca principală misiune să anunţe venirea profetului Muhammad. De altfel, şi numele diferă, pentru creştinii vorbitori de arabă, Iisus este Yasu‘a, adică „Salvatorul“ în siriacă, pentru musulmani el este ‘Isa (cuvînt cu semnificaţie necunoscută). Ceea ce îi uneşte pe cei doi sînt supranumele comune: al-Masih (Unsul) şi, respectiv, Ibn Maryam (Fiul Mariei).
Coranul se referă, aşadar, la Iisus cu numele de ‘Isa şi, de asemenea, cu supranumele de Ibn Maryam, „Fiul Mariei“ (Maria este singura femeie desemnată în Coran printr-un nume propriu care dă, de altfel, şi titlul celei de-a 19-a sure). El are o serie de titluri printre care al-Masih („Mesia“, „Unsul“ după obiceiul timpului de a-i unge efectiv pe regi la urcarea pe tron, şi nu în sensul apocaliptic de Mesia care se va întoarce la sfîrşitul veacurilor şi pe care-l aşteaptă unii dintre evrei), nabi, „profet“ sau „prooroc“, rasul, „trimis“, „mesager“, „sol“, şi kalima – „cuvînt“. El este desemnat în cîteva rînduri şi cu vocabula ayah – „semn“. Ca şi alţi profeţi care au fost şi trimişi, soli, şi Lui I s-a dat o carte pe care s-o aducă omenirii, al-Kitab (Cartea) sau al-’Ingil (Evanghelia) şi o serie de semne sau miracole care să confirme adevărul mesajului adus. Versetul 61:6 este de o mare importanţă deoarece rezumă viziunea musulmanilor asupra Sa: Iisus, fiul Mariei, spuse: O, fii ai lui Israel! Eu sînt, într-adevăr, trimisul lui Dumnezeu la voi ca să întăresc cele din Tora de dinaintea mea şi ca să vă vestesc un trimis ce va veni după mine şi al cărui nume va fi Ahmad. Şi cînd acela veni la ei cu dovezi vădite, ei spuseră: Aceasta este o vrajă vădită! (Coran, 61:6)
În mesajul său către împăratul Abisiniei, profetul Muhammad insista asupra naşterii supranaturale a lui Iisus şi asupra virginităţii mamei Sale, reluînd astfel versetul coranic care spune: Iisus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, Cuvîntul Lui pe care l-a aruncat Mariei, un duh de la El. (Coran, 4:171), şi de asemenea citînd cuvintele îngerului Gabriel către Maria: O, Maria! Dumnezeu te-a ales şi ţi-a dat curăţenie. El te-a ales înaintea femeilor lumilor (Coran, 3:39). Eu sînt doar trimisul Domnului tău ca să-ţi dăruiesc un fecior curat. (Coran, 19:19),intr-un alt verset, 5:46, se menţionează că Iisus face parte din şirul de profeţi şi soli pe care Dumnezeu I-a trimis de-a lungul timpului omenirii: Noi L-am trimis, pe urmele lor, pe Iisus, fiul Mariei, ca să întărească cele de dinaintea lui din Tora. Noi i-am dăruit Evanghelia drept călăuzire şi Lumină ca să întărească cele de dinaintea lui din Tora: călăuzire şi predică pentru cei temători. Coranul respinge vehement conceptul creștin conform căruia Iisus ar fi Fiul lui Dumnezeu, concept ce nu este înțeles în sens metaforic, ci în sens strict, fizic, cu toate implicațiile relaționale care decurg de aici. Conceperea lui Iisus – miraculoasă ca și în Evanghelii – este similară cu cea a lui Adam, dusă la îndeplinire cu ajutorul verbului creator: Iisus este înaintea lui Dumnezeu precum Adam pe care l-a creat din țărînă și apoi i-a spus: „Fii!“ Și Acesta a fost. (Coran, 3:59)
Pe aceeași linie, Coranul ce se construiește în jurul fundamentului dogmatic „nu există [dumne]zeu în afară de Dumnezeu“ (la ’ilaha ’illa ’’Allah), respinge conceptul creștin de Treime, văzut ca o negare a unicității divine, prin înțelegerea că Dumnezeu ar fi una dintre cele trei persoane – Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh – și nu unul singur: Credeţi în Dumnezeu şi în trimişii Săi! Nu mai spuneţi trei! Sfîrşiţi cu aceasta, căci va fi mai bine pentru voi. Unul este Dumnezeu! Mărire Lui! Cum ar avea un fiu? Ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt. Dumnezeu îşi este sieşi de ajuns ca apărător. (Coran, 4:171)
