Am indubitabila convingere că Traian Băsescu a auzit de la părinţi, de la bunii lui vorba din popor că “peştele de la cap se împute”, care cheamă la cinste, onestitate, moralitate. Vaporeanul nu are nimic comun cu aceste virtuţi. Pentru el cinstea şi virtutea sunt scrise cu grebla pe apa sâmbetei. Zeus-Băse arestează, subjugă înainte de ai fi chemat să răspundă el şi obligat să destăinuie toată frivolitatea şi tot răul, toate necazurile pricinuite României şi românilor.
Profund şi persuasiv B. P. Haşdeu puncta: “Nu necinsti pe alţii ca să te cinsteşti pe tine.” Cu metode hidoase-uneori perverse, alteori la vedere-marinarul ne-a demolat ţara şi n-a construit nimic, ne-a adus angoase, sărăcie, foame, genocide, minciună, fariseism şi ruşine. Fruntăriile României au devenit cunoscute pe tot mapamondul “graţie” arestărilor şi încătuşărilor de la punctele vamale Albiţa, Siret, Halmeu, Nădlac, Stamora-Moraviţa şi câte or mai fi.
Pentru domnii vameşi şi poliţişti de frontieră, problema nu este să-şi vândă sau nu ţara, ci doar preţul
Din aproape 80 de persoane luate în vizor la punctul de trecere de frontieră Siret (la graniţa de Nord-Est cu Ucraina), vreo 60 au fost reţinute ori arestate, în urma unor prelungite urmăriri (vreo opt luni), care au dovedit că acestea iau şpagă de la cei care fac mică contrabandă cu ţigări între cele două ţări. Sumele despre care se discutau sunt de basm: un poliţist de frontieră lua, uşor, pe zi între 1 000 şi 2 000 lei – pentru că, cinic spunea unul dintre ei: “Eu nu-mi vând ţara aşa de ieftin.” Pentru domnii vameşi şi poliţişti de frontieră problema nu este să-şi vândă sau nu ţara, ci doar preţul. Din punctul opus de graniţă cu aceeaşi ţară, de la Halmeu, aflăm că o doamnă, hămesită după şpagă şi mită, fostă secretară la un punct de vamă, dă ciubuc 130 000 de euro ca să fie numită-doar cu detaşarea pe un an!!- şefă de vamă. Îi dă, prin intermediul unui om de afaceri clujean, şeful Agenţiei Naţionale a Vămilor. În primăvara anului 2010, după încetarea delegării Nicoletei Dobrescu în funcţia de şef al Biroului Vamal Halmeu, Liviu Florian, cu complicitatea lui Ion Savu, a pretins de la nesătula Nicoleta suma de 300 000 de euro, promiţându-i că în baza influenţei pe care o are asupra şefului ANV şi vicepreşedinte al ANAF Radu Traian Mărginean, îl va determina pe acesta din urmă să o numească în aceeaşi funcţie. Surse judiciare susţin că omul de afaceri clujean Liviu Florian avea o influenţă reală asupra şefului Autorităţii Vămilor, Radu Traian Mărginean, şi că i-a înlesnit, în luna septembrie 2009, Nicoletei Dobrescu o întâlnire cu şeful Vămilor, Radu Traian Mărginean, prin intermediul unui anume Eugen Petrescu, randevu în cadrul căruia insistenta Nicoleta Dobrescu a fost încredinţată că va fi numită în funcţia de şef al Vămii Halmeu. Odată încheiată perioada detaşării, dubioasei doamne i se cer alţi bani, pentru o nouă detaşare – de acesată dată 300 000 de euro!… În această scârboasă tevatură este amestecat şi Ioan Romeo Niţu, fost angajat al unor magazine duty-free.
Nu comentez cifrele, faţă de veniturile normale ale unui salariat român şi nici faţă de ale unui vameş străin. Spun doar-pentru cei care tot bălmăjesc despre relaţia dintre salariu şi necinste, care consideră că cinstea trebuie să fie în funcţie doar de salariu – că un vameş Schengen, adică de un vameş străin, nu-şi permite huzurul vameşilor şi poliţiştilor de frontieră români (vile, maşini de lux, averi, bani pitulaţi în cine ştie ale cui conturi.)
