Ca orice om care doreşte să puie-n practică recomandările specialiştilor pentru menţinerea tonusului fizic, în fiecare zi parcurg vreo câţiva kilometri, apostoleşte, prin urbea sfinţită de minunăţiile dăltuite de Brâncuşi. Aproape zilnic îmi fac timp pentru a trece şi prin unele din parcurile oraşului. Fără doar sau poate, autorităţile au luptat şi luptă pentru ca urbea să fie cât mai atrăgătoare şi odihnitoare, nicicum obositoare şi respingătoare. Dar…ce te faci cu unii din cei care-i sunt locatari de sine stătători, lăsându-i deoparte pe cei ce sunt în tranzit. Oraşul Tg-Jiu, comparativ cu alte oraşe ale ţării, arată bine, chiar plăcut. Comparându-l, prin metehnele unora veniţi de prin nu se ştie ce coclauri, dar cu pretenţii de mari domni (sau doamne), cu alte oraşe din ţările CIVILIZATE, din spaţiul european, arată…aşa cum îl văd cei care au avut şansa să mai călătorească şi prin alte zone ale Europei. Racilele şi lipsa civilizaţiei, se-ntâlnesc, din păcate, la tot pasul. Eforturile persoanelor angajate pentru întreţinerea domeniului public, pe care le-ntâlnim cotidian, angrenate în întreţinerea şi asigurarea curăţeniei, se izbesc ca de un zid, de nemernicia devenită flagel. Deşi am mai scris despre aceste aspecte, voi continua să o fac, pentru că nu pot suporta comportamentul unora veniţi parcă din junglă. Nici nu mai ştim câte rânduri de bănci, pentru a se aşeza pe ele cei cu suferinţe sau simpli trecători, au fost schimbate în ultimii ani, de către edili. Mai dihai ca-n zonele cu bivoli sau elefanţi, au început să fie distruse. Nimeni nu a văzut…pe nimeni, toţi văzând doar urmările comportamentului sălbatec. În Parcul Lido, (la fel şi-n micuţa oază de verdeaţă, numită Parcul Titulescu, şi-n oricare din parcurile Târgu Jiului), spre exemplu, sunt toate condiţiile ca orice om de BUN SIMŢ, să-şi poată petrece o perioadă de timp, în mod civilizat, pe o bancă sau plimbându-se pe alei. Fie vorba-ntre noi, cândva, printre aleile betonate, chiar se afla spaţiul verde. Acum? Puţin mai este şi devine amintire, fiecare biped…civilizat, călcând nu pe alei ci pe iarbă!! Ce te faci însă, când, printre bănci şi pe ce-a mai rămas din spaţiul verde, continuu, câţiva… iubitori de animale, cu patrupede de tot soiul şi toate mărimile, de regulă fără cureluşă sau lanţ de strunire şi control, dau…lecţii de civilizaţie. Peste tot, excremente lăsate de aceste nevinovate animăluţe, în care, nu rareori, copiii şi nu numai, calcă. Încep suduielile mămicilor sau tăticilor, injurii specifice unei naţii aflată în plin proces de… tranziţie, de la lumea-napoiată, la lumea… îndărătnică, ştersături cu iarbă, cel mai adesea aruncată tot prin zonă. Un alt flagel, la modă, fi-i-ar moda a dracului, este… meliţatul de seminţe. Parcă văd, mai zilele trecute, pe o bancă, două…doamne (de fapt doar… una), la taifas. Una din ele, cu punga de seminţe-n poală, toca la ele de parcă fusese şcolită, iar în faţa băncii, era…ca la porci! Doi, trei metri pătraţi, plini de coji…de mai mare…sila!! Nu prea departe de ’mneaei, pe o altă bancă, doi indivizi enigmatici şi ciudaţi, tineri şi…nebărbieriţi, despre spălat nu mai vorbesc, fiecare cu câte-o pungă cu seminţe, făcuseră din aleea din jurul băncii, un adevărat coş de…nesimţire şi exemplu de…bună creştere!! Fiecăruia dintre noi i se întâmplă să meargă pe aceeaşi cărare sau trotuar, în preajma sau în spatele unor mămici sau tătici, care cumpără odraslelor câte ceva dulce, ambalat, desfac, – ei sau cei cărora li le oferă – ambalajul, şi-l aruncă fără nicio jenă, direct pe asfalt! Cât priveşte fumătorii, ce să mai vorbim. Te şi-ntrebi, dacă am deveni civilizaţi, de unde s-ar mai aproviziona…culegătorii de chiştoace, rămăşiţele de ţigări, care devin la rându-le, mană cerească pentru cei cu acest viciu, dar…fără parale!?
S-a ajuns pân-acolo, că, pentru a putea folosi trotuarul, în unele zone, edilii au montat stâlpi de plastic, prinşi în beton, ca la-nceputurile trecerii de la epoca pietrei, la cea a primului pas spre cea a celor care …merg în două picioare (cu excepţia celor… obosiţi prin cârciumi). Cu toate astea, nu s-a rezolvat mare lucru. În ciuda faptului că o legislaţie puţin mai spălăcită, obligă stăpânii animalelor de companie, atunci când sunt scoase în spaţiul public, să aibă asupra lor măturică, lopăţică şi săculeţ de strângerea eventualelor excremente, cine, oare, a văzut pe teritoriul mioritic, pe cineva din cei abilitaţi (Doamne, ce cuvânt magic, imposibil de tradus sau de pus în practică!!!), să ia la-ntrebări pe unul din cei cu căţeluşul tras de juvăţ, sau pe cei care fac planul la tocatul seminţelor, în stil porcesc ? Nici pomeneală. Legea de-aia e făcută, ca să fie încălcată! Vrem să pătrundem în spaţiul Schengen… Pe scările blocurilor de locuinţe, în fiecare noapte, indivizi şi…piţipoance, de care părinţii n-au habar pe unde sunt şi cu ce se ocupă, stau la…una mică, la o ţigărică (de regulă cam un pachet), povestesc, vorbesc despre…progresul omenirii, fac uneori şi amor, dovada făcând-o…cele lăsate ca…probă, la faţa locului, pentru că dimineaţa când ieşi pe scară, ai senzaţia că peste noapte au năvălit porcii. Apoi dispar, pentru că, nu-i aşa, vorba lui Brucan, să fie-n formă seara viitoare! Păi…să te duci tu în Germania, Franţa, Olanda, Belgia etc, să faci de-al din astea sau să mergi cu cu căţeluşul, şi să-şi facă nevoile pe stradă, iar tu, om…civilizat în România, să procedezi ca la tine-acasă, adică să nu-ţi pese şi să-ţi vezi de drum. Acolo, amenzile, te lasă cu ochii-n soare. Să parchezi maşina pe trotuar sau în locuri interzise? Ai pus-o!! Până şi la vecinii noştri unguri, nivelul civilizaţiei, este…hăt hăt, la distanţe cosmice de ce se-ntâmplă pe la noi, degeaba încercăm să ne luăm cu ei în…coarne!!
Asta e…taică, NEMA SPERANŢE !
Geo Filiş
