Sâmbătă, 24 aprilie 2021, Mănăstirea Tismana, lavra Sf. Nicodim, a îmbrăcat haine cernite în ziua prohodirii şi a ridicării la cer a Maicii Stareţe Ierusalima Gligor Stavrofora, în prezenţa a peste 300 de credincioşi reprezentând un sobor ales de preoţi şi călugări alcătuit din ierarhi de frunte ai Eparhiei Olteniei, printre care s-au numărat: Precuviosul Părinte Protosinghel Vladimir Dărângă, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Dumitru» din Craiova, Preasfinţitul Părinte Nicodim Nicolăescu, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preacuviosul Părinte Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, la care s-a adăugat prezenţa notabilă a Părintelui Prof. univ. dr. Constantin Necula, Prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă «Andrei Şaguna» din Sibiu, a maicilor stareţe: Antonia Popescu Monahia, de la Mănăstirea Tismana, Marina Gligor Stavrofora, de la Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, Pahomia Pascu de la Mănăstirea Dealu Mare, Spiridona Tăbăcaru de la Mănăstirea Polovragi, Fevronia Nuţă de la Mănăstirea Târgu-Logreşti, precum şi a tuturor maicilor ostenitoare ale Mănăstirii Tismana, a unui număr însemnat de mireni veniţi din judeţele Olteniei şi din alte zone ale ţării.
,,Maica Ierusalima a făcut în cei 52 de ani de stăreţie ca această minunată lavră să înflorească, să crească şi să sporească”!
Pe platoul din faţa bisericii mănăstirii s-a desfăşurat slujba de prohodire, după care a luat cuvântul, mai întâi, Precuviosul Părinte Protosinghel Vladimir Dărângă, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane «Sfân¬tul Dumitru» din Craiova, care a pornit de la faptul că Mănăstirea Tismana este mănăstirea mănăstirilor din România, o mănăstire care de la începutul celor 600 de ani de existenţă a avut prim stareţ un sfânt, pe Sf. Nicodim, dar şi un ultim stareţ, tot un sfânt, Părintele Gherasim Iscu, de curând propus pentru canonizare în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Preacuviosul Părinte Vladimir a spus textual: ,, Dumnezeu a făcut, cu bunăvoinţa Sa şi cu îngăduinţa Sf. Nicodim, ca şi ctitoria aceasta să fie transformată în mănăstire de maici în anul 1949, iar primii doi ani au fost de frământări, când s-au perindat trei stareţe, Maica Fromentia, Maica Magdalena şi Maica Eliseea; abia Maica Tatiana Răduleţ a reuşit să pună ordine în mica obşte de măicuţe, dar, în anul 1951, acum 70 de ani, au fost aduse aici grupuri de maici de la Bistriţa şi de la Gura Motrului, de la Gologanu din Moldova, iar toate au învăţat aici duhul ascultării faţă de Sf. Nicodim. Din anul 1958, vrednicul de pomenire Mitropolitul Firmilian a rânduit ca la stăreţia mănăstirii să fie pusă Maica Ierusalima, un nume rar în monahismul nostru! Mai cunosc pe Maica Ierusalima Ghibu, de la Râmeţi, cu acest nume frumos! A ştiut vrednicul de pomenire Firmilian că pune la cârma mănăstirii un «vlăstar» al Sf. Nicodim, crescut în cultul ortodoxismului pe care l-a primit de acasă, dar mai mult l-a primit de la duhovnicul său, Părintele Miron Mihăilescu de la Ocna Sibiului. Maica Ierusalima a făcut în cei 52 de ani de stăreţie ca această minunată lavră să înflorească, să crească şi să sporească, dar nu numai material! Dacă vedem acum aceste ziduri, sunt pentru a treia oară, în ultimii 70 de ani, restaurate, iar această restaurare de acum poate va aduce mănăstirii strălucirea ei cea dintâi! Maica stareţă Ierusalima a purtat de grijă la refacerea frumosului pridvor, după proiectul inginerului Sălăjean de atunci, acum ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului, cu purtarea de grijă a Înaltului nostru Păstor Nestor! Maica Ierusalima a ştiut să crească generaţii de maici, şi, precum Sf. Nicodim şi-a trimis ucenicii săi în Transilvania, în Maramureş, în Moldova, la fel Maica Ierusalima a trimis ucenice care au deschis şi redeschis mănăstiri din Eparhia noastră la Cârcea, la Orşova, la Strâmba-Jiu, iar pentru toate a purtat de grijă ca o mamă! Era recunoscută ca fiind prima dintre stareţele Olteniei, nu doar prin vechimea păstoririi, ci prin faptele sale! Vorbeam cu cineva şi spuneam că Maica Ierusalima a fost o stareţă aspră, care a aplicat canoanele raportate la vieţile sfinţilor, că spunea o maică de aici că «Maica Ierusalima a fost dură, dar a umplut cimitirul de sfinţi!», iar pentru aceasta să îi purtăm recunoştinţă! Pentru sfinţii din această mănăstire, care vor alcătui în viitor o listă aleasă, printre ei fiind şi Maica Ierusalima, care a plecat pe calea fericită pe care şi-a ales-o şi la locul pe care ea şi l-a pregătit din timp! Ea se va alătura cetelor sfinte de femei care au trăit pe pământ, pentru că se va duce ca să se închine şi ierarhilor care au preţuit-o atât de mult, cum a fost Patriarhul Teoctist, care i-a acordat «Crucea Patriarhală» în 2007! Se va întâlni cu părinţii ei după trup, cu fraţii şi surorile ei, iar, acum, o rugăm pe Maica Ierusalima să pună cuvânt bun şi pentru noi, acolo, la tronul Sfintei Treimi, când va fi chemată la judecată, Amin”, după care, Părintele Profesor şi Prodecan, Constantin Necula s-a dovedit ca întotdeauna încântător şi a captat atenţia celor prezenţi prin stilul său de a vorbi, care este unul de-a dreptul seducător!
