În cele mai multe cazuri, în cele mai multe familii, copiii de astăzi reprezintă prima generaţie de orăşeni. Părinţii lor, intr-o mai mică măsură, s–au născut la oraş, însă legăturile cu rădăcinile rurale nu au fost nicidecum întrerupte. Gorjenii se întorc în satul natal ori de câte ori au ocazia, oricât de departe s–ar afla, oricât de multe greutăţi le –ar sta în faţă.
Pentru gorjean, „acasă” înseamnă un singur loc, celelalte, fie ele şi mari proprietăţi în care se simt bine şi îşi trăiesc viaţa de zi cu zi, un domiciliu temporar. Rari sunt oltenii şi printre ei, gorjenii care nu doresc să îşi petreacă măcar ultimii ani ai vieţii „acasă”. Casa părintească înseamnă măsuţa rotundă cu scaune joase, masa cea mare din lemn masiv şi scaunele pentru sărbători, cufărul bunicului cu obiecte vechi şi misterioase, lada de zestre a bunicii dintr-un colţ al camerei de la drum, dulapul din lemn de pe care strălucesc gutuile parfumate ca o zi târzie de toamnă. Nostalgia casei părinteşti îi determină pe mulţi să îşi amenajeze un colţişor de sat, alţii consideră o încăpere rustică un loc liniştit şi simplu, cu o prospeţime aparte. Există deci, acest segment de potenţiali clienţi, pentru un investitor dispus să caute şi să găsească obiecte de mobilier vechi, pretabil a fi recondiţionat şi vândut pentru o nouă viaţă, intr-o casă în care va fi apreciat.
Achiziţia, recondiţionarea şi comercializarea mobilierului rustic poate constitui o afacere profitabilă pentru un investitor dispus să dea o nouă viaţă unor obiecte considerate inutile, de cele mai multe ori aruncate sau uitate în vreun cotlon. Se presupune că aceste „vechituri” vor fi cumpărate la preţuri mici, acceptabile, după care vor fi transportate la atelierul de tâmplărie dotat cu utilaje, scule şi dispozitive specifice pentru recondiţionare. Atelierul este situat la periferia oraşului sau în mediul rural, în apropiere.
În paralel, societatea execută mobilier rustic nou, care va fi comercializat împreună cu cel recondiţionat prin magazinul de desfacere deschis în Tg.Jiu, într-o zonă cu spaţii comerciale. Deţinerea unui spaţiu de producţie constituie un avantaj, altfel acesta va trebui închiriat, de asemenea spaţiul pentru prezentare şi comercializare din oraş.
Investitorul va elabora un plan de afaceri amănunţit prin care îşi va stabili principalele obiective şi costurile detaliate care, însumate, vor constitui solicitarea către banca finanţatoare. Astfel, chiria pentru cele două spaţii va reprezenta 40000 lei pentru prima lună, utilajele şi sculele în jur de 42000 lei, autoturismul special pentru transport mobiler 50000 lei, salariile a 2 tâmplari calificaţi şi a 2 muncitori necalificaţi prima lună 10000 lei, utilităţi 1500 lei, rezultând un total de aproximativ 150000 lei pentru început. Clientela va constitui un segment aparte însă mobilierul rustic, în special cel recondiţionat, cu o vechime considerabilă, este foarte căutat şi în afara ţării, bine plătit în consecinţă. Formarea unei clientele proprii cu dare de mână va aduce în curând profit şi recunoaşterea în domeniu.
A.Pop
