Este un arbust conifer care creşte spontan în zona de munte. Frunzele au formă aciculară şi sunt aşezate câte trei. Fructele de ienupăr sferice sunt în realitate conuri fructificate şi se maturizează după al doilea sau al treilea an, când suprafaţa lor devine netedă, ceroasă, de culoare închisă cu reflexe albăstrui-violete. În scop medicinal se foloseşte întregul fruct. Acesta se macină, în vederea preparării de infuzii şi decocturi sau se transformă în pulbere pentru capsule. lenupărul este, de asemenea, disponibil sub formă de tincturi şi de ulei esenţial.
Compoziție: ulei volatil, substanţe glucidice, acizi organici, flavonoizi, pectine, răşini, taninuri, principii amare (iuniperină)
Acțiune: diuretică, sudorifică, stomahică, antiseptică, uşor expectorantă, abortivă
Indicații terapeutice: litiază renală, cistită cronică, poliurie, uremie, albuminurie, hidropizie, uretrită gonococică, prostatită, edeme renale, leucoree, dismenoree, bronşite cronice şi acute, catar pulmonar, răceli, tuse, infecţii pulmonare, fluidizarea secreţiilor bronşice, T.B.C. pulmonar, afecţiuni gastrointestinale, hepatită, pancreatită, ciroză hepatică, ascită, dischinezie biliară, litiază biliară, colici, enterocolite, crampe stomacale, balonări, diaree, dizenterie, vome, anorexie, hemoroizi, helmintiază, nevroze, alergii, migrene, depresii psihice, stări angoase, anxietate, hipertensiune arterială, ateroscleroză, bradicardie, diabet zaharat, obezitate, celulită, dereglări hormonale
Precauţii şi contraindicaţii
Nu trebuie administrat în cazul afecţiunilor renale. Uzul prelungit (peste 6 săptămâni consecutiv) sau supradoza pot afecta urinarea, ducând la albuminurie (albumine în urină), dureri renale sau complicaţii cardiovasculare.Persoanele sensibile pot avea reacţii alergice cutanate la ienupăr. lenupărul nu trebuie administrat în sarcină şi alăptare.
Alexandra Cruceru