,,Maica Ierusalima este una dintre fericitele care au ales calea mănăstirii, urmându-L pe Dumnezeu”!
În viitor, vom reveni cu plăcere la textul cuvântului Părintelui Profesor Constantin Necula, de această dată consemnând cu atenţie, prima parte a cuvântului Preasfinţitului Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, care a spus: ,,Cu binecuvântarea ÎPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, am venit la această slujbă de prohodire, ca să vă transmit şi din partea Înaltpreasfinţiei sale urări de bine şi să avem bucurie la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca obştea mănăstirii să rămână cu acelaşi spor şi cu aceeaşi evlavie către Bunul Dumnezeu, ducând mai departe crucea primită! Maica Ierusalima a lăsat lumea şi s-a făcut călugăriţă de tânără, iar, de aici, toată admiraţia! Într-o carte intitulată «Filocalia», vol. 8, sunt unele pagini despre istoria isihasmului, iar două pasaje se referă la tinerii şi tinerele sub 20 de ani, care lasă lumea simţind o chemare lăuntrică de a porni pe drumul mănăstirii! Maica Ierusalima este una dintre fericitele care au ales calea mănăstirii, urmându-L pe Dumnezeu! Născută la 7 iunie 1929 din părinţii Ioan şi Susana şi primind la botez numele de Susana, a avut un frate Ioan şi două surori: Maria şi Victoria. De mică, iubea slujbele de la biserică şi acolo a primit îngrijirea duhovnicească a vrednicului de pomenire preotul de mir, Miron Mihăilescu! În timpul războiului, micuţa Susănica, aşa cum i se spunea, mergea cu mama ei la Sfânta Liturghie, dar, la 23 august 1946, ea s-a hotărât să meargă la Mănăstirea Bistriţa, cu încă trei tinere din Ocna Sibiului, la care s-au mai adăugat alte trei, iar pe toate le-a dus Părintele Miron Mihăilescu la Mănăstirea Bistriţa. Să vă spun că Maica Ierusalima, tânăra Susana, a simţit chemare pentru călugărie şi a spus acest gând mamei sale. În cele din urmă, Părintele Miron Mihăilescu, preot de mir, a fost duhovnicul prin care a lucrat harul Lui Dumnezeu şi a dus aceste fete la mănăstire! Consider că este foarte important pentru biserică să fie îndrumaţi tinerii către mănăstire! E păcat ca să oprească cineva, mirean sau slujitor, mersul vieţii unui tânăr spre mănăstire, spre credinţă! Datoria noastră este să ne rugăm ca Dumnezeu să lucreze! Aşa cum ne mărturiseşte nepoata Maicii Stareţe Ierusalima, e vorba despre Maica Stareţă Marina Gligor, de la Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, reţinem că Maica Ierusalima cânta mereu: ,,Ierusalime, Ierusalime, mi-e tare dor de tine!”, iar, la Praznicul «Acoperământul Maicii Domnului», din anul 1951, la vârsta de 22 de ani, Maica Ierusalima a depus voturile monahale. La 23 noiembrie 1951 a venit la Tismana cu 25 de maici, iar, fiind aici, sub conducerea Maicii Stareţe Tatiana Răduleţ, Maica Ierusalima avea ascultare la arhondaric. Din nefericire, s-a abătut atunci o mare nenorocire peste mănăstire! În 1957, Consiliul de conducere, în frunte cu Maica Stareţă Tatiana Răduleţ, a fost arestat pe baza unei înscenări ticăloase, sub învinuirea de furt. Pe 26 decembrie 1958, în ziua Sfântului Nicodim, Maica Ierusalima a fost numită oficial stareţă, îndeplinind această ascultare timp de 52 de ani, până la Sărbătoarea «Sf. Împăraţi Constantin şi Elena», din anul 2010, când a predat această responsabilitate Maicii Antonia Popescu! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
