Hobița și-a sărbătorit «semănătorii de lumină»

399

Duminică, 22 iunie 2014, Școala din Hobița lui Constantin Brâncuși a trăit un eveniment evocator deosebit, marcat de omagierea «semănătorilor de lumină» ai acestei localități din Județul Gorj, din comuna Peștișani, pentru că satul din care și-a luat zborul «părintele sculpturii moderne» și care se află la 24 km de Târgu-Jiu și la 3 km de drumul național Târgu Jiu-Tismana, consemnează prima atestare documentară la 30 aprilie 1518 (7026), prin care Neagoe Basarab confirmă lui Datco și altora, stăpânirea peste cinci părți de ocină din Ohabița.

Dacă pentru fiecare dintre noi, satul Hobița se înscrie în universalitatea în care «s-a născut veșnicia» ce poartă pecetea unuia dintre “cei mai importanți creatori de frumos ai secolului 20, artist plastic care a influențat enorm sculptura, arhitectura, designul și, mai ales, modul în care apreciem și percepem arta”, așa cum îl apreciază unul dintre marii săi exegeți, putem spune că dezvelirea unei plăci comemorative omagiale, ridicată la intrarea școlii din satul Hobița și în care sunt înscrise numele sacre ale «luminătorilor de suflete» reprezintă o încununare a zborului spre eternitate și a unei anamneze pe care numai Dumnezeu o sfințește și o revelează!

“Ei au fost «luminătorii satului», învățătorii și educatorii noștri”
Așa cum avea să declare în cuvântul de deschidere a manifestării, domnul prof. univ. dr. MOISE BOJINCĂ, Rectorul Universității «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu și Președintele Fundației «Casa Constantin Brâncuși-Hobița» din Peștișani: “Ne aflăm astăzi, 22 iunie 2014, în satul inegalabilului Constantin Brâncuși, pentru a săvârși un act ce se vrea evocator, păstrător de amintiri, deschizător de evenimente, de omagiere a luminătorilor satelor peștișănene și ziditori de identitate în această lume a diversității. Dezvelirea plăcii comemorative a celor care au slujit catedra acestei școli de-a lungul timpului, e un eveniment cu atât mai important, deoarece se face într-un moment trist pentru școală, aceasta fiind acum închisă din 2012, iar ceea ce se petrece astăzi aici este o piedică în calea uitării, un semn de aducere aminte permanentă pentru cei ce au viețuit pe aceste meleaguri. Este o datorie a celor care înțeleg și realizează ireversibilitatea timpului, un semn că, nu numai că nu trebuie să uite, dar trebuie și să reîmprospăteze memoria celor care se apropie de vârsta senectuții. Dar, în același timp, să cultive, să sădească și să imprime în mintea celor tineri faptul că aceste lucruri constituie o adevărată vatră strămoșească de cultură unde au fost zămisliți, au crescut și s-au format adevărați oameni, trăitori și păstrători ai tradițiilor și obiceiurilor înaintașilor. Aceștia au fost capabili să imprime vieții un anumit sens și o anumită direcție. Ei au depus un efort cultivat, au deschis adevărate căi ale formării și devenirii noastre ca oameni! Ei au fost «luminătorii satului», învățătorii și educatorii noștri”! Domnul Profesor Ion Voiculescu sublinia cu sinceritatea candorii metamorfozate că: “Am intrat mic, și am ieșit tot mic pe ușa acestei școli. Să nu lăsăm să se degradeze această școală”.