Cele două “evenimente” (cărora li se adaugă procesul cu vameşii bănăţeni şi cetăţeni sârbi) vin după ce, la Strasbourg, Zeus-Băse se răţoia bezmetic la europenii care au pus sub semnul întrebării posibilităţile României de a păzi graniţa Schengen. Ca să-şi argumenteze spusele, Zeus-Băse număra vreo două sute de cazuri instrumentate de Justiţie şi altele care vor urma în această lună, exact în legătură cu corupţia de la frontiere. Ceea ce n-a înţeles vaporeanul este că, prin aceste cifre, n-a făcut altceva decât să ofere argumente infailibile Franţei, Germaniei şi altor europeni care au cerut amânarea intrării noastre în Schengen, legând-o de Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie. Adică, spun ei, sistemul românesc nu funcţionează. Desigur, doar un “specialist în drept neconstituţional” precum Bulă-Boc putea să afirme cu iresponsabilă-seninătate că ceea ce s-a întâmplat la unele vămi “este o dovadă a funcţionării statului de drept.” Or, ceea ce se întâmplă la vămi este tocmai pe dos – dovadă că statul de drept nu funcţionează, că întreg sistemul este corupt, de la frontieră până la şefii imorali din minister.
De altfel, ţine de “folclor”, de cunoaşterea publică, tot ce se spune despre necinste şi contrabandă, despre micul trafic de frontieră, cu cârca şi bicicleta. Am fi naivi şi infantili dacă am crede că la noi contrabanda se rezumă la atât. Imaginaţi-vă contrabanda cu TIR-ul, cu vaporul, cu şlepul, cu trenul, tone şi tone de ţigări, fructe, legume, ulei, făină, zahăr, carburanţi, alcool, poate şi arme etc., care intră zilnic în ţară şi sunt fructificate la piaţa neagră.
Revoluţia l-a prins pe Băsescu cu 50.000 de dolari obţinuţi din contrabanda cu ţigări, cafea, jeans
În ce-l priveşte pe marinarul de la Cotroceni şi burzuluiala sa de la Strasbourg, mă îndoiesc că l-a luat în serios cineva (chiar dacă sacoul nu era ros în coate de la citit): în cancelariile occidentale nu dă nimeni doi bani pe vaporean şi nici nu s-au pierdut declaraţiile sale frivole de pe când îşi făcea propagandă electorală şi voia să fie simpatic şmecherilor şi hoţilor din România, şi care se lăuda că pe el Revoluţia l-a “prins” cu 50 000 de dolari, obţinuţi ca marinar, din contrabanda cu jeans, cafea, ţigări, băutură, carpete etc. Păi, dacă preşedintele ţării, futilul Zeus, s-a lăudat că a făcut contrabandă, cum să-l iei în serios? Este, oare, inutil să ne întrebăm din nou dacă nu cumva printre imensele sume folosite de vaporean în compania sa de realegere ca preşedinte, din 2009, nu se vor afla şi sponsorizări provenite din contrabandă? Dar mai este, la vedere, o problemă. Nu ştiu în ce măsură “lupta împotriva corupţiei la vamă” îi va fi convins pe cei din UE, însă nu m-aş mira dacă nu-l va fi înghesuit niţel pe Vasile Blaga, fost şef peste vameşii şi poliţia de frontieră, fost el însuşi vameş la Oradea. În contextul luptei pentru şefia PDL, în care Blaga, şi-a anunţat candidatura împotriva lui Bulă-Boc şi, mai rău, a declarat că el este prea vechi în PDL pentru a primi dispoziţii de la nesăbuitul vaporean, s-ar putea ca desfăşurarea şi aprofundarea luptei anticorupţie de la vămi să-l implice, pe planul luptei pentru şefia PDL, tocmai pe Vasile Blaga. Se poate uşor decoda: lupta anti-corupţie este conexă luptei anti-Blaga.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe
