Hreanul şi calităţile lui

Denumire în latină: Armoracia rusticana

Planta legumicolă perenă, din familia Brassicaceae, hreanul este o legumă cu rădăcina groasă, ramificată şi adâncă de culoare gălbuie, cu interiorul alb. Are gust şi miros înţepător, şi de aceea este folosit cel mai des ca şi condiment.

Frunzele interioare sunt mari, oval-lanceolate, de regulă întregi, iar frunzele superioare sunt lanceolate şi au marginea închisă.

Se presupune că hreanul este originar din sud-estul Europei şi din vestul Asiei, însă în prezent este popular în toată lumea. Poate atinge până la 1,5 metri înălţime şi este cultivat în special pentru rădăcina mare şi albă, însă chiar şi frunzele sale sunt comestibile.

Este puţin pretenţios faţă de căldură şi lumină şi de aceea se poate cultiva în locuri mai umbrite. Se dezvoltă bine în soluri profunde şi îngrăşate; rădăcinile sale pătrund adânc în pământ de unde extrag substanţele nutritive necesare. Nu suportă locurile cu apă staţionară şi în locurile nisipoase şi uşoare apar rădăcini subţiri, ramificate şi lemnoase.

Hreanul este un foarte vechi remediu popular, cunoscut de pe vremea dacilor. Printre afecţiunile care îşi găsesc alinare cu ajutorul hreanului se numără bronşitele, sinuzitele, paradontoza, reumatismul, anemia, gripa şi răcelile. Din hrean se obţin mai multe preparate cum ar fi tinctura, oţetul de hrean, făina de hrean sau cataplasmele cu hrean. Rădăcina hreanului conţine foarte multă vitamina C şi minerale precum fier, potasiu, calciu şi magneziu. Mirosul înţepător al rădăcinii se datorează sulfurii de alil, o substanţă prezentă şi în usturoi şi ceapă.

Ca medicament, proprietăţile curative ale rădăcinii de hrean sunt nenumărate. O calitate aparte este stimularea poftei de mâncare prin excitarea secreţiilor aparatului digestiv. Datorită conţinutului ridicat de potasiu, hreanul are efect diuretic, cu tendinţă de normalizare a tensiunii arteriale. De asemenea, hreanul este activ şi în cardiopatia ischemică, având în plus şi efect cardiotonic, fiind foarte indicat celor care suferă de hipertensiune arterială. Hreanul are şi calitatea de a degaja de secreţii aparatul respirator, fiind astfel indicat în tratamentul astmului.