Onoraţi participanţi,
Împlinim astăzi, aici şi împreună, una din obligaţiile care trebuie să ne însoţească permanent, cât suntem pe această faţă a pământului: readucerea la lumină a înaintaşilor noştri care de-a lungul timpului – în războiul de Independenţă (1877-1878), în Războiul de reîntregire a neamului (1914-1918) şi în războiul de apărare a ţării (1939-1945) şi-au jertfit unii tinereţea, alţii chiar viaţa pentru a păstra şi a ne transmite nouă celor de azi glia strămoşească.
Acest lucru a devenit realitate datorită efortului sub toate aspectele făcut de autorul principal al cărţii, domnul general, prof. univ. Constantin Ispas, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Veteranilor de Război Gorj.
Prin această lucrare, domnul general Constantin Ispas, demonstrează şi întăreşte adevărul cuvintelor lui Nicolae Iorga care ne spune că: „Înaintaşii noştri au învăţat că istoria, care se putea crede că este o materie pe lângă celelalte, se învederează din ce în ce mai mult că este o necesitate. Da, cunoştinţa ei este o necesitate pentru conştiinţa umană şi pentru chibzuirea împrejurărilor şi pentru tragerea concluziilor şi pentru îndemnuri şi pentru mângâieri”.
Dacă Vasile Pârvan ne spunea că „Istoria e – ca şi religia, arta şi filosofia – o atitudine în faţa lumii şi a vieţii”, domnul general Constantin Ispas în cartea pe care v-o prezentăm cu simţu-i extraordinar de analitic şi pătrunzător – lăsând să se întrevadă şi experienţa militară de o viaţă – ne spune că „istoria nu-i 
o religie, istoricul nu acceptă nicio dogmă, nu respectă niciun lucru interzis, nu cunoaşte niciun tabu. El poate să deranjeze, istoria nu e totuna cu morala; istoricul nu are rolul de a exalta, ori de a condamna, el explică.
Istoria nu este sclava actualităţii. Istoricul nu aplică trecutului schemele ideologiei contemporane şi nu introduce în evenimentele de odinioară sensibilitatea prezentului.
Istoria nu-i totuna cu memoria; istoricul într-un demers ştiinţific, colecţionează amintirile oamenilor, le compară între ele, le confruntă cu documentele, cu obiectele, cu urmele existente şi consemnează faptele. Istoria ţine cont de memorie dar nu se reduce la ea.
Istoria nu este un domeniu juridic. Într-un stat liber, definirea adevărului istoric nu aparţine nici 
Parlamentului, nici Autorităţii Judiciare. Politica statului, chiar animat de cele mai bune intenţii, nu este politica istoriei”.
Se cuvine în acelaşi timp să mulţumim şi domnului decan, prof. univ. dr. Constantin Mircioiu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale – Şef Secţie Ştiinţe Farmaceutice – pentru susţinerea financiară a lucrării.
Cuvântul de salut adresat de reprezentantul comunităţii peştişenene – Cosmin Pigui, primarul ales; apoi de reprezentantul liceului „C. Brâncuşi” Peştişani, gazda noastră – D-na dir. adj. Manuela Anghel sunt grăitoare.
Aşezaţi unde suntem, în bătaia tuturor vânturilor, ca şi cum ne-ar fi fost menirea să stăm de strajă în faţa şi împotriva celor mai sălbatice vijelii, toată ţara noastră de aproape 2.000 de ani a fost permanent încercată de primejdii.
Adesea am biruit, dar cea mai mare biruinţă este că avem, în ciuda tuturora, un pământ şi un Steag pe care ai noştri înaintaşi au fost vrednici să le apere şi să ni le transmită.
Înaintaşii noştri au fost copii ai suferinţei. Poate că tocmai această îndelungată şi amară suferinţă i-a legat atât de strâns de acest pământ pe care l-au considerat pe bună dreptate ca fiind bunul lor cel mai de preţ, credinţa şi nădejdea lor. Aici au prins rădăcini, asemenea codrilor străvechi, înfrăţindu-se cu pământul. I-au bătut furtunile, dar au rămas neclintiţi aşteptând ceasul înfloririi.
Fără doar şi poate, porunca vremii ne cere azi să revenim la rădăcini. De la străbuni să luăm puterea şi pilda, nu de la străini.
