Cel mai mare datornic la bugetul statului din judeţul Gorj scapă de obligaţiile pe care le are prin vestitul troc. Uzina Mecanică Sadu sau fabrica de armament, aşa cum mai este cunoscută, cedează din terenurile pe care le deţine, iar statul şterge o parte din datoriile istorice.
Schimbul lasă astfel uizna fără 42 de hectare, o suprafaţă despre care cei din conducere susţin că oricum nu producea nimic, ci doar încărca contabilitatea cu importante costuri.
Uzina Mecanică Sadu, administrată de vestitul democrat-liberal Marcel Hoară se află pe primul loc în Gorj în topul marilor datornici către stat. Fabrica a acumulat datorii istorice, de aproape 1.000 de miliarde de lei vechi. De-a lungul anilor, fabrica de armament din Sadu a asigurat veniturile multor gorjeni, în ciuda condiţiilor grele de lucru. După Revoluţia din 1989, au avut loc disponibilizări masive, iar reorganizarea societăţii a dus la separarea Parcului Industrial. Uzina Mecanică a rămas doar cu producţia de muniţie, iar pentru diversificarea gamei prin includerea unor calibre specifice NATO, uzina a fost nevoită să facă investiţii în noi utilaje de producţie. În acelaşi timp datoriile curgeau cu penalităţi cu tot. Din 2002, Uzina este înregistrată ca filială a Companiei Naţionale Romarm S.A., societate cu capital integral de stat. UM Sadu are în prezent peste o mie de angajaţi şi fabrică, aşa cum este înregistrată, muniţie de infanterie, calibru Est şi NATO, arme infanterie şi elemente pirotehnice.
Hoară a descoperit bunurile inutile de la UM Sadu
Pentru găsirea unei soluţii de stingere a datoriilor au venit, la sfârşitul săptămânii trecute, şi reprezentanţii Romarm, care au format o comisie pentru evaluarea unor suprafeţe de teren la care fabrica vrea să renunţe.
Uzina Mecanică Sadu doreşte să cedeze 42 de hectare de teren, din care o parte Parcului Industrial, iar cea mai important suprafaţă va fi cedată unor investitori la care Uzina Mecanică Sadu să deţină acţiuni. Prin această modalitate, uzina scapă şi de datorii, cel puţin de o parte dintre ele. Legea prevede ştergerea sau diminuarea datoriilor în această situaţie. Asta susţine Marcel Hoară, cel care este administrator special la Uzină. Tot el crede că cele 42 de hectare de teren erau inutile, aducând costuri suplimentare fabricii prin întreţinerea şi paza asigurată.
Gabriela Mladin
