Conferenţiarul univ. dr. Ion Hirghiduş este şi scriitor membru USR. Şi-a câştigat un nume în literatura română printr-o serie de cărţi ce acoperă o tematică vastă şi deloc facilă care ţine de filosofie, antropologie, ştiinţe socio-umane.
Prin volumul „Iarba fragedă din cuvinte”, apărut la Editura EIKON, Bucureşti, în anul 2023, cea de a patra sa carte de poezie (după volumele „Prin inima sentimen-tului”, „Femeia lui Dumnezeu”, „Ceremonia unei vieţi zilnice”), gorjeanul Ion Hirghidus, schimbă registrul anterior propunând cititorilor săi o frumoasă culegere de versuri cu un titlu şi cu o copertă ce emană prospeţime. Schimbarea de registru este însă doar aparentă pentru că poezia din acest volum este o poezie ce sintetizează în versuri ideile principale din opera sa anterioară constituind o adevărată carte de vizită, fapt dovedit, de altfel şi de poemul „O trecere personală în revistă” prezent la pagina 66 („Singur îmi număr paşii adunaţi unul după altul…”)
Prin acest volum de versuri , poetul Ion Hirghiduş nu poate fi încadrat în vreun curent literar anume şi nici catalogat dar poate nici nu este absolut necesar acest lucru. Consider că tocmai în aceasta constă frumuseţea şi măreţia poeziei sale care poate fi astfel pătrunsă şi savurată de cele mai diverse categorii de cititori, de cele mai diverse nivele de cunoaştere şi de pătrundere la care se situează lectorii respectivi, de epoca şi de conjunctura în care textele poetice respective sunt parcurse. Depinde şi de modul în care priveşti lucrurile; daca vrei să fii mai atent, poezia este adâncă şi plină de must (aluzie la o poezie cu titlul „Fiinţa vinului”, pag, 85), dacă vrei să citeşti superficial, poezia te fură şi te încântă fără a-ţi spune însă prea mare lucru. În opinia mea, versurile autorului cărţii par o înşiruire de haiku-uri disparate, care se completează mai puţin unele pe altele dar care care luate împreună dau o altă înţelegere textului poeziei ceea ce , fie vorba între noi, nu am mai întâlnit până acum. Dar Ion Hirghiduş este cu siguranţă un poet modern pentru că scrie în vers liber şi nu ţine cont de canoanele poeziei clasice (o anumită măsură, rimă, titlu, punctuaţie, etc.). Inovaţia (spre exemplu poezia „Ţipătul argilei neolitice”) este la ea acasă iar metafora îmbracă cele mai diverse aspecte. Poezia este vizuală formată dintr-o diversitate de imagini sau tablouri care surprind prin apropierea lor, prin emoţia şi senzaţia generată. Există poezii dar şi poeme ample , există micropoezii fără titlu înşirate într-un tot liric.
Tematica şi motivele poeziilor sunt diverse predominand obsedant soarele şi timpul, anotimpurile, dragostea. Toate acestea servesc unui singur scop în carte, acela de a medita asupra vieţii, în general şi a condiţiei personale, în particular, asupra relaţionării celor două. (” Oameni-s toţi copii / jucându-se cu nimbul” din poezia „Rugăminte”, pagina 25)
Poezia lui Ion Hirghiduş este o poezie profundă şi complexă ce face diverse trimiteri. Ea este rodul unei experienţe literare acumulate şi exersate în timp precum şi a unei formaţii profesionale complexe ce acoperă diverse discipline predate la catedră: filosofie, epistemologie, antropologie, sociologie, psihologie, etc. O serie de titluri ale textelor sale poetice demostrează acest lucru: „Ieşirea din somn”, „Succesiuni de memorii”, „Cuprinsul unui gând singur”, etc.)
Nu pare a exista o dispunere logică a poeziilor în volum ceea ce conduce la ideea că autorul cărţii nu a fost preocupat de o naraţiune ci doar de introspecţie şi de reflexie , chiar de concluzii, ceea ce şi este adevărat. Cuvântul, valoarea şi mesajul lui, trebuie primit şi receptat cat mai bine, respectiv cat mai proaspăt asemeni ierbii abia răsărite („Iarba fragedă din cuvinte”). Pe coperta cărţii, scriitorul se întreabă, de altfel „Suntem înconjuraţi peste tot de cuvinte dar câte se află cu adevărat dintre toate acestea în inimile noastre?”
Cuvântul, cuvântul este extraordinar şi puternic prin toate sensurile şi energiile lui ; el poate transforma individul şi lumea ce-l înconjoară de aici preocuparea autorului în carte. Aşa cum, prin intermediul luminii, iarba fragedă se dezvoltă şi devine o plantă matură, la fel şi cuvântul , sub lumina cunoaşterii sporeşte generând o idee care se va însufleţi ulterior devenind o faptă. Aceasta , dupa modelul Logosului primordial care sub lumina Dumnezeirii s-a propagat generând lumea („A zis şi s-a făcut”).
Din volumul „Iarba fragedă a cuvintelor” am reţinut în mod special poeziile „Scara lui Iacob” şi „O trecere personală în revistă” care par să concentreze şi să justifice mai bine ideea cărţii, cea a condiţiei umane efemere („Scara lui Iacob”), a singuratăţii fiinţei umane în Univers („O trecere personală în revistă”). În ceea ce priveşte cea de a doua poezie, „O trecere personală în revistă”), consider că aceasta dă şi cheia cărţii putând exista chiar şi numai prin primele sale cinci versuri. Aceste prime versuri m-au determinat să pun semnul egalităţii între „Iarba fragedă din cuvinte” cu „surâsul clorofilei” , metaforă care le încheie şi care ar fi putut fi la fel de bine titlul cărţii!!!
Prin urmare, lectura volumului semnat de Ion Hirghiduş are ca finalitate un semnal optimist deoarece convinge că nu doar că se mai scrie poezie astăzi ci că aceasta mai poate fi încă o poezie vie, liberă, valoroasă şi originală, pe placul cititorilor.
Prof. Mariana Bendou, scriitor membru LSR, critic literar si promotor cultural