Coranul pune în evidenţă, pe parcursul a numeroase versete, minunile făcute de Iisus, unele dintre acestea fiind menţionate şi în Evangheliile canonice: vindecarea de lepră (Matei 8:1-4; Marcu 1:40-45; Luca 5:12-16), dăruirea vederii unor orbi (Marcu 8:22-26; Matei 20:29-34; Luca 18:35-43; Ioan 9:1-12), învierea morţilor (învierea lui Lazăr din Betania cf. Ioan 11:1-44; învierea tînărului din Nain cf. Luca 7:11-17; învierea Tabithei, fiica lui Jairus, cf. Marcu 5:21-43). Alte minuni, cum ar fi înzestrarea cu viaţă a unor păsări confecţionate din lut şi rostirea unor vorbe înţelepte încă de pe cînd se afla în leagăn, nu se regăsesc în Evangheliile canonice, ci în unele Evanghelii apocrife. Ca şi în Evanghelii, Iisus nu-şi arogă niciodată meritul săvîrşirii acestor minuni, ci le consideră semne venite de la Dumnezeu, manifestate prin el, pentru întărirea credinţei oamenilor: Şi iată-l trimis fiilor lui Israel: Eu v-am adus vouă un semn de la Domnul vostru: vă voi crea vouă, din noroi, un chip de pasăre. Voi sufla asupra sa şi va fi pasăre, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Eu îl tămăduiesc pe orb şi pe lepros şi morţilor le dau viaţă, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Eu vă dau ştire ce să mîncaţi şi ce să păstraţi în casele voastre. Întru aceasta este un semn pentru voi, de sînteţi credincioşi. (Coran, 3:49) Dumnezeu va spune: O, Iisus, fiul Mariei! Aminteşte-ţi de harul Meu asupra ta şi asupra mamei tale. Eu te-am întărit cu duhul sfinţeniei. Din leagăn, tu vorbeai oamenilor ca un bătrîn. (Coran, 5:110)
Două minuni evanghelice, prima cunoscută ca „hrănirea celor 5000“, prin înmulţirea a cinci pîini şi a doi peşti, înfăţişată în toate cele patru Evanghelii canonice (Matei 14:13-21; Marcu 6:31-44; Luca 9:10-17 şi Ioan 6: 5-15), a doua, „hrănirea celor 4000“, prin înmulţirea a şapte pîini şi a şapte peşti, menţionată doar în două Evanghelii (Marcu 8:1-9 and Matei 15:32-39), pot fi recunoscute în următorul verset coranic din sura „Masa“ (ar.: Al-ma’ida, cu trimitere directă la acele episoade din viaţa lui Iisus): Iisus, fiul Mariei, spuse: „Dumnezeule, Domnul nostru! Din cer, pogoară-ne nouă o masă! Va fi pentru noi un ospăţ, de la cel dintîi pînă la cel din urmă dintre noi, şi un Semn venit de la Tine. Dă-ne nouă cele trebuincioase traiului, căci tu eşti prea-bunul Înzestrător“. (Coran, 5:115)
Alte minuni atribuite lui Iisus în Evanghelii nu apar în textul coranic, cum ar fi: preschimbarea apei în vin la o nuntă din Cana Galileei (Ioan 2:1-11) – aici trebuie avut în vedere şi statutul pe care îl are alcoolul în religia islamică –, umplerea năvodului cu peşti (Luca 5:1-11; Ioan 21:1-14), mersul pe apă (Ioan 6:16-21), liniştirea furtunii (Marcu 4:35-41; Luca 8:22-25 şi Matei 8:23-27) şi încă mult altele. Pentru toate minunile făcute, evreii vor sfîrşi prin a-l învinui de vrăjitorie: …Eu i-am îndepărtat de la tine pe fiii lui Israel! Cînd le-ai adus dovezi vădite, cei tăgăduitori dintre ei au spus: „Nu este decît o vrajă vădită!“ (Coran, 5:110)
Teologia arabă îl vede pe Mântuitorul Iisus Hristos ca „proclamator al Căii Divine, ce a fost revelată ultimului dintre mesageri, Muhammad”, pogorârea lui lisus pe pământ fiind unul dintre cele mai importante semne ale apropierii Zilei Judecăţii. El va pogorî şi va întări stâlpii legii islamului, fiindcă mesajul Lui va fi o confirmare a mesajului lui Muhammad, fără ca el să mai fie confirmat cu ajutorul unei revelaţii de către Allah. Aşa cum am văzut, după domnia de 40 de zile a „întunecatului Al Dajjal”, peste pământ se va lăsa un fum şi se vor produce trei eclipse; atunci va veni lisus Hristos pe pământ, îl va ucide pe Antichrist şi va întemeia regatul păcii.
Domnia lui Hristos pe pământ, va dura alte 40 de zile şi va fi caracterizată prin fericire, iubire şi prosperitate pentru întreaga omenire: „Oile şi lupii vor fi văzuţi împreună, copiii se vor juca cu şerpii”. Locul apariţiei lui lisus va fi moscheea din Damasc.Aceste lucruri sunt consfinţite de către cele două izvoare islamului, Coranul şi Sunnah. Astfel, în Coran, Allah spune că, după pogorârea lui lisus, nu va mai rămâne nici unul dintre oamenii Cărţii: „Nu va fi nici unul dintre oamenii Cărţii, care să nu creadă în El, înaintea morţii sale, iar în Ziua de Apoi, El va fi martor împotriva lor” (sura An Nisa 159).