“Zona aceasta poate fi un centru cultural, nu doar o școală părăsită”
hobita1La rândul său, dl prof. univ. dr. Ion Mocioi a completat ideea și a spus că tot: “Ceea ce este la Tg. Cărbunești, aș vrea să fie și aici! Zona aceasta poate fi un centru cultural, nu doar o școală părăsită! Toate rădăcinile artei lui Brâncuși sunt aici. Până acum, n-a reușit nimeni să-l pună în valoare pe Brâncuși”, fiindcă nici nu știm, până în prezent, unde se află mormântul părinților lui Constantin Brâncuși, iar dl prof. Petre Cornoiu a ținut să aprecieze că: “Pe raza comunei, aceasta este școala a cea mai bine conservată. O cameră să fie folosită pentru Fundația «Casa Constantin Brâncuși», o altă sală pentru un muzeu dedicat etnografiei satului și chiar pentru o Bibliotecă ce va purta numele lui «Constantin Brâncuși», tocmai pentru a include această clădire în circuitul turistic al Hobiței! Vom face ca această școală să nu rămână închisă. Neamul nostru rezistă și prin faptul că își aduce aminte de înaintași. Să învățăm unii de la alții, pentru ca în acest fel, să fim trainici pe acest pământ”! Din partea reprezentanților instituțiilor administrației județene a onorat cu prezența sa la manifestare, domnul Ciprian Adrian Florescu, vicepreședinte al Consiliului județean Gorj, care a ținut să mulțumească autorităților pentru invitația adresată, deoarece: “Fiecare dintre noi trebuie să-și aducă aminte, clipă de clipă, de oamenii care ne-au învățat carte, dacă vrem ca societatea să ne respecte! Altfel, societatea nu va putea niciodată să emită pretenții asupra noastră.
Alături de felicitări, vreau să cred că această simbioză, această conexiune indusă de organizatori, între simbolul național pe care astăzi îl purtăm la piept fiecare dintre noi și simbolurile universalității cioplite de mâna genialului Constantin Brâncuși, născut la Hobița, reprezintă legătura dintre românismul care s-a creat aici în Gorj, și mai ales în Hobița, și ideea de a ne aduce aminte, de fiecare dată, de cei care au fost înaintea noastră”! Veteranul de vârstă, la cei peste 91 de ani ai săi, dar și sufletul cel mai tânăr al manifestării de la Hobița, domnul Tănasie Lolescu, avea să declare cu detașarea ingenuă a omului eliberat de prejudecăți: “Dacă pot să mă adresez dumneavoastră, astăzi, îi datorez și faptului că primul de acolo, de deasupra plăcii commemorative, a fost primul meu dascăl: Constantin Tabacu. Mă bucur și salut în numele satului și în numele participanților prezenți aici, atâția oameni care au venit ca să omagiem printr-un gest de noblețe pe aceia care ne-au învățat carte. Trăiesc o emoție care îl cuprinde pe oricare în fața atâtor privitori! Am fost elev al satului Hobița și l-am avut ca învățător pe d-l Constantin Tabacu. El m-a învățat, ca și părinții mei, ca să fiu cinstit! De la stăpân am învățat să fac ceea ce mă învață nevoia. Placa de comemorare este un semn de prețuire pentru cei care au slujit la această școală! În fiecare an, de acum încolo, să fie declarată ziua strigării catalogului la Școala din Satul Hobița, fie la 22 iunie, fie în ultima duminică din iunie. Curtea școlii să fie un loc de joacă pentru copii. De aceea, am zis: vă rămâne, vouă, urmașilor, acest lucru”! Cu șarja unei crirtici virulente, fostul ministru adjunct al minelor și Președintele organizației «Fiii Satului Frâncești», dl Huidu, a atras atenția că în cultură nu trebuie să avem ingerințele politicului, iar: “Personajele politice sunt efemere și eu am un principiu – pe malefici nu-i nominalizez”!

“Prezența noastră aici consființește memoria timpului”
hobita2Ca o sinteză a celor întâmplate în Duminica a doua după Rusalii, prin dezvelirea plăcii comeorative de la școala din Hobița, să reținem spusele domnului profesor Alexandru Davițoiu, cel care sublinia că: “Prezența noastră aici consființește memoria timpului”! Poetul Ion Firiza a recitat o frumoasă poezie din care am remarcat o metaforă emblematică potrivit căreia “la noi stau taine exilate”, iar micuța Gabriela Brâncuși a spus poezia: «Învățătoarea mea», în care a reiterat că: “În nopțile senine, când voi privi spre stele/ O mică stea va străluci cu chipul învățătoarei mele”! Iar, fiecare dintre noi să redevenim asemeni Gabrielei și să ridicăm ochii spre Dumnezeu, rostind în șoaptă: “Doamne, Tu le știi pe toate, Tu ştii măsura păcatelor pe care le-am săvârşit, dar, totuşi, eu pe Tine te iubesc. Eu pe Tine te recunosc ca Domn şi Dumnezeul meu. Pe Tine Te recunosc ca Domn şi Stăpân al meu! Chiar dacă uneori cad, ajută-mă să mă ridic, să nu pierd speranța”! În loc de concluzii, credem că sărbătoarea «luminătorilor de suflete» petrecută la Hobița Gorjului, poate și trebuie să ne ajute a nu-i da uitării pe aceia care ne-au semănat cunoştinţe în minţile noastre fragede din copilărie, cei care au sădit şi au cultivat seminţele cunoaşterii în conştiinţa noastră, cei care au pus o părticică din sufletul fiecăruia, pentru ca să prindem aripi şi să zburăm pe “aripile vântului”, pentru a ne căuta rostul în viaţă! Atunci, Dumnezeu ne va spune, precum i-a spus și Sfântului Apostol Petru: «Paşte oile mele. Paşte mieluşeii mei. Ai grijă de turma mea»! Iar pașii potecilor mai mult sau mai puțin bătătorite ne poartă pe fiecare cu turma la păscut, acolo unde ne este menirea, dar oriunde am fi și oriunde am privi, păstrăm în suflet cuvintele îndrumătoare ale învăţătorilor noştri, cei care împreună cu părinții, ne-au învăţat să înţelegem ce înseamnă să iubim frumosul, să avem credință și chiar sete de cunoştinţe folositoare, să fim recunoscători celor care ne îndrumă pașii, să avem un comportament civic, dar, în primul rând, să fim oameni!
Profesor, Vasile Gogonea

1 COMENTARIU

Dă-i un răspuns lui brebinarumihail Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here