Permite-ţi-mi să mai amintesc un scurt citat al lui Vasile Pârvan „Morţii sunt rădăcinile noastre”
Lecţia oferită comunităţii peştişenene de domnul general demonstrează, odată în plus, veridicitatea spuselor lui C. A. Rosetti şi anume: „… ca să-ţi redobândeşti drepturile, să sfărâmi fiarele serviei şi lanţurile provincialismului, nu este destul să suspini după libertate, ci trebuie s-o simţi, să fii cu dânsa un trup şi un suflet, să fii erou sau jertfă, şi s-o aperi cu cugetul, cu energia, cu curajul, cu virtutea şi perseverenţa cea mai deplină”.
Înainte de închiderea manifestării noastre se cuvine să mulţumim doamnei Ispas pentru răbdarea şi înţelegerea de care a dat dovadă cu domnul general, precum şi familiilor Valeria şi Petre Cornoiu, Anca şi Puşu Susanu, Ligia şi Victor Tivig, precum şi domnului Cil. Ing.(r) Nicolae Ciolacu pentru implicarea în culegerea materialului monografic din zonă.
Acum, vă cer permisiunea să ne ridicăm în picioare şi în clipa de adâncă reculegere, să-i preţuim şi din adâncul conştiinţei noastre să şoptim, împreună cu domnul general Constantin Ispas:
„MORŢILOR, PENTRU ONOR !
Vouă, Bărbaţi ai Datoriei, care aţi luptat pentru veşnicia ţării şi Onoarea Armatei Române, vă deschidem larg porţile inimii şi vă aprindem în suflet candela recunoştinţei!
Astăzi, numele voastre stau scrise la loc de cinste, fără nicio discriminare, în această carte şi sunt păstrate în inimile celor dragi vouă… Copiii de la şcoală şi adulţii o citesc şi se mândresc cu actele voastre de bravură şi vitejie.
Astăzi, gândurile tuturor se îndreaptă către faptele voastre pilduitoare, înălţând către Dumnezeu rugăciuni întru slava şi pomenirea voastră.
Aşa cum v-am făgăduit – că nu vă vom da uitării – făgăduim şi azi, în faţa luminii voastre: Toţi cei care s-au luptat pentru neam şi ţară, ca şi voi, vor fi onoraţi, iar urmaşii voştri îşi vor primi, din bucuria neamului, rodul înălţării noastre: ocrotirea şi grija ţării.
Pe jertfa voastră, pe virtuţile şi sacrificiile voastre se va întemeia o ţară nouă şi puternică, cinstită de prieteni şi temută de duşmani, o ţară în care fiecare român să se simtă mândru şi fericit că este Român.
Vouă, celor 193 de Bărbaţi ai datoriei care v-aţi încadrat în unităţile din Ceruri, luând drumul veşniciei, vă mărturisim că nicicând nu v-am uitat, pentru generaţiile de azi şi mâine, voi aţi devenit pildă de dăruire, de devotament şi de jertfă pentru neam şi ţară.”
Prof.univ.dr. MOISE BOJINCĂ
N.R. Valoarea ştiinţifică şi morală, extraordinara capacitate de sinteză eseului juristului Moise Bojincă, fost Rector al Universităţii „Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu, retras prin demisie, ne-au determinat să preferăm acest Omagiu sincer adus Veteranului de război, profesorului universitar de la Academia 
Militară şi Generalului în rezervă Constantin Ispas, singurul istoric militar din Europa care a luptat în Războiul al Doilea Mondial. Toate acestea, prof.univ.dr. Moise Bojincă le-a spus în faţa celor prezenţi la lansarea cărţii „MISIUNE ÎNDEPLINITĂ – ADEVĂRURI ISTORICE CE TREBUIE ŞTIUTE”, subintitulată şi „PEŞTIŞANI – VATRĂ DE EROI ŞI DE VITEJI”, închinată celor 193 de eroi ai comunei Peştişani. În cuvântul domniei sale, prof.univ.dr. Constantin Mircioiu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, sponsorul unic al cărţii, pe lângă elogii ar mai fi aşteptat şi critici, întrucât numărul de Eroi ai comunei Peştişani este mai mare de 193, câţi au fost prezentaţi şi cuprinşi în cartea „MISIUNE ÎNDEPLINITĂ” (Ion Predoşanu)