Există de asemenea, numeroase hadisuri ce confirmă venirea lui lisus:
«Jur pe Acela în mâinile căruia este sufletul meu, că este aproape să coboare printre noi Fiul Măriei, ca Judecător drept şi El o sfarme crucea, o să omoare porcul, o să oprească războiul.» (Al Bukhari)
«In clipa aceea, Allah îl va trimite pe Hristos Fiul Măriei, El va coborî la minaretul alb din partea de răsărit a Damascului, purtând două veşminte vopsite delicat cu şofran, iar mâinile Lui se vor odihni pe aripile a doi îngeri; când El îşi va apleca fruntea, vor cădea picături de sudoare ca perlele, orice necredincios ce va simţi mirosul Lui va muri, iar răsuflarea lui va ajunge departe. Atunci El îl va căuta pe Al Dajjal şi-l va prinde la poarta lui Ludd şi-l va ucide.» (Muslim). «Profetul Muhammad a zis: Profeţii sunt fraţi, mamele lor sunt diferite, însă religia e una singură. Eu sunt cel mai apropiat dintre oameni de lisus, Fiul Măriei, între mine şi El nu a fost nici un profet» (Ahmad).
Despre înfăţişarea lui lisus, profetul Muhammad spune: „El este un bărbat de vârstă mijlocie, alb-roşcat, cu două straie pe El, capul lui pare ud cu toate că nu l-au udat”. Profetul porneşte un atac dur la adresa creştinilor şi iudeilor: „lisus va lovi crucea şi omorî porcul şi va chema El oamenii la Islam. Iar Allah va nimici în venirea Lui toate religiile, afară de islam, iar Mesia îl va nimici pe Antichrist, va muri şi se vor ruga musulmanii pentru el”.
lisus vine să moară ca un pământean, pentru că, în concepţia islamică, El nu este superior lui Muhammad, darămite egalul lui Allah. Aceste cuvinte le regăsim în fraza următoare „Toţi musulmanii au crezut în pogorârea lui lisus, în vremurile cele de pe urmă, aşa cum le-a pomenit Profetul Muhammad, ca şi în faptul că, El s-a urcat la cer cu Trupul Său, viu, aşa cum a arătat Allah în Coranul cel Sfânt”. Cele arătate mai sus, se regăsesc în Coran în sura Al Mai’da, în discuţia pe care lisus o va avea cu Allah în Ziua învierii: „Şi când va zice Allah: O, lisus, fiul Măriei! Le-ai spis Tu oamenilor: Luaţi-Mă pe Mine şi pe mama Mea drept dumnezei în locul lui Allah? El îi va răspunde: Mărire Ţie! Eu n-aş fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun, dacă aş fi spus ai şti, căci Tu doar ştii ce este în Sufletul Meu, pe când Eu nu ştiu ce este în Sufletul Tău! Doar Tu eşti ştiutorul celor neştiute! Eu le-am spus: Adoraţi-l pe Allah, Domnul Meu şi Dumnezeul vostru! Şi am fost martor împotriva lor, atâta vreme cât m-am aflat printre ei. Şi după ce M-ai luat la Tine, ai fost doar Tu priveghetor peste ei, căci Tu eşti Martorul tuturor lucrurilor”( sura Al Mai’da ).
De aceea musulmanul trebuie să creadă în lisus ca profet, căci El le-a zis să nu creadă în El ca Fiu al lui Allah, aşa cum o parte a adepţilor Săi, II considerau, ca parte din Allah:” Dumnezeu spuse: O, Iisus, fiu al Mariei! Tu ai spus oamenilor: Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei mai presus de Dumnezeu! Iisus spuse: Mărire Ţie! Eu nu pot mărturisi ceea ce nu am căderea să spun. Tu ai fi ştiut, dacă aş fi spus. Tu ştii ce este în mine, însă eu nu ştiu ce este în Tine. Tu ești Cunoscător al Tainelor. Eu nu le-am spus decît ceea ce mi-ai poruncit să spun: Închinaţi-vă lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru! (Coran, 4:159)”Musulmanul nu trebuie să-l privească ca fiu al lui Allah, ci ca slujitor, căci Allah nu poate avea fiu sau fiică, deoarece El este deasupra unei astfel de noţiuni.Nu există idee de Unitate în Trinitate, în islam, căci Trinitatea este considerată eschivare sau asociere clară, ceea ce este un păcat grav.
Concluzionând, putem spune că, lisus este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, El este Duhul lui Dumnezeu născut dintr-o Fecioară ce nu cunoscuse bărbatul. Această afirmaţie creştină coincide până la un punct cu învăţătura coranică, Coranul afirmă însă cu multă hotărâre că lisus este o simplă creaţie a lui Dumnezeu şi nu Fiul sau Egalul Său. A-i da lui lisus însuşirile şi atributele pe care le are în creştinism, în Islam, este o nelegiuire, o gravă eroare ce lezează Unicitatea Lui Allah şi caracterul de monoteism absolut, de aceea lisus trebuie privit şi cinstit de către musulmani ca un profet trimis de Allah, ce-1 precede pe Muhammad, Fiul omului şi nu Fiul lui Dumnezeu.
Claudiu STANCU
